Probele si mijloacele de proba in procesul penal

PROBELE SI MIJLOACELE DE PROBA IN PROCESUL PENAL

Probele sunt acele elemente de fapt care servesc la constatarea existentei sau inexistenteiunei infractiuni, la identificarea pers. care a savarsit-o si la cunosterea imprejurarilor necesare ptr justa solutionare a cauzei. Probele sunt aduse la cunostinta organelor judiciare prin anumite mijloace.

Mijloacele de proba sunt acele mijloace prevazute de lege prin care se constata elementele de fapt ce pot servi ca proba In conformitate cu art 62 C.proc.pen. in vederea aflarii adevarului, organul de urmarire penala si instanta de judecata sunt obligate sa lamureasca sub toate aspectele cauza pe baza de probe.

Legea procesuala prevede ca

- urmarirea penala are ca obiect strangerea probelor necesare cu privire la existenta infractiuniunilor, la identificarea faptuitorilor si la stabilirea raspunderii acestora ;

- procurorul daca constata ca au fost respectate dispozitiile legale care garanteaza aflarea adevarului, ca urmarirea penala este completa, existand probele necesare si legal administrative, dispune trimiterea in judecata;

- instanta de judecata isi formeaza convingerea pe baza probelor administrative in cauza sin u poate condamna pe inculpate daca nu exista probe suficiente din care sa rezulte vinovatia sa.

Clasificarea probelor

1. Dupa caracterul sau natura lor

- probe in acuzare, care servesc la dovedirea vinovatiei invinuitului sau inculpatului sau a existentei unor circumstante agravante ;

- probe in aparare, care servesc la dovedirea vinovatiei invinuitului sau inculpatului sau a existentei unor circumstante attenuate.

2. Dupa natural lor :

- probe immediate, obtinute din sursa lor originala, cum ar fi depozitia unor martor ocular, se mai numeste si primare ;

- probe mediate, obtinute dintr-o alta sursa decat cea originara, cum ar fi : continutul declaratiei unui martor care relateaza ceea ce ia povestit un martor ocular despre o anumita imprejurare, se mai numesc si secundare sau derivate.

3. Dupa legatura lor cu obiectul probatiunii :

- probe directe, care dovedesc in mod nemijlocit vinovatia sau nevinovatia invinuitului sau inculpatului, cum ar fi prinderea faptuitorului in flagrant delict ;

- probe indirecte , care nu furnizeaza informatii de natura a dovedi in mod direct vinovatia sau nevinovatia faptuitorului, ele pot conduce la anumite concluzii in cauza penala, dar coroborate cu alte probe directe sau indirecte, cum ar fi gasirea unui obiect de o pers care nu poate justifica provenienta obiectului.

Obiectul probatiunii este format din asamblul faptelor sau imprejurarilor de fapt ce trebuie dovedite in scopul solutionarii cauzei penale.Referitor la obiectul probatiunii, in doctrina sa aratat ca exista un obiect generic si unul specific. Obiectul generic are character general si trebuie dovedit in orice proces, iar obiectul specific reprezints obiectul probatiunii intr-un proces determinat si trebuie dovedit in fiecare caz concret.

Din obiectul generic al probatiunii, de regula, fac parte urmatoarele imprejurari:

- dovedirea faptelor care confirma sau infirma invinuirea ;

- circumstantele atenuante si agravante legale si judiciare de natura a influenta gradul de responsabilitate al faptuitorului ;

- mobilul infractiunii

- datele personale privind inculpatul si celelalte parti ;

- urmarile infractiunii atat sub aspectul consecintelor civile ale daunei produse, cat si referitor la rezolvarea corecta a laturii penale ;

- faptele sau imprejurarile care au favorizat sau determinat comiterea infractiunii.

Fapte si imprejurari care formeaza obiectul probatiunii

- faptele principale, sunt acele fapte prin intermediul carora se poate face dovada existentei sau inexistentei faptei, a urmarilor ei socialmente periculoase, precum si a vinovatiei sau nevinovatiei faptuitorului.

- faptele probatorii sunt acele fapte care prin informatiile pe care le furnizeaza, conduc la stabilirea pe cale indirecta a faptelor principale

Fapte auxiliare, similare si negative

- faptele auxiliare sunt acelea care, desi nu se refera la dovedirea imprejurarilor lor care privesc cauza, prezinta importanta, ajutand la aprecierea unor probleme administrate ;

- faptele similare sunt acele fapte care se aseamana cu faptele ce formeaza obiectul probatiunii, fara a se afla insa in raport de cauzalitate cu acesta.

- faptele negative sunt acelea care nu sau petrecut .

Fapte si imprejurari ce nu trebuie dovedite

- prezumtiile legale - in aceasta acceptiune nu trebuie dovedite faptele si imprejurarile prezumate de lege ca existente sau inexistente

- faptele evidente si faptele notorii - nu trebuie dovedite intrucat sunt cunoscute.Faptele evidente sunt cunostintele despre lume dobandite din experienta vietii.

- faptele necontestate sunt imprejurarile cu privire la care partile de comun accord nu ridica probleme acceptandu-le existenta sau inexistenta. 

Cerintele probelor

- admisibilitatea, art.67 c.proc.pen. prevede ca partile pot propune probe sic ere administrarea lor, aceste cereri neputand fi respinse daca proba este concludenta si utila

- pertinenta - probele sunt pertinente daca au legatura cu solutionarea procesului penal, cu faptele si imprejurarile ce trebuie dovedite

- concludenta - probele sunt concludente daca sunt esentiale in cauza, contribuind hotarator la solutionarea procesului

- utilitatea - probele sunt utile in masura in care, fiind concludente se impune administrarea lor in cauza penala.

Sarcina probatiunii si prezumtia de nevinovatie

Prin sarcina a probatiunii se intelege obligatia procesuala ce revine unui participant in procesul penal de a dovedi imprejurarile care formeaza obiectul probatiunii. Inseamna obligatia administrarii probelor in cadrul procesului penal.Sarcina probatiunii revine organelor de urmarire penala si instantei de judecata.In cadrul procesului penal invinuitul, inculpatul, partea vatamata, partea civila si partea responsabila civilmente, in vederea apararii intereselor legale au drepul sa propuna probe si sa ceara administrarea lor, prpunerile se fac catre organelle de urmarire penala sau catre instanta de judecata care in urma admiterii cererii procedeaza la administrarea probelor solicitate.

Prezumtia de nevinovatie

Conform art.66, alin.1 c.proc.pen., invinuitul sau inculpatul beneficiaza de prezumtia de nevinovatie sin u este obligat sasi probeze nevinovatia. Pana la dovedirea vinovatiei de catre organele judiciare, invinuitul sau inculpatul este prezumat nevinovat, in cazul in care exista probe de vinovatie, invinuitul sau inculpatul are drepul sa probeze lipsa lor de temeinicie.

Administratea si aprecierea probelor

Administrarea probelor este acivitatea procesuala desfasurata de organele judiciare in colaborare cu partile constand in indeplinira drepturilor si obligatiilor prvazute de lege cu prvire la procurarea,verificarea si preluarea ca piese ale dosarului, a dovezilor, prin prisma carora urmeaza sa fie ilucidate faptele si solutionata cauza.Probele pot forma convingarea ca reflcta realitatea numai daca provin din surse sigure.De accea legea a limitat mijloacele di care pot provenii probele in mod expres in art 64 alin 1 c.proc.pen. ( declaratiile invinuitului sau ale inculpatului, declaratiile partii vatamate,ale partii civile si ale partii pesponsabile civilmente, declaratiile martorilor, inscrisurile, inregistrarile audio sau video, fotografiile, mijloacele materiale de proba, constatarile tehnico-stiintifice, constatarile medico-legale si expertizele).

Administrarea probelor trebuie facuta in asa fel incat sa nu aduca atingere drepturilor si intereselor partilor.Potrivit art.68 c.proc.pen. este interzisa intrebunintarea de violente, amenintari ori alte mijloace de constrangere, precum si promisiuni sau indemnuri in scopul de a obtine probe, este de asemenea oprit a determina o persoana sa savarseasca sau sa continue savarsirea unei fapte penale, in scopul obtinerii unei probe.

In ceeea ce priveste modul de administrare a probelor se pot face unele distinctii intre faza de urmarire penala si faza de judecata :

- in faza de urmarire penala, descoperirea, strangerea si aprecierea probelor este obligatia organelor de urmarire penala. Administrarea probelor se realizeaza indiferent de prezenta partilor cu conditia incunostiintarii lor de activitatile ce vor fi efectuate cand apararea este obligatorie.

