Notiunea de optiune succesorala

Notiunea de optiune succesorala

Odata cu decesul celui care lasa mostenirea, patrimoniul sau, in cazul transmisiunii universale sau cu titlu universal, precum si bunurile determinate, in cazul transmisiunii cu titlu particular, trec asupra mostenitorilor fara nici o manifestare de vointa din partea acestora sau chiar fara stirea lor. Asa se explica ca in cazul mortii unui succesibil inainte de lichidarea mostenirii, aceasta se retransmite mostenitorilor sai tot cu titlu de mostenire. Patrimoniul succesoral nu ramane, asadar, nici un moment fara titular.

Cu toate acestea art. 686 C. civ. prevede ca "nimeni nu este obligat de a face acceptarea unei mosteniri ce i se cuvine", dimpotriva orice succesibil are deschisa calea optiunii intre acceptarea acesteia, prin care isi consolideaza titlul de mostenitor si renuntarea la mostenirea la care avea vocatie, prin aceasta desfiintandu-si retroactiv titlul sau. Cu alte cuvinte, transmisiunea patrimoniului succesoral se produce de drept, odata cu decesul celui care lasa mostenirea, care marcheaza deschiderea acesteia, dar nu este vorba de o transmisiune definitiva si obligatorie. Abia dupa exercitarea dreptului de optiune succesorala se va putea sti care dintre mostenitorii cu vocatie succesorala vor culege efectiv acea mostenire. Potrivit art. 688 C. civ. efectele acceptarii se suie pana in ziua deschiderii mostenirii, iar potrivit art. 696 C. civ. mostenitorul care a renuntat la mostenire este considerat ca n-a avut niciodata aceasta calitate. Asadar, efectele optiunii succesorale se produc retroactiv de la data deschiderii mostenirii, iar nu de la data la care optiunea se manifesta, intotdeauna ulterior momentului decesului celui care lasa acea succesiune.

Putem spune atunci ca dreptul de optiune succesorala este acel drept subiectiv nascut in persoana succesorilor odata cu decesul celui care lasa mostenirea de a alege intre acceptarea mostenirii sau renuntarea la aceasta

Potrivit legii succesibilul are trei posibilitati dupa deschiderea mostenirii si anume:

acceptarea pura si simpla a mostenirii, situatie in care are loc confuziunea patrimoniului lui de cuius cu acela al mostenitorului acceptant, care va fi obligat sa raspunda pentru datoriile si sarcinile succesiunii chiar cu propriile bunuri, asadar peste activul mostenit (ultra vires hereditatis

acceptarea sub beneficiu de inventar a mostenirii, situatie in care confuziunea celor doua patrimonii, al defunctului si al mostenitorului, nu are loc, iar mostenitorul va raspunde pentru datoriile si sarcinile mostenirii numai in limitele activului mostenit (intra vires hereditatis

renuntarea la mostenire, cand succesibilul isi desfiinteaza cu efect retroactiv, potrivit art. 696 C. civ., vocatia la acea mostenire. El nu raspunde pentru pasivul succesiunii si, evident, nu beneficiaza nici de activul ei. In acest caz mostenirea va fi culeasa de comostenitori sau de mostenitorii subsecventi.

A se vedea C. Statescu, op. cit., p. 210; D. Chirica, op. cit., p. 200.

Acceptarea mostenirii pur si simplu sau sub beneficiu de inventar are loc la fel, indiferent ca este vorba de mostenirea legala sau de cea testamentara. A se vedea in acest sens Trib. Suprem, sectia civila, decizia nr. 877/1978, in Repertoriu III.