Obiectul obligatiei de raport

Obiectul obligatiei de raport

Din dispozitiile art. 751 C. civ. rezulta ca obligatia de raport priveste tot ce mostenitorul "a primit de la defunct prin dar atat direct cat si indirect, afara de cazul cand donatorele a dispus altfel". Textul mentionat induce urmatoarele concluzii:

- sunt supuse raportului doar donatiile nu si legatele, asa cum deja s-a mentionat;

- sunt raportabile doar donatiile primite de la de cuius

- donatiile sunt prezumate raportabile;

- donatorul poate dispune scutirea mostenitorului de obligatia de raport.

Donatiile supuse raportului. In termenii art. 751 C. civ. sunt supuse raportului atat donatiile directe cat si cele indirecte. Rezulta ca obligatia de raport priveste, in principiu, toate donatiile indiferent ca au fost facute prin act autentic sau sub forma darului manual, a donatiilor simulate sau indirecte.

Donatiile simulate sunt supuse raportului indiferent daca simulatia priveste natura operatiunii juridice sau persoana beneficiara. Simplul fapt al deghizarii donatiei nu poate avea prin el insusi semnificatia unei scutiri de raport, simulatia putand urmari si alte scopuri decat inlaturarea obligatiei respective. Revine instantei de judecata sarcina de a stabili, in functie de situatia concreta, daca intentia donatorului a fost de a acorda scutire de obligatia de raport.

In cazul donatiilor cu sarcini, obligatia de raport priveste numai beneficiul efectiv ce revine donatarului, deci se impune scaderea contravalorii sarcinii din valoarea totala a donatiei.

Articolul 758 C. civ. prevede expres ca sunt supuse raportului cheltuielile facute de defunct pentru inzestrare cu ocazia casatoriei, cele facute pentru procurarea carierei (de exemplu: cumpararea unui fond de comert, a unui cabinet medical etc.) sau cele facute pentru plata datoriilor personale ale mostenitorului obligat la raport. Daca datoria platita reprezinta o obligatie civila imperfecta, deci fara sanctiune, ca de exemplu plata unei sume de bani pentru care actiunea era prescrisa, obligatia de raport nu exista.

Ceea ce trebuie raportat este obiectul donatiei, adica ceea ce a iesit din patrimoniul defunctului, de exemplu suma de bani cu care defunctul a cumparat direct pe numele fiului un imobil

In situatia in care de cuius a incheiat o asigurare de viata in beneficiul unuia dintre descendentii sai ori a sotului supravietuitor, ceea ce se raporteaza nu este suma asigurata ci primele de asigurare platite de defunct in timpul vietii. Suma asigurata revine beneficiarului asigurarii direct in virtutea contractului, fara a iesi din patrimoniul defunctului, deci este neraportabila.

Conditia neexceptarii donatiei de la raport. Exista donatii care nu sunt raportabile, donatarii succesori putand fi scutiti de aceasta obligatie. Scutirea poate fi acordata:

a. prin vointa legii. De la regula prevazuta de art. 751 C. civ., potrivit careia sunt supuse obligatiei de raport toate donatiile, art. 759 si art. 762 C. civ. stabilesc mai multe exceptii. Astfel, sunt scutite de raport:

- cheltuielile facute de defunct pentru hrana, intretinerea, educarea si invatarea unui mestesug de catre succesibil, pentru nunta acestuia, precum si darurile obisnuite facute cu ocazia unor evenimente. Cheltuielile pentru hrana, intretinere, educatie reprezinta de fapt indeplinirea unei obligatii legale de intretinere asa incat ele nu pot fi considerate donatii pentru a fi supuse raportului. In categoria cheltuielilor facute pentru invatarea unui mestesug intra si cheltuielile efectuate pentru absolvirea unei forme de invatamant superior ⁴ ;