- in cursul judecatii, administrarea probelor se face de catre instanta de judecata in prezenta partilor.

Aprecierea probelor

Este unul dintre cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece intregul volum de munca depus de catre organele de urmarire penala, instantele de judecata si partile din proces se concretizeaza in solutia ce va fi data in urma acestei activitati.Evaluarea unei probe nu este posibila fara verificarea ei prin alte probe sau procedee probatorii care sa o confirme si sa duca la certitudine.

MIJLOACELE DE PROBA

Probele sunt fapte si imprejurari prin care se constata adevarul si se solutioneaza cauza penala.Pentru ca organul judiciar sa poata folosi probele in dezvoltarea cauzei acestea trebuie administrate. Mijloacele legale prin care se administraza probele poarta denumirea de mijloace de proba.

Mijloacele de proba sunt acele mijloace prin care se constata elementele de fapt ce pot servi ca proba., acestea fiind :

- declaratiile invinuitului sau ale inculpatului,

- declaratiile partii vatamate, ale partii civile si ale partii pesponsabile civilmente,

- declaratiile martorilor,

- inscrisurile,

- inregistrarile audio sau video,

- fotografiile,

-mijloacele materiale de proba,

-constatarile tehnico-stiintifice,

-constatarile medico-legale

-expertizele

Clasificarea mijloacelor de proba

In functie de procedeele comune de administrare, exista 3 categorii de mijloace de proba:

- declaratiile partilor si ale martorilor

- inscrisurile si mijloacele materiale de proba

- rapoarte de constatari ale specialistilor si de expertiza

Declaratiile partilor si ale martorilor

a) declaratiile invinuitului sau ale inculpatului - prezinta aspecte foarte importante, al caror rol este edificator in solutionarea procesului si stabilirea adevarului.Declaratiile invinuitului sau inculpatului constituie un drept al acestuia si nu o obligatie, in declaratiile date poate pune la dispozitia organelor judiciare acele informatii necesare aflarii adevarului, dar in acelasi timp, isi poate exercita si dreptul de aparare.

In faza de urmarire penala invinuitul este ascultat la inceputul urmaririi penale si la sfarsitul urmaririi penale; inculpatul este ascultat cu ocazia luarii masurii arestarii, iar in cazul continuarii cercetarii dupa punerea in miscare a actiunii penale si la prezentarea materialului de urmarire penala.

In faza de judecata inculpatul este ascultat ori de cate ori este necesar, si nu este ascultat in cazul in care nu se prezinta desi a fost lergal citat.

Procedura de obtinere a declaratiei invinuitului sau inculpatului - presupune un complex de eguli de ordin procesual si de ordin tactic ce trebuie respectate.Pentru ascultarea sa, invinuitul sau inculpatul trebuie sa se prezinte in fata organului judiciar, daca se afla in imposibilitatea de a se prezenta, organul judiciar il asculta acolo unde se afla.

Organul de urmarire penala inainte de al asculta pe invinuit sau inculpat ai cere sa dea o declaratie, scisa personal, cu privire la invinuirea ce i se aduce.

Inainte de a fi ascultat, invinuitul sau inculpatul este intrebat despre: nume, prenume, porecla, data si locul nasterii, numele si prenumele parintilor, cetatenie, studii, locul de munca, ocupatia, adresa, antecedente penale si alte date necesare stabilirii situatiei sale personale.Dupa aceea, invinuitului sau inculpatului i se aduce la cunostinta fapta care formeaza obiectul cauzei, incadrarea juridica a cesteia si i se pune in vedere sa declare tot ce stie cu privire la fapta si la invinuirea ce i se aduce in legatura cu aceasta. De asemenea i se aduce la cunostinta dreptul de a avea un aparator, precum si dreptul de a nu face nici o declaratie, atragandu-i-se atentia ca ceea ce declara poate fi folosit impotriva sa. Invinuitului sau inculpatului i se aduce la cunostinta si obligatia sa anunte in scris, in termen de 3 zile, orice schimbare a locuintei pe parcursul procesului penal.

Daca sunt mai multi invinuiti sau inculpati fiecare trebuie ascultat separat, fara a fi de fata ceilalti.

Invinuitul sau inculpatul este mai intai lasat sa declare tot ce stie in cauza.Ascultarea invinuitului sau inculpatului nu poate incepe cu citirea sau reamintirea declaratiilor pe care lea dat anterior in cauza. Invinuitul sau inculpatul nu poate prezenta ori citi o declaratie scrisa de mai inainte, insa se poate servi de insemnarile asupra amanuntelor greu de retinut.

Dupa ce invinuitul sau inculpatul a facut declaratia, i se pot adresa intrbari cu privire la fapta care formeaza obiectul cauzei, la invinuirea ce i se aduce si la probele pe care intelege sa le propuna.

In fiecare declaratie se vor consemna, totodata ora inceperii si ora incheierii ascultarii invinuitului sau inculpatului, semnatura acestuia, cat si a organului judiciar penal in fata caruia a fost ascultat sau de presedintele completului de judecata si de catre grefier, precum si de interpret.

b) Declaratiile partii vatamate, ale partii civile si ale partii responsabile civilmente - pot fi ascultate in procesul penal in vederea administratii unor probe necesare rezolvarii cauzei, deoarece au cunostinta despre savarsirea infractiunii si despre faptuitor.

Inainte de ascultare persoanei vatamate i se pune in vedere ca se poate constitui parte civila si daca a suferit o dauna morala. De asemenea, i se atrage atentia ca declaratia de participare in proces ca parte vatamata sau de constituire ca parte civila se poate face in tot cursul urmaririi penale, iar in fata primei instantei de judecata, pana la citirea actului de sesizare.Daca persoana nu participa in proces ca parte vatamata sau civila, poate fi ascultata in calitate de martor.Declaratiile partii vatamate, partii civile si ale partii responsabile civilmente facute in cursul procesuluin penal pot servi la aflarea adevarului, numai in masura in care sunt coroborate cu fapte sau imprejurari ce rezulta din ansambul probelor existente in cauza.

c) Declaratiile martorilor

Martorul este persoana care avand cunostinte de vreo fapta sau imprejurare de natura sa serveasca la aflarea adevarului in procesul penal este ascultata de organele judiciare in aceasta calitate.

Obligatiile martorilor privesc urmatoarele aspecte:

- prezentarea la chemarea organului judiciar = prevede ca pers citata ca martor este obligata sa se infatiseze in fata organelor judiciare la locul, ziua si ora indicata in citatie

- depunerea marturiei = martorul este obligat saeclare tot ce stie in legatura cu faptele si imprejurarile asupra carora este intrebat si nu are dreptul sa refuze darea declaratiei decat cand legea permite aceasta

- relatarea adevarului = martorul trebuie sa spuna tot ce stie cu privire la imprejurarile esentiale asupra carora a fost intrebat.

Drepturile martorilor

- martorul este protejat prin lege impotriva violentelor si amenintarilor ce sar putea exercita asupra sa in vederea obtinerii de declaratii

- martorul are dreptul sa ceara consemnarea declaratiei data asa cum o considera reala si dreptul de refuza sa raspunda la intrebarile care nu au legatura cu cauza

- martorul are si dreptul de ordin patrimonial care vizeaza cheltuielile judiciare

Prsoanele care nu pot fi ascultate ca martor

- persoanele obligate sa pastreze secretul profesional

- partea vatamata sau partea civila in procesul penal

- persoanele care nu sunt obligate sa depuna ca martor:sotul si rudele apropiate ale invinuitului sau inculpatului

Procedura de ascultare a martorilor

Persoana chemata ca martor este obigata a se prezenta la locul si data indicata de organul judiciar.

Inainte de a fi ascultat, martorul este intrebat despre nume, prenume, etate, adresa si ocupatie, daca este sot sau ruda cu partile, in ce raporturi se afla cu acestea si daca a suferit pagube prin infractiune.

Ascultarea martorilor se face sub prestare de juramant si i se pune in vedere ca are obligatia de relatare numai adevarul, altfel comite infractiunea de marturie mincinoasa.

Daca sunt mai multii martorii fiecare este ascultat separat si i se aduce la cunostinta obiectul cauzei si i se arata care sunt faptele si imprejurarile despre care trebiue sa declare tot ce stie.

