Legea nr. 9 din 1 ianuarie 1949 asupra vamilor

Legea nr. 9 din 1 ianuarie 1949 asupra vamilor

Evenimentele politice de dupa 23 august 1944 au condus treptat la eliminarea economiei de piata[1], a proprietatii private si inlocuirea lor cu o economie etatizata avand la baza proprietatea de stat. Guvernul condus de dr. Petru Groza, instaurat la 6 martie 1945, dominat de elemente de stanga, a initiat o reforma agrara la 23 martie acelasi an si a organizat alegerile parlamentare din 19 noiembrie 1946, in urma carora blocul fortelor de stanga a obtinut majoritatea in forul legislativ. Astfel a fost posibila adoptarea unor masuri menite a intari controlul statului in economie. Este vorba in mod deosebit de L, pentru etatizarea Bancii Nationale a Romaniei din 20 decembrie 1946 si de nationalizarea principalelor intreprinderi industriale, miniere, bancare, de transport si de asigurari, de la 11 iunie 1948.

In asemenea conditii era limpede ca vechea lege pentru administratia generala a vamilor din 1933 trebuia inlocuita. La 29 decembrie 1948, Marea Adunare Nationala[2] a votat L. nr. 9 asupra vamilor care s-a publicat in Monitorul Oficial nr. 1 din 1 ianuarie 1949, data cand a si intrat in vigoare.

Noul act normativ era structurat pe XIII capitole si 81 articole. Cap. XII, intitulat 'Infractiuni vamale', cuprindea doua sectiuni, una referitoare la contraventii, cealalta la contrabanda.

Daca in privinta contraventiilor, definitia cuprinsa in art. 72 din L. nr. 9/1949 era identica celei din art. 186 al L. din 1933, in ce priveste contrabanda erau de observat cateva deosebiri. Potrivit art. 75, 'orice import sau export incercat sau savarsit fara depunerea unei declaratii vamale, in contra dispozitiilor legii de fata, fie in scopul de a nu se plati drepturile statului sau de a se incalca o prohibitie, fie numai pentru a se inlatura indeplinirea unor formalitati, constituie o contrabanda'.

In primul rand s-a introdus conditia nedepunerii unei declaratii vamale ceea ce insemna ca efectuarea unui import sau export fraudulos in scopurile aratate de lege, efectuat dupa depunerea unei declaratii vamale, nu putea fi considerat delict de contrabanda ci contraventie vamala.

In al doilea rand, legea nu mai considera contrabanda un delict, nici expresis verbis in definitie si nici altcumva in cuprinsul legii. Daca in L. de la 1905 se vorbea de 'inchisoare corectionala pentru delicte de contrabanda', iar L. de la 1933 folosea termenul de 'delict' in chiar definitia contrabandei, L. de la 1949 a renuntat la aceasta notiune. Mai mult, nu se prevedea pedeapsa inchisorii si prin urmare existau toate motivele pentru a scoate contrabanda din categoria delictelor. Numai ca, neputand fi nicicum calificata drept crima, iar legea diferentiind-o, cel putin formal de contraventii, nu ramanea decat varianta delictului. Asadar, contrabanda incriminata de L, nr. 9/1949 era un delict sanctionat doar cu amenda, cu alte cuvinte un delict sui generis.

In al treilea rand, legea vamala nu mai prevedea o procedura speciala, proprie domeniului vamal in ceea ce priveste constatarea si sanctionarea contrabandei. Ea se limita sa faca trimiteri la Codul de procedura fiscala care reprezenta dreptul comun in materie, iar atunci cand

se considera necesar, era sesizat Parchetul in vederea 'deschiderii actiunii penale' dupa normele Codului de procedura penala.

Se poate spune ca L. nr. 9/1949 continea prevederi de incriminare a infractiunilor vamale relaxate in comparatie cu cele anterioare. Motivele unei asemenea stari de lucruri erau multiple, mai evidente fiind: starea economiei dupa cel de-al doilea razboi mondial, izolarea Romaniei fata de tarile Europei occidentale, includerea ei in sfera de influenta a U.R.S.S. si nu in ultimul rand, nationalizarea activitatilor comerciale. In asemenea conditii se pare ca fenomene de genul contrabandei nu constituiau prioritati si erau tratate ca atare. Pe de alta parte, ingustarea treptata a comertului particular pana la transformarea lui completa in comert de stat sau cooperatist, nu mai oferea posibilitati sigure pentru valorificarea marfurilor introduse prin contrabanda.

Formele sau modalitatile de savarsire a infractiunii de contrabanda asa cum erau incriminate de L. nr. 9/1949 nu difereau substantial de cele cuprinse in L. din 1933 si chiar in aceea din 1905. in principal ele erau urmatoarele:

substituirile de marfuri facute sau incercate in cuprinsul birourilor vamale sau in cursul tranzitului;

contraventiile prevazute la art 72 descoperite dupa lichidarea declaratiei vamale daca acestea erau comise prin folosirea de acte false sau alte manopere frauduloase (contraventiile prevazute la art. 72 constau in orice diferenta dintre aratarile unei declaratii vamale si rezultatele verificarii sau contrareviziei marfurilor prin care se aduceau prejudicii statului);

nedeclararea in manifestul marfii a preparatelor stupefiante, declararea lor sub o denumire falsa, precum si plusul de greutate constatata fata de greutatea manifestata,

