NORMA CONFLICTUALA PRIVIND STAREA SI CAPACITATEA PERSOANEI FIZICE

NORMA CONFLICTUALA PRIVIND STAREA SI CAPACITATEA PERSOANEI FIZICE

I.NOTIUNI INTRODUCTIVE.

Starea civila este o notiune de sinteza care cuprinde toate elementele ce contribuie la determinarea calitatii de subiect de drept a omului.Elementele principale ale starii civile sunt cele legate de aparitia capacitatii de folosinta,situatia in raporturile de familie ale persoanei si incetarea capacitatii de folosinta.In raport cu familia careia ii apartine,persoana poate fi copil din casatorie sau din afara casatoriei,sot,etc.

Capacitatea civila se prezinta sub doua aspecte: a) capacitatea de folosinta este aptitudinea de a avea drepturi si obligatii; b) capacitatea de exercitiu este aptitudinea de a-si exercita drepturile si de a-si asuma obligatiile,savarsind acte juridice.

Starea civila nu se confunda cu capacitatea civila.In ce priveste capacitatea de exercitiu,o persoana poate fi capabila ori nu,dar intotdeauna ea are o stare civila. In unele situatii, starea civila poate influenta continutul capacitatii de folosinta .Astfel, cel care este titular intr-un raport juridic de familie, (casatorie,filiatie,etc) are drepturi si obligatii pe care nu le-ar avea in lipsa unor asemenea raporturi.

II.STAREA CIVILA.

Starea civila a fost definite ca fiind mijlocul juridic de individualizare a persoanei fizice prin indicarea calitatilor personale avand aceasta semnificatie.

Proba starii civile se face,in principiu,cu actele intocmite in registrele de stare civila,precum si cu certificatele de stare civila intocmite pe baza acestora,care au aceeasi putere doveditoare.In anumite situatii, starea civila se poate dovedi prin orice mijloc de proba.

III.NUMELE SI DOMICILIUL.

In legislatia noastra,termenul nume este folosit in doua sensuri:

a) pentru a desemna numele de familie si prenumele;

b) pentru a desemna numai numele de familie.

Numele nu este un element al starii civile,deci nu poate fi prins in aceasta.

Numele este un mijloc de identificare a persoanei.Totusi,utilizarea starii civile este inteleasa ca stare de fapt care rezulta din intrunirea urmatoarelor elemente:

1.persoana respective poarta in mod constant numele parintilor;

2.acestia considera acea persoana drept copilul lor;

3.celelalte persoane considera ca acea persoana este copilul acelorasi parinti.

Orice persoana are dreptul la un nume stabilit sau dobandit potrivit legii. Dreptul la nume este un drept personal nepatrimonial.

Cu referire la nume deosebim:

a) Dobandirea numelui prin filiatie. In acest caz, numele este supus reglementarii legii care se aplica in ce priveste stabilirea filiatie, adica se supune legii nationale.Legea nationala care guverneaza stabilirea filiatiei,se aplica si in ce priveste dobandirea numelui prin filiatie.

b) Stabilirea numelui de catre autoritatea tutelara de pe langa primaria comunei,orasului,municipiului sau sectorului municipiului Bucuresti in a carei raza teritoriala a fost gasit copilul.

c) Modificarea numelui de familie.Aceasta situatie poate interveni in cazurile in care se modifica starea civila a persoanei, respective ca efect al nulitatii sau anularii casatoriei,ca efect al divortului, ca efect al decesului unuia dintre soti, ca efect in tagaduirea paternitatii.In toate aceste situatii se aplica legea care guverneaza material respective.

d)Schimbarea numelui pe cale administrative.Intr-un asemenea caz,numele se modifica fara a intervene si o modificare a starii civile.

IV.DOMICILIUL SI RESEDINTA.

Constituie un mijloc de identificare a persoanei,existand urmatoarele feluri de domiciliu:

1.Domiciliul de drept comun.Strainii pot solicita stabilirea domiciliului in Romania.Dispozitiile legale cu privire la domiciliu si resedinta stabilite pentru cetatenii romani se aplica in mod corespunzator si strainilor.

2.Domiciliul legal.Acesta se determina potrivit legii nationale a persoanei despre al carei domiciliu legal este vorba,ex: legea nationala a minorului sau a interzisului.

3.Domiciliul ales.Deoarece acesta se determina printr-o clauza a actului juridic al partilor,el este guvernat de legea care este aplicabila insasi actului juridic respectiv.

V.CAPACITATEA PERSOANEI FIZICE.

1.SISTEME DE REGLEMENTARE.

Prin statutul personal se intelege ansamblul materiei care, in dreptul intern apartine starii civile si capacitatii persoanei,iar in dreptul international privat este supusa legii personale. Raporturile juridice care tin de statutul persoanei sunt localizate in functie de persoana,adica de subiectul acestor raporturi.

Legea determinata in acest sens se numeste legea personala.

a) Legea personala se prezinta sub un dublu aspect: legea personala (lex patriae) si legea domiciliului ( lex domicilii).In prima situatie, capacitatea si starea se determina potrivit legii tarii a carei cetatenie o are persoana in cauza. In cea de-a doua situatie,capacitatea si starea se determina conform legii tarii in care se gaseste domiciliul persoanei in cauza.

b) Un alt sistem cunoscut in practica este cel mixt,conform caruia capacitatea persoanei se determina pentru straini dupa legea proprie si pentru cetatenii proprii aflati in strainatate dupa legea nationala a persoanelor.