Martorul este lasat sa faca expunerea respectiva, dupa care i se pot pune intrebarii cu privire la faptele si imprejurarile care trebiue constatate in cauza, cu privire la persoana partilor, precum si in ce mod a luat cunostinta despre cele declarate.

Procedee speciale de ascultare a partilor si a martorilor

- confruntarea = daca se constata ca exista contraditii intre declaratiile persoanelor in aceasi cauza, se procedeaza la confruntarea acelor persoane, daca aceata este necesara pentru lamurirea cauzei.

Confruntarea este un procedeu probatoriu complementar prin care se urmareste eliminarea acelor contradictii aparute intre declaratiile persoanelor ascultate in aceasi cauza.

Persoanele confruntate dau declaratii una in prezenta celeilalte. Cu aceasta ocazie persoanele vor fi audiate numai asupra faptelor si imprejurarilor in privinta carora declaratiile anterioare se contrazic. Declaratiile date se consemneaza intrun proces verbal semnat de persoanele confruntate si de organele de urmarire penala sau de presedintele completului de judecata si de grefier.

- folosirea interpretilor se poate folosi in situatia in care una din partii sau o alta persoana care urmeaza sa fie ascultata nu cunoasta limba romana ori nu se poate pronunta

Inscrisurile, inregistrarile si mijloacele materiale de proba

Inscrisurile pot fi folosite ca mijloace de proba in procesul penal daca in continutul lor se arata fapte sau imprejurari de natura sa contribuie la aflarea adevarului.Referitor la notiunea de inscris sunt de subliniat doua aspecte:

- in sens larg, inscrisul se infiinteaza sub forma oricarui act scris, aici intrand si forma scrisa sub care se consemneaza celelalte mijloace de proba

- in sens restrans, inscrisul se infatiseaza sub forma uni act, al carui continut conduce la aflarea adevarului, nemaireprezentand forma scrisa sub care se exprima celelalte mijloace de proba.

Clasificare

- dupa sursa de la care provin avem :

- inscrisuri care emana de la parti sau alte pers : scrisori, insemnari sau acte juridice

inscrisuri care emana de la diferite institutii : acte de stare civila, hotarari judecatoresti

- dupa modul cum pot fi folosite, inscrisurile sunt folosite in original sau sub forma copiilor legalizate

- dupa scopul urmarit prin intocmirea lor, inscrisurile pot fi

- caracterizate : sunt acelea care sunt intocmite anume ptr a servi ca mijloc de proba in procesul penal cum ar fi procesele verbale intocmite de organele judiciare cu ocazia cercetarii locului faptei

- necaracterizate, apartin aceleaiasi categorii in care sunt incluse toate acele obiecte care contin diferite mentiuni din care pot fi obtinute elemente de fapt susceptibile de a servi la aflarea adevarului in procesul penal, cu conditia sa nu fi fost intocmite ptr a servi ca mijloc de proba.

Importanta proceselor verbale

Procesul verbal incheiat de organele de urmarire penala sau instanta de judecata este mijloc de proba. Procesele verbale pot fi impartite in doua categorii :

- p.v. care au functie probatorie pe fondul cauzei (p.v. de constatare a infractiunilor)

- p.v. prin care se dovedeste efectuarea unor acte procedurale (perchezitia, citatia)

Referitor la conditiile de forma, p.v. trebuie sa cuprinda elementele :

- data si locul unde a fost incheiat, ora la care a inceput si ora la care sa terminat incheierea p.v.

- numele, prenumele, calitatea pers care a incheiat p.v.

- numele, prenumele, ocupatia martorilor asistenti, cand exista

- descrierea amanuntita a celor constatate, cat si a masurilor luate

- numele, prenumele, ocupatia si adresa pers la care se refera p.v., obiectiile si explicatiile acestora

- mentiunile prevazute de lege ptr cazurile speciale.

P.v. trebuie semnat pe fiecare pagina si la sfarsit de catre cel care il incheie, precum si de martorii asistenti cand exista si de catre pers la care se refera.Daca vreuna dintre pers nu poate semna sau refuza sa semneze, se face mentiune despre aceasta. Daca nu sunt indeplinite conditiile de fond si forma ale p.v. intervine nulitatea absoluta sau relativa.

Interceptarile si inregistrarile audio sau video

a) interceptarile si inregistrarile convorbirilor sau comunicarilor efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic, se realizeaza cu autorizarea motivata a judecatorului, la cererea procurorului care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala, in conditiile prev. de lege daca sunt date si indicii temeinice privind pregatirea sau savarsirea unei infractiuni ptr care urmarirea penala se efectuaeza din oficiu, iar interceptarea sau inregistrarea se impun ptr stabilirea situatiei de fapt.

Autorizatia poate fi data in cazul urmatoarelor infractiuni :

- infractiunile contra sigurantei nationale prev de c.pen. si de alte legi speciale

- infractiunile de trafic de stupefiante, trafic de arme, ttrafic de pers, acte de terorism, spalare a banilor, falsificare de moneda sau alte valori

- infractiunile prev. de legea 78/2000 ptr prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie

- alte infractiuni grave ori infractiuni care se savarsesc prin mijloace de comunicare electronica

Perioada de timp ptr care se poate autoriza interceptarea si inregistrarea este ptr durata necesara, dar nu mai mult de 30 zile, de presedintele instantei careia iar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta sau de la instanta corespunzatoare in grad acesteia.Autorizatia poate fi reinoita inainte dupa expirarea celei anterioare, neputand depasi 30 zile, durata totala a interceptarilor si inregistrarilor autorizate nu poate depasi 120 zile. 

Competenta efectuarii interceptarilor si a inregistrarilo revine procurorului care procedeaza personal la efectuarea acestor operatiuni sau dispune ca acestea sa fie efectuate de organele de cercetare penala.

Legea reglementeaza si procedura de certificare a inregistrarilor care presupune intocmirea unui p.v. ce datre procuror sau de lucratorul din cadrul politiei judiciare delegat de procuror in care se mentionaeza :

- autorizatia data ptr efectuarea acestora

- nr. sau nr. posturilor telefonice sau alte date de identificare a legaturilor intre care sau purtat convorbirile ori comunicarile

- numele pers. care leau purtat, daca sunt cunoscute

- data si ora fiecarei convorbiri ori comunicari in parte

- nr de ordine al suportului pe care se face imprimarea

b) inregistrarile de imagini=conditiile procedurii de efetuare este la fel ca si in cazul convorbirilor.

Mijloace materiale de proba

Sunt acele obiecte care contin sau poarta o urma a faptei savarsite sau care reprezinta mijloace de savarsire a infractiunii ori obiectele care sunt produsul acestuia.

Mijloacele materiale de proba se pot clasifica in 4 grupe:

- obiecte ce au folosit sau au fost destinate sa serveasca la savarsirea infractiunii

- obiecte care reprezinta produsul infractiunii

- obiecte care contin sau poarta o urma a infractiunii savarsite

- orice alte obiecte care ajuta la aflarea adevarului

Dupa ce au fost descoperite, aceste obiecte trebuie ridicate si conservate cu mare atentie in vederea cercetarii lor si se consemnaeza intrun p.v.

Procedee de decoperire si de ridicare a inscrisurilor si a mijloacelor materiale de proba

Ridicarea de obiecte si inscrisuri

Organul de urmarire penala sau instanta de judecata are obligatia sa ridice obiectele sau inscrisurile ce pot servi ca mijloace de proba in procesul penal.

Actul procedural al ridicarii de obiecte sau inscrisuri este o activitate care se deosebeste de perchezitie prin aceea ca presupune cunoasterea atat a inscrisurilor sau obiectelor care au legatura cu cauza penala, cat si a locului unde acestea se gasesc.Alaturi de obligatia organelor judiciare de a ridica obiectele sau inscrisurile ce pot servi ca mijloace de proba in procesul penal exista si obligatia de predare a unor asemenea inscrisuri si obiecte de catre cei care le detin.

Masura ridicarii de obiecte si inscrisuri se dispune de judecata prin incheiere. Daca obiectul sau inscrisul cerut nu este predat de buna voie, organul judiciar dispune ridicarea silita. In cursul judecarii, dispozitia de ridicare silita a obiectelor sau inscrisurilor se comunica procurorului, care ia masuri de aducere la indeplinire prin organul de cercetare penala.