caz in care se aplicau si dispozitiile legii speciale pentru combaterea abuzului de stupefiante; nedeclararea acestor produse ori declararea lor sub o denumire falsa era considerata contrabanda si in cazul proviziilor de bord;

neinscrierea marfurilor in manifest ori inscrierea lor sub o denumire falsa urmata de neplata taxelor vamale;

incarcarea, descarcarea sau transbordarea marfurilor fara permis vamal;

acostarea vaselor incarcate cu marfuri in alte locuri decat cele fixate pentru operatiunile vamale constituia tentativa de contrabanda;

cabotajul cu marfuri straine neindigenizate;

introducerea marfurilor straine in tara pe alte cai decat pe 'drumurile vamale', autorizate de directia vamilor;

descarcarea marfurilor straine din vagoane fara autorizatia biroului vamal, ori descarcarea lor in alte locuri decat cele destinate operatiunilor vamale:

sustragerile sau substituirile de marfuri antrepozitate.

Personalul vaselor, al cailor ferate, al avioanelor si in general oricine dadea consurs efectiv la savarsirea unei contrabande, era obligat in solidar la plata amenzilor si trimis in judecata pentru a i se aplica aceeasi pedeapsa ca si faptuitorilor principali. Daca obiectul contrabandei era constituit de marfuri prohibite (uneori. in anumite cazuri chiar neprohibite), mijloacele de transport puteau fi consficate.

Dupa un deceniu de aplicare a L. nr. 9/1949 s-a constatat ca prevederile sale incriminatorii nu mai corespundeau realitatilor economice, acestea inregistrand o evolutie imprevizibila. Mai exact, nationalizarea si cooperativizarea comertului nu s-au desfasurat cu celeritatea prevazuta initial si nu s-au obturat toate posibilitatile de practicare a contrabandei. Cu toate masurile drastice de ordin politic sau economic luate, tentatia importarii sau exportarii marfurilor prin eludarea regimului vamal ramanea la fel de irezistibila ca in perioadele anterioare. Astfel, statul s-a vazut nevoit sa opereze modificari de substanta in domeniul sanctionarii contrabandei, in speranta ca in acest mod va reusi sa diminueze amploarea fenomenului.

A fost adoptat Decretul nr. 280 din 21 iunie 1958 care, printr-un articol unic, introducea un nou articol in legea asupra vamilor, respectiv art, 79¹, adica la sfarsitul sectiunii 2 intitulata 'Contrabanda' a cap. XII -'infractiuni vamale'.

Conform acestui nou articol, constituiau contrabanda calificata urmatoarele fapte:

1. trecerea peste granita a marfurilor, valorilor sau oricaror obiecte, prin alte locuri decat cele stabilite pentru controlul vamal;
2. contrabanda prin dosirea marfurilor sau oricaror obiecte in ascunzatori amenajate in mijloace de transport;
3. contrabanda insotita de folosirea documentelor vamale falsificate sau inlesnita de folosirea unor documente vamale privind alte marfuri, valori sau obiecte;
4. participarea intr-o organizatie care se ocupa de contrabanda;
5. contrabanda savarsita de persoane inarmate sau constituite in banda;
6. contrabanda savarsita de functionarul care are atributia de a face controlul vamal sau alte atributii care ii inlesnesc posibilitatea de a face contrabanda;
7. contrabanda cu materii explozive, arme, munitii, stupefiante, utilaj aeronautic au orice alte obiecte pentru introducerea sau scoaterea carora este necesara o autorizatie speciala;
8. contrabanda repetata in intervalul de doi ani de la data savarsirii contrabandei anterioare.

Contrabanda calificata in modalitatile enumerate se pedepsea potrivit Codului penal. in acest sens a fost introdus in cod art. 268 prin Decretul nr, 281 din 21 iunie 1958 cu urmatorul continut; 'Sustragerea de la operatiile de vamuire de bunuri introduse in tara sau scoase din tara, care constituie potrivit dispozitiilor legale speciale, contrabanda calificata, se pedepseste cu inchisoare corectionala de la 3 la 10 ani si confiscarea partiala a averii. Tentativa se pedepseste'.

Prin aceasta completare la definitia contrabandei calificate s-a clarificat faptul ca infractiunea in discutie era un delict, deoarece se sanctiona cu inchisoare corectionala.

La o analiza atenta se putea observa ca prevederile art. 79¹ din L nr. 9/1949 si ale art, 268 C.pen, care defineau contrabanda calificata, acopereau aproape intreaga arie de manifestare a fenomenului facand inutile celelalte dispozitii ale legii asupra vamilor referitoare la contrabanda. De altfel aceste definitii vor fi preluate intr-o forma sau alta de urmatoarele reglementari vamale renuntandu-se definitiv la cele inaugurate ia 1874.

Prin Decretul nr. 280/1958 s-a introdus in cuprinsul art. 79 si dispozitia potrivit careia in cazul in care din contrabanda calificata a rezultat o sustragere de la plata taxelor vamale, cei vinovati, independent de pedeapsa aplicata, vor fi obligati si la plata taxelor respective.

Legea nr. 9 din 1 ianuarie 1949 astfel modificata a ramas in vigoare pana la 30 decembrie 1961, fiind activa circa 12 ani. in ordine cronologica a fost a patra lege vamala romaneasca.