- fructele culese sau veniturile scadente pana la deschiderea mostenirii, provenind de la bunurile supuse raportului si echivalentul folosintei bunului donat pe perioada respectiva. Aceasta deoarece prin aceste donatii, donatorul urmareste tocmai folosirea anticipata de catre donatar a bunurilor ce ulterior urmeaza a fi aduse la masa de impartit. Vor fi deci raportabile numai fructele si veniturile ulterioare deschiderii succesiunii. Daca donatarul ar trebui sa raporteze si fructele, beneficiul donatiei ar disparea aproape in totalitate ⁵ , iar actul respectiv si-ar pierde caracterul de liberalitate. ⁶ Este considerata valabila clauza prin care mostenitorul donatar este scutit de raportul fructelor pe perioada de la deschiderea succesiunii si pana la partaj. ⁷ S-a apreciat, de asemenea, ca dispozitiile art 762 C. civ. sunt valabile nu numai in legatura cu fructele ce constituie un accesoriu al bunului donat, ci si atunci cand ele constituie obiectul principal al donatiei ⁸ . Aceasta orientare, desi unanima in doctrina recenta, trebuie privita, dupa parerea noastra cu unele rezerve. Concluzia inexistentei obligatiei de raport in cazul in care donatia a avut ca obiect fructele unor bunuri s-a tras din dispozitia art. 762 C. civ. potrivit caruia "fructele bunurilor supuse raportului nu sunt raportabile". Daca fructele unui bun donat nu sunt raportabile, s-a rationat ca nu ar fi supuse raportului nici donatiile avand ca obiect doar fructe. Rationamentul nu este dupa parerea noastra convingator. Textul art. 762 C. civ. nu poate duce la concluzia retinuta. Donatiile avand ca obiect doar fructele unor bunuri sunt donatii ca oricare altele si din nici o dispozitie legala nu rezulta ca astfel de donatii nu sunt raportabile. Fructele bunului donat nu sunt supuse raportului deoarece daca donatarul ar fi obligat sa le capitalizeze si sa le aduca la masa succesorala el nu ar mai pastra nici un avantaj si donatia si-ar pierde caracterul de liberalitate. Aceasta justificare nu este valabila si pentru situatia cand obiectul donatiei il constituie chiar fructele unui bun privite ca bun principal si nu accesoriu.

b. prin vointa donatorului. Donatorul poate dispune ca donatia sa nu fie supusa obligatiei de raport. In acest caz ea are caracter preciputar si succesorul beneficiar poate sa o pastreze chiar si cand accepta mostenirea, sub conditia de a nu se aduce atingere rezervei succesorale.

Din continutul art. 846 C. civ. rezulta ca scutirea de raport se face fie prin actul de donatie, fie printr-un act ulterior incheiat in forma autentica, sau printr-una din formele de testament prevazute de lege si ca trebuie sa fie expresa . Practica judiciara si doctrina au atenuat aceasta regula, admitand pentru unele situatii posibilitatea functionarii scutirii de raport chiar si fara o clauza expresa, sub conditia ca vointa donatorului in sensul scutirii de raport sa fie neindoielnica. Astfel, pentru situatia donatiilor deghizate si a celor facute sub forma darului manual, s-a acceptat aceasta posibilitate, nu insa si pentru donatiile facute prin act autentic, direct, ca si pentru cele indirecte. Pentru donatiile facute in forma autentica exista posibilitatea ca donatorul sa-si manifeste expres intentia de scutire de raport odata cu incheierea actului, nu ca in cazul darurilor manuale, unde de regula nu se incheie un inscris, sau al donatiilor deghizate, unde se urmareste ascunderea donatiei si deci o clauza in sensul scutirii de raport ar contraveni intentiei partilor de ascundere a donatiei. In cazul donatiilor indirecte scutirea nu trebuie sa fie facuta in forma autentica, dar ea trebuie sa fie expresa

Facand referire la manifestarea expresa de vointa legea nu pretinde ca scutirea sa rezulte din termeni sacramentali. Este posibil ca intentia de scutire de raport sa rezulte fie dintr-o dispozitie precisa si speciala, fie din combinarea a diferite clauze din actul de donatie, judecatorii fondului putand tine cont si de imprejurari exterioare actului pentru a se lamuri asupra intentiei dispunatorului.