Perchezitia = ajuta la rezolvarea cauzelor penale daca prin obiectele si inscrisurile pe care le scoate la iveala se poate contribui la elucidarea unor aspecte ale cauzei penale.

Perchezitia poate fi domiciliara sau corporala.

Perchezitia domiciliara poate fi dispusa numai de judecator, prin incheiere motivata, in cursul urmaririi penale, la cererea procurorului, sau in cursul judecatii si nu poate fi dispusa inainte de inceperea urmaririi penale.

Perchezitia corporala sau asupra vehiculelor poate fi dispusa dupa caz, de organul de cercetare penala, de procuror sau de judecator.

Conditiile ce trebuie sa fie indeplinite ptr a se putea dispune efectuarea primei perchezitii sunt: cand pers careia i sa cerut sa predea scrisori, telegrame sau orice alta corespondenta, ori obiecte trimise de invinuit sau inculpat, ori adresate acestuia, fie direct, fie indirect, tagaduieste existenta sau detinerea acestora, precum si ori de cate ori exista indicii temeinice ca efectuarea perchezitiei este necesara ptr descoperirea si strangerea probelor.

Ridicarea de obiecte si inscrisuri, precum si perchezitia domiciliara se pot face intre orele 6-20, iar in celelalte ore numai in caz de infractiune flagranta sau cand perchezitia urmeaza sa se efectueze intrun local public.Perchezitia inceputa intre orele 6-20 poate continua si in timpul noptii.

Organului judiciar care urmeaza sa efectueze perchezitia este obligat in prealabil sa se legitimeze si in cazurile prev. de lege sa prezinte autorizatia data de catre judecator .

Perchezitia domiciliara si ridicarea de obiecte si inscrisuri se face in prezenta pers de la care se ridica obiectele sau inscrisurile sau la care se efectueaza perchezitia. Daca este retinuta sau arestata va fi adusa la perchezitie. In lipsa acesteia este obligatorie prezenta unui reprezentant, a unui membru al familiei sau a unui vecin, avand capacitate de exercitiu.

Ptr a se respecta prevederile legale, operatiunile de perchezitionare se efectueaza de catre organul judiciar in prezenta unor martori asistenti. Atributiile organului judiciar se vor limita la ridicarea acelor obiecte si inscrisuri care au legatura cu fapta savarsita, obligatoriu se ridica acele obiecte sau inscrisuri, a caror circulatie sau detinere este interzisa.

Perchezitia corporala se efectueaza de catre organul judiciar care a dispuso sau de catre pers desemnata de catre acesta. Perchezitii corporale pot efectua si organele de constatare prev in art 215 c.proc.pen.

Obiectele sau inscrisurile se prezinta pers de la care sunt ridicate si celor care asista ptr a fi recunoscute si ptr a fi insemnate de catre acestea spre neschimbare, dupa care se eticheteaza si se sigileaza. Modul de efectuare a perchezitiei, precum si ridicarea de obiecte si inscrisuri trebuie consemnate intrun p.v. care trebuie sa cuprinda si urmatoarele elemente: locul, timpul, si conditiile in care inscrisurile si obiectele au fost descoperite si ridicate, enumerarea si descrierea lor amanuntita, ptr a putea fi recunoscute. In p.v vor fi mentionate obiectele care au fost ridicate precum si acelea care au fost lasate in pastrare, copia se lasa pers la care sa facut perchezitia sau dela care sau ridicat obiectele sau inscrisurile, ori reprezentantului acestuia sau unui membru al familiei, iar in lipsa celor cu care locuieste sau unui vecin sau daca este cazul custodelui. Pana la solutionarea definitiva a cauzei mijloacele materiale de proba se pasteaza la organul de urmarire penala sau de instanta de judecata la care se gaseste dosarul, iar cele care nu au legatura cu cauza se vor restitui pers careia ai apartine.

Cercetarea la fata locului este un procedeu de descoperire si ridicare a mijloacelor de proba si consta intro verificare stricta si amanuntita a locului faptei.

Competenta de a efectua cercetarea la fata locului revine atat organelor de urmarire penala, care dispun efectuarea acestei activitati procedurale prin rezolutie motivata, cat si instantelor de judecata, care dispun prin incheiere.

In cazul cercetarii la fata locului efectuata de catre organul de urmarire penala este necesara prezenta a cel putin 2 martori asistenti, exceptii facand situatiile in care nu este posibila aceasta.Prezenta partilor se impune numai cand se considera a fi necesar.Neprezentarea acestora nu impiedica efectuarea cercetarii la fata locului.

Daca exista invinuit sau inculpat retinut sau arestat in cauza respectiva, acesta trebuie sa participe la cercetarea la fata locului, daca nu poate fi adus organul de urmarire penala are obligatia sai puna in vedere ca are dreptul sa fie reprezentat asigurandui la cerere reprezentarea. Instanta de judecata efectueaza cercetarea la fata locului cu citarea partilor si in prezenta procurorului, cand participarea acestuia la judecata este obligatorie. Datorita faptului ca exista 2 categorii de organe competente sa efectueze cercetare la fata locului (organele de urmarire penala, respectiv instanta de judecata)exista anumite aspecte care diferentiaza procedura cercetarii la fata locului, astfel:

- organele de urmarire penala incuviinteaza participarea partilor iar instanta de judecata citeaza

- participarea procurorului este obligatorie in cazul cercetarii la fata locului efectuata de catre instanta de judecata doar daca participarea acestuia la judecata este obligatorie, in cazul efectuarii cercetarii la fata locului de catre organele de cercetare penala, procurorul poate sa nu fie prezent.

Rezultatele cercetarii se consemneaza intrun proces verbal de cercetare la fata locului, la care se

pot anexa schite, desene sau fotografii, role de filme, benzi videomagnetice, etc. si trebuie sa cuprinda date specofoce cum ar fi descrierea amanuntita a situatiei locului, a urmelor gasite, a obiectelor examinate si a celor ridicate, a pozitiei, a starii celorlalte mijloace materiale de proba, astfel incat sa fie redate cu precizie si pe cat posibil cu dimensiunile respective.

Reconstituirea nu este un procedeu de descoperire si ridicare a inscrisurilor si mijloacelor materiale de proba, dar este analizata in acest context datorita faptului ca prezinta anumite aspecte comune cu cercetarea la fata locului, astfel: se efectueaza la locul infractiunii si urmareste stabilirea imprejurarilor si conditiilor in care a fost savarsita fapta.

Reconstituirea isi propune sa contribuie astfel la : cunoasterea posibilitatilor reale de savarsire a faptei, verificarea declaratiei invinuitului sau inculpatului, verificarea declaratiei martorilor, verificarea conditiilor de auditie si vizibilitate in imprejurarile concrete in care sa savarsit fapta, obtinerea de probe noi, nedescoperite anterior de catre organele judiciare.

Reconstitirea poate fi efectuata atat in faza de urmarire penala cat si in faza de judecata si numai la fata locului.

O prima deosebire existenta intre reconstituire si cercetarea la fata locului este aceea ca reconstituirea se face numai in prezenta invinuitului sau inculpatului, acesta fiind cel care va repeta modul in care a actionat la savarsirea infractiunii. De asemenea cu ocazia efectuarii reconstituirii trebuie sa fie prezenti martorii asistenti, afara de cazul cand aceasta nu este posibil, partile din cauza pot participa cand este necesar. Neprezentarea partilor incunostintate nu poate impiedica efectuarea reconstituirii.

Reconstituirea se consemneaza intrun p.v. de reconstituire, care trebuie sa cuprinda aceleasi date ca si p.v. de cercetare la fata locului, inseranduse in schimb amanuntit desfasurarea reconstituirii.

Constatarile tehnico-stiintifice, medico-legale si expertizele

Constatarea tehnico-stiintifica se efectueaza, in principiu, de catre specialisti sau tehnicieni care functioneaza in cadrul ori pe langa institutia de care apartine organul de urmarire penala sau chiar in cadrul altor organe.

Organul de urmarire penala dispune din oficiu sau la cerere efectuarea unei constatari tehnico-stiintifice atunci cand exista pericolul disparitiei unor mijloace de proba sau de modificare a unor situatii de fapt si este necesara clarificarea imediata a unor fapte sau imprejurari ale cauzei.

