Notiunea capacitatii succesorale

Notiunea capacitatii succesorale

Potrivit art. 654 C. civ. "Pentru a putea succede trebuie neaparat ca persoana care succede sa existe la momentul deschiderii succesiunii". Asadar, orice persoana care exista in momentul deschiderii succesiunii are capacitate de a mosteni, de a culege succesiunea.

Asa cum am aratat in literatura juridica a existat controversa in privinta continutului notiunii de capacitate de a mosteni, fiind considerata de unii autori ca ceva diferit de capacitatea de folosinta si de capacitatea de exercitiu a persoanei. Consideram ca in mod judicios s-a precizat ca: "aceasta capacitate se include in cea de folosinta, nefiind altceva decat o parte a acesteia; capacitatea de folosinta este aptitudinea generala de a avea drepturi si obligatii [art. 5 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954), in timp ce capacitatea succesorala este o aptitudine de a dobandi drepturi si obligatii specifice, care se refera la o succesiune".

Existenta persoanei care pretinde un drept la o anume mostenire se raporteaza la momentul deschiderii succesiunii. Dovada incumba acesteia potrivit art. 1169 C. civ., sau succesorilor sai in drepturi in ipoteza in care mostenitorul a fost in viata la momentul mortii lui de cuius, oricat de scurt ar fi fost acest timp, dar apoi a decedat si cand drepturile sale asupra mostenirii sunt reclamate de propriii sai succesori.

In cazul mostenirii prin reprezentare, reprezentantul trebuie sa dovedeasca existenta sa la data deschiderii succesiunii precum si faptul ca cel reprezentat era decedat in acel moment intrucat, potrivit art. 668 C. civ., numai persoanele moarte se pot reprezenta. Precizam ca reprezentarea succesorala este specifica numai mostenirii legale.

Cand este vorba de mai multe mosteniri subsecvente, cand se vorbeste de retransmiterea mostenirii, mostenitorul legal sau testamentar supravietuieste un interval scurt de timp dupa deschiderea mostenirii si dobandeste cota sa parte de la defunct, chiar daca nu a acceptat mostenirea dar nici nu a renuntat la ea. In acest caz mostenirea se retransmite propriilor mostenitori. In astfel de cazuri cei care pretind vreun drept prin retransmitere succesorala trebuie sa dovedeasca, sub aspectul capacitatii succesorale, existenta succesibilului in momentul deschiderii primei succesiuni dar si existenta in momentul deschiderii celei de a doua sau subsecvente mosteniri. In cazul retransmiterii succesorale, fiind vorba de doua sau mai multe mosteniri ele trebuie examinate separat sub aspectul componentei lor, al acceptarii in termenul de 6 luni prevazut de art. 700 C. civ. si al cotelor ce se cuvin mostenitorilor . Competenta teritoriala in cazul mostenirilor subsecvente se determina dupa locul deschiderii celei din urma mosteniri, atat in ce priveste birourile notariale cit si instantele de judecata.

Exprimarea legiuitorului este cel putin curioasa cand prevede ca persoana care succede trebuie neaparat sa existe, caci o persoana, fie exista, fie nu exista, neputand exista neaparat.

A se vedea D. Chirica, op. cit., p. 16.

A se vedea D. Cimpoieru, Mostenirea prin retransmitere, in Dreptul nr. 4/1995, p. 28-30; C.S.J., sectia civila, decizia nr. 753/1990, in Deciziile C.S.J. 1990-1992, p. 138-