Reamintim ca nu se poate deduce existenta unei dispense de raport din faptul realizarii donatiei sub forma unui dar manual, sau a unei donatii deghizate. Cata vreme una din formele mentionate pentru realizarea donatiei nu se completeaza cu alte indicii din care sa rezulte vointa neindoielnica de scutire de raport, nu se poate obtine un astfel de efect. Recurgerea la aceste forme de donatii poate avea si alte semnificatii decat cea a acordarii scutirii de raport asa incat chiar si donatia deghizata sub forma unui alt act juridic sau incheiata prin interpunere de persoane, nu poate constitui, in opinia noastra, decat un indiciu in sensul unei eventuale scutiri de obligatia discutata si nu o prezumtie de scutire de raport.

Sintetizand conditiile obligatiei de raport prezentate mai sus, retinem urmatoarele:

- sa existe doi sau mai multi descendenti care vin la mostenire, ori unul sau mai multi descendenti in concurs cu sotul supravietuitor;

- succesorii respectivi sa aiba calitatea de donatari;

- succesibilul donatar sa fi acceptat mostenirea;

- donatia sa fi fost facuta fara scutire de raport.

Efectele scutirii de raport. Clauza scutirii de raport produce doua efecte, mentionate deja in mod indirect mai sus si anume:

- exceptarea donatarului de la obligatia de raport. Desi aceasta scutire este de natura sa rupa egalitatea dintre mostenitori, institutia raportului fiind dominata de norme dispozitive, donatorul poate prin vointa sa sa permita unui succesor sa vina la mostenire dar totodata sa si pastreze donatia facuta. Desigur ca atunci cand exista mostenitori rezervatari donatia poate fi pastrata numai in masura in care nu se incalca rezerva succesorala;

- donatia se imputa asupra cotitatii disponibile.

In acest sens, a se vedea, Trib. Suprem, decizia civila nr. 805/1953, in C.D. pe anul 1954, p. 119 si decizia civila nr. 804/1956, in C.D. 1956, vol. I, p. 343. In sens contrar, a se vedea, Trib. Suprem, decizia civila nr. 1274/1959, in C.D. 1959, p. 190.

A se vedea: Fr. Deak, op. cit., p. 405; Al. Oproiu, V. Economu, Note critice la decizia civila nr. 2122/1956 a Trib. reg. Arges, in L.P. nr. 3/1961, p. 24 si urm.

In acest sens, a se vedea, I. Rossetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit., p. 386; M. Eliescu, op. cit., p. 274; Trib. Suprem, sectia civila, decizia nr. 427/1971, in C.D. 1971, p. 121.

A se vedea Trib. Suprem, sectia civila, decizia nr. 152/1978, in C.D., 1978, p. 119.

In doctrina si jurisprudenta este considerata nula clauza prin care donatorul ar impune raportarea fructelor si veniturilor bunului donat pe perioada pana la deschiderea succesiunii, pe considerentul ca o astfel de clauza ar reprezenta un pact asupra unei succesiuni viitoare, nul in baza art. 965 alin. (2) C. civ. A se vedea: I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit., p. 391-392; M. Eliescu, op. cit., p. 249; Trib. Suprem, sectia civila, decizia nr. 2746/1974, in Repertoriu II, p. 205, 206.

A se vedea Fr. Terre, Y. Lequette, op. cit., p. 712.

A se vedea I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit., p. 392.

A se vedea: M. Eliescu, op. cit., p. 249; D. Chirica, op. cit., p. 312; Fr. Deak, op. cit., p. 406.

Scutirea de raport provenind din contract este irevocabila, in schimb cea acordata printr-un act unilateral este revocabila. A se vedea, in acest sens, Alberto Trabucchi, Giorgio Cian, Commentario breve al codice civile, Padova, Cedam, Casa editrice Dott. Antonio Milani, 1988, p. 737.

A se vedea: I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit., p. 378; M. Eliescu, op. cit., p. 241; D. Chirica, op. cit., p. 30

A se vedea: M. Eliescu, op. cit., p. 240; Fr. Deak, op. cit., p. 402.