Constatarea tehnico-stiintifica se efectueaza asupra materialelor si datelor puse la dispozitie sau indicate de catre organul de urmarire penala. Dispunerea acesteia se realizeaza numai in timpul urmaririi penale, in faza de judecata se poate dispune refacerea sau completarea constatarii.Operatiile si concluziile constatarii tehnico-stiintifice se consemneaza intrun raport.

Organul de urmarire penala sau instanta de judecata, poate dispune din oficiu sau la cererea oricarei dintre parti refacerea sau completarea constatarii tehnico-stiintifice sau efectuarea unei expertize, daca apreciaza ca raportul tehnico-stiintific nu este complet sau concluziile acestuia nu sunt precise.

Constatarile medico-legale

In cazurile unei infractiuni indreptate impotriva persoanei organele judiciare apeleaza la specialisti ca sa clarifice anumite aspecte legate de fapte sau imprejurari de fapt cu relevanta deosebita in solutionarea cauzei penale.

Constatarile medico legale ca si constatarile tehnico-stiintifice se efectueaza intrun moment cat mai apropiat de momentul savarsirii infractiunii.De regula aceste aspecte procedurale se dispun numai in faza de urmarire penala.Art.114 c.proc.pen. prevede cazurile in care se dispune efectuarea constatarilor medico legale si anume : in caz de moarte vilonta, de moarte a carei cauza nu se cunoaste sau este suspecta sau cand este necesara o examinare corporala a invinuituluiori a pers vatamate, ptr a se constata daca pe corpul acestora exista urmele infractiunii.

Organele de cercetare penala sau procurorul poate dispune constatarile medico-legale prin rezolutii.Exhumarea in vederea stabilirii cauzei mortii se face numai cu incuviintarea procurorului.Exista cazuri in care efectuarea constatarilor medico-legale este dispusa de catre instantele judecatoresti, ianintand procurorului raportul, acesta fiind obligat sa intrepinda demersurile necesare ptr completarea sau refacerea lui.

Constatarea medico-legala se efectuaeaza asupra pers sau cadavrelor indicate de organele de urmarire penala. Operatiile si concluziile constatarii medico-legale se consemneaza intrun raport scris.

Expertizele = prezinta atat aspecte comune, cat si multe deosebiri in comparatie cu constatarile tehnico-stiintifice si medico-legale.

Asemanari

sunt efectuate de specialisti din diferite domenii de activitate

obiectul lor este fixat de organele judiciare

concluziile specialistilor sunt materializate intrun raport

Deosebiri

constatarile tehnico stiintifice si medico legale

constatarile tehnico-stiintifice si medico-legale se dispun numai in faza de urmarire penala , iar expertizele se pot face si in faza de judecata

Criterii de clasificare a expertizelor

a)      dupa natura problemelor ce urmeaza a fi lamurite prin expertiza, pot fi :

- expertiza criminalistica, impartita si ea in expertiza dactiloscopica, traseologica, balistica, tehnica a actelor, grafica, etc

- expertiza medico-legala care clarifica problemele referitoare la asfixia mecanica, violul, moartea subita

- expertiza psihiatrica, prin care sunt clarificate problemele privind anumite tulburari psihice, cum ar fi schizofrenia, oligrofenia, etc

- expertiza contabila, prin care sunt clarificate aspectele referitoare la controlul si revizia contabila

- expertiza tehnica prin care sunt clarificate anumite aspecte privind accidentele de circulatie, infractiunile contra protectiei muncii.

b)      dupa modul in care legea reglementeaza necesitatea efectuarii expertizei, acestea poate fi facultativa sau obligatorie.

c)      dupa criteriul modului de desemnare a expertului, in literatura de specialitate, expertizele au fost clasificate in :

- expertiza simpla sau oficiala, in care organul judiciar numeste expertul si controleaza activitatea acestuia

- expertiza contradictorie in care expertii sunt numiti si alesi de catre organele judiciare ori de catre parti

- expertiza supravegheata, in care partile pot desemna un specialist cu atributii de control asupra modului de efectuare a expertizei

d)     dupa modul de organizare, experizele se impart in :

- expertiza simpla, care este efectuata de un specialist dintrun anumit domeniu de activitate

- expertiza complexa sau mixta, in care sunt necesare cunostinte din mai multe ramuri ale stiintei si tehnicii.

Efectuarea expertzizei se dispune la cererea partilor sau din oficiu, prin rezolutie sau ordonanta, de catre organul de urmarire penala, ori prin incheiere, de catre instanta de judecata.In actul procesual prin care se dispune efectuarea expertizei, trebuie sa se mentioneze obiectul acesteia, intrebarile la care urmeaza sa taspunda expertul si termenul de efectuare.

La efectuarea expertizei, expertul are dreptul sa ia la cunostinta de materialul probator al cauzei, in cursul urmaririi penale cercetarea dosarului se face cu incuviintarea organului de urmarire.

Dupa efectuarea expertizei concluziile la care sa ajuns sunt materializate intrun raport scris, care se depune la organul judiciar care a dispus efectuarea expertizei.

Raportul de expertiza trebuie sa cuprinda 3 parti:

- in partea introductiva, se va mentiona organul judiciar care a dispus efectuarea expertizei, data cand sa dispus efectuarea acesteia, numele si prenumele expertului, data si locul unde a fost efectuata, data intocmirii sale, obiectul acesteia si intrebarile la care expertul urma sa raspunda, materialul pe baza caruia a fost efectuata si daca partile care au participat la aceasta au dat explicatii in cursul expertizei.

- partea a doua cuprinde descrierea in amanunt a operatiilor de efectuare a expertizei, obiectiile sau explicatiile partilor, precum si analiza acestor obiectii sai explicatii in lumina celor constatate de expert

- in partea finala a raprtului sunt inserate concluziile expertului ce cuprind raspunsurile la intrebarile puse si parerea sa asupra obiectului experizei.

Ascultarea expertului se face potrivit dispozitiilor privitoare la ascultarea martorilor.

Alte institutii legate de administrarea probelor in procesul penal

Comisia rogatorie = este institutia prin care un organ judiciar care nu are posibilitatea sa efectueze un act procedural de competenta sa sau sa administreze anumite probe, se poate adresa ptr efectuarea lor unui alt organ judiciar care are aceasta posibilitate.

Prin comisie rogatorie se intelege procedura utilizata ptr administrarea unor dovezi de catre alta instanta decat aceea care judeca fondul litigiului. 

Obiectul comisiei rogatorii se concretizeaza numai in anumite acte procedurale :

- ascultarea unui martor

- cercetarea la fata locului

- ridicarea de obiecte sau inscrisuri

- efectuarea unei perchezitii

Nu pot face obiect al comisiei rogatorii acele acte sau masuri procesuale, cum ar fi:

- punerea in miscare a actiunii penale

- luarea masurilor de preventie

- incuviintarea de probatorii

- dispunerea celorlalte acte procesuale sau masuri procesuale

Comisia rogatorie se dispune de organul de urmarire penala, prin rezolutie, sau de instanta de judecata, prin incheiere si ea se poate adresa unui organ sau a unei instante egale in grad.

Delegarea = este o procedura folosita ptr efectuarea unui act procedural sau administrarea unor probe de catre un organ inferior celui care are cauza spre rezolvare.

Martorii asistenti -= sunt acele pers care au calitatea de garanti ai efectuarii unor activitati procedurale, fiind prezenti la majoritatea procedeelor de probatiune. Martorii asistenti participa la :

- perchezitie si la ridicarea de obiecte sau inscrisuri

- cercetarea la fata locului

- reconstituire

- comisia rogatorie si delegarea, ori de cate ori sunt efectuate acte procedurale care impun prezenta unor asemenea pers.

In principiu marorii asistenti sunt pers care nu au cunostinta despre faptele sau imprejurarile care fac obiectul probatiunii in cauza penala.

Nu pot fi martori asitenti minorii sub 14 ani, pers interesate in cauza si cei care fac parte din aceeasi unitate cu organul care efectueaza actul procedural.

Organul care procedeaza la efectuarea unui act procedural in prezenta martorilor asistentoi este obligat sa constate si consemneze in p.v. pe care il incheie date referitoare la identitatea martorilor asistenti, mentionand si observatiile pe care acestia au fost invitati sa le faca cu privire la cele constatate si la desfasurarea operatiilor la care au asistat.

Inculpat = pers imotriva careia sa pus in miscare actiunea penala, este parte in procesul penal

Parte vatamata =pres care a suferit prin fapta penala o vatamare fizica, morala sau materiala, participa in procesul penal.

