MATERIA STARII SI CAPACITATII PERSOANEI FIZICE

MATERIA STARII SI CAPACITATII PERSOANEI FIZICE

Sectiunea I

Aspecte introductive

Starea si capacitatea persoanei fizice, impreuna cu relatiile de familie formeaza statutul persoanei fizice (1).

In materia statutului persoanei fizice regula aplicarii legii nationale (Legea cetateniei este regula, cu exceptia cazului care prin dispozitii speciale se prevede altfel) (2).

Notiunea de lege nationala, reprezinta legea statului a carui cetatenie o are persoana in cauza (lex patriae). Cetatenia constituie asadar, punctul de legatura pentru norma conflictuala in a carui continut insa starea si capacitatea (precum si relatiile de familie) ale persoanei fizice) (3).

In sprijinul aplicarii legii nationale in materia la care ne referim, s-au adus mai multe argumente in literatura de specialitate, de care legiuitorul roman a tinut seama la adoptarea normei conflictuale, intre care amintim:

- Caracterul de stabilitate al cetateniei, ca legatura politico-juridica dintre stat si cetatenii sai, se dobandeste si se pierde in conditii strict reglementate de Legea cetateniei romane nr. 21/1991, cu modificarile si completarile interioare. Din acest punct de vedere, cetatenia, fiind o stare de drept, prezinta mai multa siguranta decat domiciliul, care este o simpla stare de fapt. Datorita acestui caracter permite mai putin frauda la lege decat domiciliul;

- Legile statului de cetatenie sunt cele mai bine adoptate in functie de particularitatile persoanelor fizice - obiceiuri, nevoi, temperamente etc., motiv pentru care legile statului de cetatenie asigura, cea mai buna ocrotire a intereselor persoanelor fizice resortisante, indiferent unde acestea s-ar afla. Aceasta idee este exprimata printr-un principiu constitutional care sta la baza cetateniei romane (art. 17 din Constitutiei Romaniei - revizuita) (4).

Asa cum am mai aratat, determinarea si proba cetateniei se fac in conformitate cu legea a carui cetatenie se invoca (art. 12 alin.1 Teza II din Legea 105/1992). Aceasta prevedere consacra o exceptie de la regula calificarii institutiilor juridice dupa legea forului.

Constitutia Romaniei cat si Legea nr. 105/1992, cu modificarile ulterioare, sunt adoptate integrarii noastre in Uniunea Europeana. In acest sens mentionam prevederea conform careia, legea romana se aplica pentru cetatenii romani, chiar daca au dobandit si o alta cetatenie (situatia dublei sau multiplei cetatenii) atata timp cat ei nu au pierdut cetatenia romana in conformitate cu dreptul roman (5).

Exceptie de la regula aratata mai sus este cea in privinta filiatiei copilului din afara casatoriei. In aceasta situatie, copilul cetatean strain, care mai are o alta cetatenie beneficiaza de prevederea legii celei mai favorabile.

Sectiunea a II-a

Starea civila

1. Notiunea de stare civila

In doctrina, notiunea de stare civila a fost definita diferit. In acest sens prof. dr. Traian Ionascu, considera ca "starea civila este situatia juridica a persoanei, indeosebi in raporturile sale cu cel cu care s-a casatorit, precum si cu ceilalti membrii ai familiei careia ii apartine (7).

Gheorghe Beleiu, apreciaza ca starea civila reprezinta "dreptul omului de a se individualiza ori identifica in familie si in societate prin acele calitati de care se leaga anumite efecte juridice "(8).

Mihai Jacota, sustine ca "elementele starii civile care deriva din apartenenta ei la o uniune conjugala si familiala, tin de raporturile de familie" (10).

Diversitatea acestor definitii nu impieteaza asupra intelesului institutiei supusa analizei, ci largeste sfera cunoasterii acesteia.

In ce ne priveste, in acest capitol ne vom referi numai la mijloacele prin care se dovedeste starea civila a persoanei.

Starea civila este determinata de anumite fapte si acte juridice. Astfel, nasterea si moartea sunt fapte juridice (elemente materiale) din care rezulta inceput si respectiv sfarsitul calitatii de subiect de drepturi si obligatii, iar recunoasterea voluntara a filiatiei, stabilirea judecatoreasca a filiatiei, adoptia, casatoria, divortul si declararea judecatoreasca a disparitiei si a mortii sunt acte juridice.

Pentru nastere, casatorie si decese se intocmesc acte de nastere, casatorie, deces in sens de instrumentum. Inregistrarea recunoasterii voluntare a filiatiei, stabilirea judecatoreasca a filiatiei si adoptiei, a divortului, precum si pentru schimbarea numelui si prenumelui se face pe baza de mentiune in registrele de stare civila.