2.TEORIA INTERESULUI NATIONAL.

Potrivit legii personale,fie legea nationala,fie legea domiciliului,trebuie sa rezulte urmatoarele consecinte: a) daca o persoana este capabila dupa legea sa personala, ea va fi considerata capabila in orice tara s-ar duce; b) daca o persoana este incapabila potrivit legii sale,ea va fi considerate astfel in orice tara s-ar duce.

In practica juridical si in legislatia unor state, doar prima prima consecinta isi gaseste aplicare consecventa.Teoria interesului national implica indeplinirea urmatoarelor conditii:

persoana in cauza sa fie incapabila dupa legea sa personala ;

aceeasi persoana sa fi fost capabila dupa legea locului unde a incheiat actul juridic;

cetateanul propriu a incheiat un act obisnuit si curent al profesiunii sale,pentru care nu sunt necesare verificari speciale;

anularea actului ar produce nejustificat un prejudiciu pentru cetateanul propriu.

3.CAPACITATEA PERSOANEI FIZICE IN DREPTUL ROMAN.

Se deosebesc urmatoarele aspecte:

A. NORMA CONFLICTUALA.

Legile relative la starea civila la capacitatea persoanelor urmaresc pe romani chiar si atunci cand isi au resedinta in strainatate.Aceasta norma conflictuala unilaterala a fost interpretata in practica judecatoreasca in sensul unei norme conflictuale bilaterale, adica si capacitatea strainilor in tara noastra era determinate de legea lor nationala.

B.LITIGIUL JUDECAT IN STRAINATATE.

Norma conflictuala romana la care se face referire se impunea instantelor romane si in cazul in care litigiul a fost judecat de instantele straine:

- cand cetateanul roman cere anularea hotararii judecatoresti straine in fata instantelor noastre;

- cand strainul care a dobandit castig de cauza cere in Romania executarea hotararii judecatoresti.

C.STATUTUL PERSOANEI FIZICE.

Legea nr.105/1992 intelege prin statutul persoanei fizice: starea,capacitatea si relatiile de familie ale acesteia.Statutul personal este supus legii nationale a persoanei fizice,afara daca prin dispozitii speciale nu se prevede altfel. Legea nationala este acea a statului a carei cetatenie o are persoana respective.Calificarea si proba cetateniei se fac in conformitate cu legea statului a carei cetatenie se invoca.Determinarea cetateniei inseamna si determinarea legii nationale a persoanei fizice respective.Proba cetateniei se face dupa legea statului a carei cetatenie se invoca.In cazul dublei cetatenii,din care una este cea a forului,legea nationala se considera cea a forului.Daca o persoana are dubla cetatenie,dintre care nici una nu este cea a forului,legea nationala se considera ca este legea statului unde persoana isi are domiciliul,iar in lipsa,resedinta sa.

Daca o persoana este apatrid, se aplica in loc de legea nationala,deoarece nu exista,legea domiciliului sau in lipsa,legea resedintei.

D.OCROTIREA PARINTEASCA,TUTELA SI CURATELA.

a).Ocrotirea minorului din casatorie ori adoptat,exercitata de parinti ,ori,dupa caz,de tata sau mama, este guvernata de legea prevazuta de art.20 si art.36 din Legea nr.105/1992,adica:legea nationala comuna a sotilor,in cazul in care sotii au cetatenii deosebite,legea domiciliului lor comun;in lipsa de cetatenie ori domiciliu comun,legea statului pe teritoriul caruia au sau au avut resedinta comuna,ori cu care intretin in comun cele mai stranse legaturi.Ocrotirea parinteasca provitor la copilul din afara casatoriei este supusa legii nationale a copilului de la data nasterii,iar in cazul copilului cetatean strain care are si alta cetatenie,se aplica legea care ii este mai favorabila.

b). Intinderea,modificarea,efectele si incetarea tutelei,precum si raporturile dintre tutore si persoana lipsita de capacitate de restransa,sunt supuse legii nationale a persoanei ocrotite.

c). Instituirea, modificarea,efectele si incetarea curatelei, precum si raporturile dintre curatore si persoana pusa sub curatela sunt supuse legii nationale a persoanei sub curatela.

Punerea in aplicare a legii nationale se face in formele procedurale prevazute de legea forului.

E.DECLARAREA DISPARITIEI SI MORTII UNEI PERSOANE.

Aceasta masura se instituie potrivit legii nationale a celui disparut.Daca aceasta lege nu poate fi identificata se,se aplicalegea romana.

F.CALITATEA DE COMERCIANT.

Aceasta calitate este determinate de legea statului unde persoana fizica sau persoana juridica a obtinut autorizarea de a desfasura activitati economice sau unde este inmatriculata(art.48 alin.din Legea nr.105/1992).

BIBLIOGRAFIE

1.Ion P.Filipescu, Drept International Privat,Ed.Didactica si Pedagogica, Bucuresti

1979

2.Florin Ciutacu,Drept International Privat,Ed. Themis Cart,2005