Parte civila = pers vatamata care exercita actiunea civila in cadrul procesului penal

Parte responsabila civilmente = pers chemata in procesul penal sa raspunda, potrivit legii civile, ptr pagubele provocate prin fapta invinuitului sau inculpatului

MASURILE PROCESULAE

Prin intermediul masurilor procesuale se urmareste buna desfasurare a procesului penal, prin atingerea scopului imediat al acestuia, respectiv, constatarea la timp si in mod complet a faptelor ce constituie infractiuni, astfel ca orice pers care a savarsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale si nici o pers nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala.

Masurile procesuale se dispun numai in cazul in care, din probele administrate, rezulta ca sa comis o anumita infractiune si faptuitorul urmeaza sa fie tras la raspundere penala.

Masurile procesulele sunt mijloaceprevazute de lege de care se folosesc organele judiciare ptr a asigura desfasurarea normala a procesului penal, executarea pedepsei, repararea pagubei produse prin savarsirea infractiunii si ptr a preveni savarsirea de noi fapte antisociale.

Criterii de clasificare

a) existenta unui criteriu legal, reglementat de c.proc.pen. confera urmatoare clasificare:

- masuri preventive, concretizate in acele masuri procesulae care privesc restrangerea libertatii pers. in conditiile legii(retinerea, obligarea de a nu parasi localitatea, arestarea preventiva a invinuitului sai inculpatului)

- alte masuri procesuale, cum ar fi : masuri de ocrotire si de siguranta

b) salvarea sociala asupra careia se indreapta masurile procesuale determina aceea clasificare in :

- masuri procesuale personale, care privesc anumite pers(retinerea, arestarea, obligarea de a nu parasi localitatea, liberarea sub control judiciar si pe cautiune)

- maasuri procesuale reale, care privesc bunurile anumitor pers

c) scopul special urmarit prin luarea masurilor procesuale determina clasificarea in :

- masuri procesuale de constrangere(arestare, sechestru)

- masuri procesuale de ocrotire

Masurile preventive

Masurile de preventie sunt institutii de drept procesula penal cu caracter de constrangere, prin care invinuitul sau inculpatul este impiedicat sa intreprinda anumite activitati care sar rasfrange negativ asupra desfasurarii procesului penal sau asupra atingerii scopului acestuia.

Pentru luarea masurilor preventive trebuie indeplinite cumulativ urmatoarele conditii :

- sa existe probe sau indicii temeinice ca invinuitul sau inculpatul a savarsit o fapta prevazuta de legea penala

- ptr infractiunea savarsita, legea sa prevada pedeapsa inchisorii

-sa existe vreunul din cauzele (art.148):

a) inculpatul a fugit ori sa ascuns, in scopul de a se sustrage de la urmarire sau de la judecata, ori exista date ca va incerca sa fuga sau sa se sustraga in orice mod de la urmarirea penala, de la judecata ori de la executarea pedepsei

a^1) inculpatul a incalcat, cu rea credinta masura obligarii de a nu parasi localitatea sau tara ori obligatiile care ai revin pe durata acestor masuri

b) exista date ca inculpatul incearca sa zadarniceasca in mod direct sau indirect aflarea adevarului prin influenta unei parti, a unui martor sau expert, ori prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de proba

c) exista date ca inculpatul pregateste savarsirea unei infractiuni

d) inculpatul a savarsit cu intentie o noua infractiune

e) exista date ca inculpatul exercita presiuni asupra pers vatamate sau ca incearca o intelegere frauduloasa cu aceasta

f) inculpatul a savarsit o infractiune ptr care legea prevede pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani si exista probe ca lasarea sa in libertare prezinta un pericol concret ptr ordinea publica

In cazurile prev la lit a-e, masura arestarii preventive a inculpatului poate fi luata numai daca pedeapsa prevazuta de lege este detentiunea pe viata sau inchisoare mai mare de 4 ani.

Masurile preventive se iau de regula de catre procuror sau instanta de judecata, singura masura pe care o pot lua organele de cercetare penala fiind retinerea de cel mult 24 ore.

Masurile preventive pot fi luate prin urmatoarele acte :

- ordonanta de catre organul de cercetare penala

- ordonanta procurorului

- hotararea instantei de judecata

Indiferent de actul prin care sa dispus luarea unei masuri preventive, acesta trebuie sa cuprinda

- fapta care face obiectul invinuirii sau inculparii

- textul de lege in care aceasta se incadreaza

- pedeapsa prevazuta de lege ptr infractiunea savarsita

Masura preventiva luata se inlocuieste cu alta masura preventiva fie mai usoara, fie mai grava, cand sau schimbat temeiurile care au determinat luarea acesteia, se poate face de catre organul judiciar care lea luat, la cerere sau din oficiu informandul de indata pe procuror.

Cand masura preventiva a fost luata cu incalcarea prevederilor legale sau nu mai exista vreun temei care sa justifice mentinerea masurii preventive, aceasta trebuie revocata din oficiu sau la cerere, dispunanduse in cazul retinerii si arestarii pereventive, punerea in libertate a invinuitului sau inculpatului, daca acesta nu este arestat in alta cauza.

Cel arestat preventiv are dreptul sa ceara revocarea sau inlocuirea masurii de cate ori se considera indreptatit, fiind lipsit de importanta la ce tremen de judecata a fost formulata cererea.

Cata vreme cauza se afla in faza de urmarire penala, numasi instanta are competenta de a dispune inlocuirea sau revocarea masurii preventive.

Incetarea masurilor preventive opereaza de drept in urmatoarele cazuri :

- la expirarea termenelor prevazute de lege sau stabilite de orbale judiciare ori la expirarea termenului in care instanta nu a procedat la verificarea legalitatii si temeiniciei preventive

- in caz de scoatere de sub urmarire si incetare a urmaririi penale, in faza de urmarire penala

- in caz de incetare a procesului penal si achitare, in faza de judecata

- cand inainte de pronuntarea unei hotarari de condamnare in prima instanta, durata arestarii a atins jumatatea maximului pedepsei prevazute de lege ptr infractiunea care face obiectul invinuirii, fara a se putea depasi, in cursul urmaririi penale maximum de 180 zile.

- cand instanta pronunta o pedeapsa cu inchisoarea cel mult egala cu durata retinerii si arestarii preventive

- cand instanta pronunta o pedeapsa cu inchisoare, cu suspendarea conditionata a executarii ori cu suspendarea executarii sub supraveghere sau cu executare la locul de munca

- cand se pronunta pedeapsa cu amenda

- cand instanta pronunta o masura educativa

- cand se pronunta o hotarare judecatoreasca definitiva de condamnare

Impotriva ordonantei organului de cercetare penala prin care sa luat masura preventiva a retinerii se poate face plangere, iante de expirarea celor 24 ore de la luarea masurii, la procurorul care supravegheaza cercetarea penala, iar impotriva ordonantei procurorului prin care sa luat aceasta masura se poate face plangere inainte de expirarea celor 24 ore, la prim procurorul parchetului sau dupa caz la procurorul ierarhic superior. Procurorul se pronunta prin ordonanta nainte de expirarea celor 24 ore de la luarea masurii retinerii.

Impotriva ordonantei procurorului prin care se dispune luarea masurii obligarii de a nu parasi localitatea sau tara, invinuitul sau inculpatul poate face plangere in termen de 3 zile de la luarea masurii.

Retinerea = reprezinta singura masura privata de libertate care poate fi luata de organul de cercetare penala pe o durata de cel mult 24 ore, si poate fi dispusa atat fata de invinuit cat si fata de inculpat.

Retinerea poate fi luata daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii (art 143):

- se ia fata de invinuit sau inculpat numai dupa ascultarea acestuia in prezenta aparatorului

- sa existe unul din cazurile prev in art. 148 c.proc.pen. si in cazul infractiunii flagrante

- sa existe probe sau indicii temeinice ca invinuitul sau inculpatul a savarsit o fapta prevazuta de legea penala.

Retinerea poate fi dispusa atat de organul de cercetare penala cat si de procuror, prin ordonanta de retinere care cuprinde fapta care face obiectul invinuirii sau inculparii, textul de lege in care aceasta se incadreaza, pedeapsa prevazuta de lege ptr infractiunea savarsita, ziua si ora la care retinerea a inceput. Aceleasi masuri se iau si in cazul punerii in libertate.