Pe baza inregistrarilor din registrele de stare civila se elibereaza numai celui indreptatit un certificat original sau duplicat constatator al faptului sau actului de stare civila respectiv.

Din cele de mai sus rezulta ca proba starii civile a persoanei fizice se face, in principiu, cu actele de stare civila intocmite sau inscrise in registrele de stare civila (10).

2. Inregistrarea actelor de stare civila cand exista un element strain

In conformitate cu prevederile Legii 119/11.11.1996 (art. 4) inregistrarea in tara privind pe straini cunoaste urmatoarele aspecte:

- Persoanele fara cetatenie (apatrizii) se inregistreaza in aceleasi conditii ca si cetatenii romani;

- Actele si faptele privind pe strainii care se gasesc pe teritoriul tarii noastre (isi au domiciliul sau se afla temporar in Romania) se inregistreaza optional fie la locul domiciliului sau resedintei din Romania, fie la reprezentantii diplomatici sau consulari din tara noastra (art. 41);

- Actele si faptele de stare civila intervenite in strainatate, pentru cetatenii romani se inregistreaza la autoritatile locale competente sau la misiunile diplomatice si consulare ale Romaniei (art. 42). Cele inregistrate la autoritatile straine se transcriu in tara in termen de 6 luni de la intoarcerea in tara.

- Inregistrarea actelor si faptelor de stare civila in situatii deosebite (pe o nava pe o aeronava, in misiuni de lupta) se face de reprezentantii autoritatilor romane in carnetul de bord, carnetul de drum si jurnalul actiunilor de lupta. Aceste acte incheiate in afara teritoriului se transcriu prin copiere in registrele curente ale Romaniei, sectorului 1 Bucuresti (art. 8 din Legea 119/1996).

Sectiunea a III-a

Numele si domiciliul

A. Notiunea de nume cunoaste doua sensuri (11) atat pentru a desemna numele de familie si prenumele ori numai pentru a desemna numele de familie.

Dreptul la nume este un drept nepatrimonial.

In privinta numelui intalnim mai multe situatii:

a) dobandirea numelui prin filiatie. Potrivit art. 14 alin.1 din Legea 105/1992 numele persoanei este carmuit de legea sa nationala;

b) stabilirea numelui de catre autoritatea tutelara, de pe langa primaria comunei, orasului, municipiului sau sectoarelor municipiului Bucuresti in cazul copilului gasit;

c) modificarea numelui, intervine ca efect al casatoriei, nulitatii, anularii casatoriei, desfacerii prin divort a casatoriei si adoptiei, ori ca efect al tagaduirii paternitatii;

d) schimbarea numelui pe cale administrativa, se face fara a interveni o modificare a starii civile. Competenta revine autoritatilor de la domiciliul persoanei in cauza conform O.G. nr. 41/30.01.2003 (12).

B. Notiunea de domiciliu - este un mijloc de identificare a persoanei fizice si are mai multe conotatii:

a) domiciliul de drept comun

In dreptul nostru domiciliul este o situatie de fapt si poate fi dovedit prin orice mijloc de proba.

Strainii pot solicita stabilirea domiciliului in Romania. Stabilirea strainilor pe teritoriul roman, se aproba sau dupa caz se revoca, de catre presedintele Romaniei.

b) domiciliul legal. Acesta se determina potrivit legii nationale a persoanei despre al carui domiciliu este vorba.

c) domiciliul ales, se stabileste prin conventia partilor - printr-o clauza, el este carmuit de legea aplicabila actului juridic al partilor.

Resedinta - se determina ca si domiciliul de drept comun. Strainul poate avea resedinta in tara noastra.

Sectiunea a IV-a

Capacitatea persoanei fizice

Statutul personal desemneaza ansamblul materiei care, in dreptul intern, apartine starii civile si capacitatii persoanei, iar in dreptul international privat este supusa legii personale.

Legea personala se prezinta sub doua aspecte:

a)legea nationala(lex patriae);

b)legea domiciliului(lex domicilii).

In prima situatie, capacitatea se determina potrivit legii tarii a carei cetatenie o are persoana in cauza.

In cea de-a doua situatie capacitatea se determina potrivi legii tarii in care se gaseste domiciliul persoanei in cauza.

Un alt sistem cunoscut in practica este cel mixt, dupa care capacitatea persoanei se determina astfel:

a)pentru straini dupa legea proprie(a statului unde se gasesc strainii);

b)pentru cetatenii proprii aflati in strainatate, dupa legea nationala a persoanelor.