Persoanei retinute i se aduce la cunostinta de indata motivele retinerii, iar invinuirea in cel mai scurt timp posibil, organul de urmarire penala are obligatia sa aduca la cunostinta invinuitului ca are dreptul sasi angajeze aparator, si sa incunostiinteze pe procuror de masura luata.

Retinerea nu poate fi prelungita, daca se prevede necesitatea privarii de libertate in continuare se dispune inlocuirea retinerii cu o alta masura preventiva mai grava, ianintand procurorului un referat motivat in primele 10 ore de la retinere.

Obligarea de a nu parasi localitatea

Consta in indatorirea impusa invinuitului sau inculpatului de procuror sau judecator, in cursul urmaririi penale, ori de instanta de judecata, in cursul judecatii, de a nu parasi localitatea in care locuieste, fora incuviintarea organului care a dispus aceasta masura.Masura poate fi luata numai dupa asculatrea acestuia in prezenta aparatorului, daca sunt probe sau indicii temeinice ca a savarsit o fapa prev de legea penala.

Organul judiciar care a dispus masura poate impune invinuitului sau inculpatului ca pe durata masurii obligarii de a nu parasi localitatea sa respecte una sau mai multe obligatii :

- sa se prezinte la organul judiciar ori de cate ori este chemat

- sa nu isi schimbe locuinta fara incunostiintarea organului judiciar

- sa nu se deplaseze la anumite spectacole sportive ori culturale sau in orice alte locuri stabilite de organul judiciar

- sa nu se spropie de pers vatamata, membrii familiei acesteia, pers impreuna cu care a comis fapta, martori, expertii ori alte pers stabilite de organul judiciar si sa nu comunice cu acestea direct sau indirect

- sa nu conduca nici un vehicul sau anumite vehicule stabilite de organul judiciar

- sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nici o categorie de arma

- sa nu se afle in locuinta pers vatamate

- sa nu exercite profesia, meseria sau sa nu desfasoare activitatea in exercitarea careia a savarsit fapta

In cursul urmaririi penale durata masurii nu poate depasi 30 zile, in afara de cazul cand este prelungita in conditiile legii. Prelungirea se dispune de procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala, fiecare prelungire neputand sa depaseasca 30 zile. Durata maxima a masurii este de 1 an, in mod exceptional poate fi de 2 ani cand pedeapsa prev de lege este detentiunea pe viata sau inchisoare de cel putin 10 ani.

Obligarea de a nu parasi tara = la fel ca si in cazul obligarii de a nu parsi localitatea

Arestarea preventiva

Arestarea invinuitului

Invinuitul este pers fata de care se efectueaza urmarirea penala cat timp nu a fost pusa in miscare actiunea penala impotriva sa.

Arestarea preventiva este o masura preventiva privata de libertate, prin care organul judiciar competent dispune detinerea invinuitului sau inculpatului pe durata si in conditiile prev de lege, in locuri special destinate acestui scop, in interesul urmaririi pernale sau al judecatii.

Pentru a se lua acesta masura se cer indeplinite urmatorele conditii :

- sa exste probe sau indicii temeinice ca invinuitul a savarsit o fapta prev de legea penala

- daca sunt intrunite conditiile prev in art 143 c.proc.pen.

- ptr fapta savarsita, legea trebuie sa prevada pedeapsa cu inchisoare

- sa existe unul din cazurile prev in art 148 c.proc.pen.

- sa fie necesara privarea de libertate a invinuitului in interesul urmaririi penale

Organul competent care poate dispune aestarea invinuitului poate fi numai instanta de judecata, care emite mandate de arestare care trebuie sa cuprinda :

- instanta care a dispus masura

- data si locul emiterii

- numele, prenumele si calitatea pers care a emis manfatul de arestare

- aratarea faptei care formeaza obiectul invinuirii si denumirea infractiunii

- date privitoare la pers inculpatului prev in art 70 si codul nr. personal

- incadrarea juridica a faptei si pedeapsa prevazuta de lege

- temeiurile concrete care determina arestarea

- ordinul de a fi arestat inculpatul

- indicarea locului unde urmeaza a fi detinut cel arestat

- semnatura judecatorului

Masura arestarii inculpatului poate fi luata daca sunt intrunite conditiile prev in art. 143 si exista vreunul dintre urmatorele cazuri:

- inculpatul a fugit ori sa ascuns, in scopul de a se sustrage de la urmarire sau de la judecata, ori exista date ca va incerca sa fuga sau sa se sustraga in orice mod de la urmarirea penala, de la judecata ori de la executarea pedepsei

- inculpatul a incalcat cu rea credinta masura obligarii de a nu parasi localitatea sau tara ori obligatiile care ai revin pe durata acestor masuri

- exista date ca inculpatul incearca sa zadarniceasca in mod direct sau indirect aflarea adevarului, prin influenta unei parti, a unui martor sau expert, ori prin distrugere, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de proba

- exista date ca inculpatul pregateste savarsirea unei infractiuni

- inculpatul a savarsit cu intentie o noua infractiune

- exista date ca inculpatul exercita presiuni asupra pers vatamate sau ca incearca o intelegere frauduloasa cu aceasta

- inculpatul a savarsit o infractiune ptr care legea prevede pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani si exista probe ca lasarea sa in libertare prezinta un pericol concret ptr ordinea publica

In cazurile prev la lit a-e, masura arestarii preventive a inculpatului poate fi luata numai daca pedeapsa prevazuta de lege este detentiunea pe viata sau inchisoare mai mare de 4 ani.

Durata arestarii inculpatului in cursul urmaririi penale nu poate depasi 30 zile, afara de cazul cand ea este prelungita in conditiile legii.

Arestarea inculpatului in cursul urmaririi penale

Procurorul, din oficiu sau la sesizarea organelor de cercetare penala, daca sunt intrunite conditiile prev in art 143 si exista vreunuul dintre cazurile prev in art 148, cand considera ca in interesul urmaririi penale este necesara arestarea inculpatului, numai dupa ascultarea acestuia in prezenta aparatorului intocmeste propunerea motivata de luare a masurii arestarii preventive a inculpatului. Dosarul impreuna cu propunerea de luare a masurii arestarii preventive intocmita de procuror se prezinta presedintelui ori judecatorului delegat de acesta de la instanta careia iar reveni competenta sa judece cauza in fond .

Daca sunt intrunite conditiile, judecatorul dispune prin incheiere motivata arestarea preventiva a inculpatului pe o durata care nu poate depasi 30 zile. Impotriva incheierii se poate face recurs, in termen de 24 ore de la pronuntare

Arestarea inculpatului in cursul judecatii

Arestarea poate fi dispusa in cursul judecatii, prin incheiere motivta, daca sunt intrunite conditiile prev in art 143 si exista vreunul din cazurile prev in art 148.

Retinerea si arestarea minorilor

- li se asigura drepturi proprii si un regim special de detentie preventiva, in raport cu particularitatile varstei lor

- li se asigura in toate cazurile asistenya juridica obligatorie, punadulise la dispozitie un aparator din oficiu daca minorul nu sia ales unul cu care sa poata lua contact direct si sa comunice.

- se incunostiinteaza despre acesta in termen de 24 ore parintii, tutorele, pers in ingrijirea sau supravegherea careia se afla minorul

- in timpul retinerii sau arestarii minorii se tin separat de majori, in locuri anume destinate minorilor arestati preventiv

- se desemneaza un judecator de catre presedintele instantei, care verifica respectarea drepturilor si a regimului instituit ptr cei retinuti sau arestati.

- procurorul are obligatia sa verifice locurile de detinere preventiva, alaturi de alte organisme abilitate de lege in acest sens.

- retinerea minorului cu varsta cuprinsa intre 14-16 ani se face de catre procuror sau organul de cercetare penala numai in mod exceptional, pe o durata ce nu poate depasi 10 ore, daca exista date certe ca minorul a comis o infractiune pedepsita de lege cu detentiunea pe viata sau inchosoare de 10 ani sau mai mare

In ceea ce priverste arestarea preventiva a minorului, sunt urmatorele reguli:

- minorul intre 14-16 ani poate fi arestat in aceleasi conditii in care poate fi si retinut

- durata arestarii inculpatului minor intre 14-16 ani este in cursul urmaririi penale de cel mult 15 zile, iar verificarea legalitatii si temeiniciei acestei masuri se efectueaza in cursul judecatii periodic, dar nu mai tarziu de 30 zile

- arestarea preventiva a minorului in cursul urmaririi penale nu poate sa depaseasca in total un termen rezonabil si nu mai mult de 60 zile, fiecare prelungire neputatnd depasi 15 zile.

- cand pedeapsa prev de lege este detentiunea pe viata sau inchisoare de 20 ani sau mai mare, arestarea inculpatului minor intre 14-16 ani in cursul urmaririi penale poate fi prelungita pana la 180 zile.

Liberarea provizorie = este o masura procesuala neprivativa de libertate care inlocuieste arestarea preventiva a inculpatului si se dispune de catre organele judiciare penale competente, in vederea asigurarii desfasurarii normale a procesului si executarea pedepsei aplicate inculpatului in caz de condamnare.

Liberarea provizorie prezinta urmatoarele trasaturi caracteristice :

- are un caracter accesoriu fata de masura arestarii preventive a inculpatului, deoarece ptr luarea ei este necesara, in mod prealabil arestarea preventiva a inculpatului

- este provizorie, deoarece poate fi revocata atunci cand cel liberat nu indeplineste sau incalca obligatiile impuse la liberarea sa

- se acorda numai la cerere

- este facultativa, deoarece acordarea ei este lasata la aprecierea organului judiciar competent

- este un beneficiu,recuoscut de lege inculpatului arestat, ceea ce inseamna ca presupune existenta unei arestari legale in executare.

- are caracter subiectiv, deoarece se admite dupa verificarea conditiilor ptr consideratii ce privesc pers inculpatului

- este o garantie, avand ca efect doar o incetare temporara a privarii de libertate, conditionat de indeplinirea unor conditii impuse de libertate.

Liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda daca sunt indeplinite conditiile :

- actiunea penala sa fie pusa in miscare

- impotriva inculpatului sa dispus masura arestarii preventive

- inculpatul sa fi savarsit o infractiune din culpa sau o infractiune cu intentie ptr care legea prevede pedeapsa inchisorii care nu depaseste 18 ani.

- sa nu existe date in care rezulta necesitatea de al impiedica pe invinuit sau inculpat sa savarseasca alte infractiuni

- sa nu existe date ca inculpatul va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului, prin influentarea unor martori sau experti, alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba sau rpin alte asemenea fapte.

Liberarea provizorie pe cautiune se poate acorda de instanta de judecata, atat in cursul urmaririi penale, cat si al judecatii, la cerere, cand sa depus cautiunea.Cautinea se restituie in urmatoarele situatii

- cand se revoca liberarea provizorie ptr cazul prev in art 160^10, alin 1, lit a

- se constata de catre instanta, prin incheiere, ca nu mai exista temeiurile care au justificat masura arestarii preventive

- se dispune scoaterea de sub urmarire penala, incetarea urmaririi penale, achitarea sau incetarea procesului penal

- se pronunta pedeapsa amenzii sau pedeapsa inchisorii cu suspendarea conditionata a executarii ori cu suspendarea executarii sub supraveghere sau cu executarea la locul de munca

- se dispune condamnarea la pedeapsa inchisorii

- cerea de liberare provizorie a fost respinsa pe motiv ca nu sunt indeplinite conditiile cerute de lege.

Liberarea provizorie se poate obtine numai la cerere. Din oficiu se procedeaza numai la revocarea masurii preventive, nu si la inlocuirea ei cu liberarea provizorie.

Titularii cererii de liberare provizorie sunt inculpatul, sotula acestuia si rudele apropiate.

Termenul in care poate fi facuta cererea de liberare provizorie se intinde in mod practic pe toata desfasurarea procesului penal.

Referitor la continut cererea trebuie sa cuprinda : numele, prenumele, domiciliul si calitatea pers care o face, mentiunea cunoasterii dispozitiilor legii referitoare la cazurile de revocare a libertatii provizorii.

Organul judiciar competent sa rezolve cererea de liberare provizorie este instanta de judecata.

Liberarea provizorie poate fi revocata daca

- se descopera fapte sau imprejurari ce nu au fost cunoscute la data admiterii cererii de liberare provizorie si care justifica arestarea invinuitului sau inculpatului

- invinuitul sau inculpatul nu indeplineste cu rea credinta obligatiile cei revin sau incearca sa zadarniceasca aflarea adevarului ori savarseste din nou cu intentie, o infractiune ptr care este urmarit sau judecat

ALTE MASURI PROCESUALE

Masurile de ocrotire si de siguranta

Masurile de ocrotire se iau cu privire la alte pers decat invinuitul sau inculpatul si se dispun fata de :

- minor

- pers ptr care sa instituit curatela

- pers care datorita varstei, bolii sau altei cauze are nevoie de ajutor.

In vederea luarii masurilor de ocrotire, organul judiciar are obligatia de a incunostiinta autoritatea competenta

Masurile de ocrotire se pot dispune daca sunt indeplinite cumulativ conditiile :

- in ingrijirea invinuitului sau inculpatului sa se afle una din pers mentionate de art 161

- in lipsa invinuitului sau inculpatului care urmeaza sa fie privat de libertate, pers care au nevoie de ocrotire raman fara aceasta.

Masurile de siguranta sunt definite ca fiind acele actiuni de drept penal care se dispun in raport cu pers care au comis fapte prev de legea penala in scopul inlaturarii unor stari de pericol si al preintampinarii savarsirii altor fapte prev de legea penala.

In cursul urmaririi penale este dispusa, de asemenea, in mod provizoriu, de instanta de judecata.

Masurile de siguranta sunt :

- obligarea la tratament medical

- internarea medicala

- interzicerea de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie, meserie ori o alta ocupatie

- interzicerea de a se afla in anumite localitati

- expulzarea strainilor

- confiscarea speciala

- interdictia de a reveni in locuinta familiei pe o perioada determinata

Masurile asiguratorii

Au carcter real si se iau in vederea confiscarii speciale, a repararii pagubei produse prin infractiune si a garantarii executarii pedepsei amenzii, avand ca efect indisponibilizarea bunurilor mibile si imobile care apartin invinuitului sau inculpatului sau parti responsabile civilmente.

Masurile asiguratorii se pot dispune daca sunt indeplinite conditiile :

- sa existe o paguba materiala

- paguba sa fie produsa prin infractiune

- sa existe un proces penal cu privire la infractiune

- sa existe parte civila

Din punct de vedere al obiectului lor, masurile asiguratorii se pot lua asupra :

- bunurilor apartinand invinuitului sau inculpatului ori alei pers responsabile civilmente, pana la concurenta valorii probabile a pagubei, in cazul in care se urmareste asigurarea respectarii pagubei

- bunurilor apartinand numai invinuitului sau inculpatului, in cazul in care se urmareste garantarea executarii pedepsei amenzii.

Nu se pot lua masuri asiguratorii asupra urmatoarelor categorii de bunuri :

- bunuri care apartin unei unitati dintre cele la care se refera art 145 c.pen.

- bunurile exceptate de lege

Luarea masurilor asiguratorii se face la cererea partii civile sau din oficiu.

Luarea masurilor asiguratorii este obligatorie inn cazul in care cel vatamat este o pers lipsita de capacitatea de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa.

Masurile asiguratorii pot fi luate de catre :

- procuror, in faza de urmarire penala, prin ordonanta

- instanta de judecata, in faza judecatii, prin incheiere

Masurile asiguratorii se realizeaza prin aplicarea pe bunurile indisponibilizate a unui sechestru penal, care poate avea urmatoarele forme :

- sechestrul penal propriu-zis, aplicabil bunurilor mobile

- inscriptia ipotecara, aplicabila bunurilor imobile

- poprirea, aplicabila sumelor de bani

Sechestrul penal propriu-zis reprezinta masura cu cea mai frecventa aplicare in practica si consta in indisponibilizarea anumitor bunuri mobile apartinad invinuitului sau inculpatului ori partii responsabile civilmente, in vedrea repararii pagubei produse prin infractiune, precum si ptr garantarea executarii pedepsei amenzii.

Instituirea sechestrului presupune efectuarea urmatoarelor operatiuni :

- identificarea, care consta in individualizarea si enumerarea bunurilor sechestrate

- evaluarea, care consta in stabilirea valorii bunurilor, fie pe baza de acte, fie prin folosirea expertilor

- declararea ca sechestrate a bunurilor care formeaza obiectul masurii asiguratorii, in total sau in parte.

Dupa momentul sechestrarii bunurilor mobile, pot aparea urmatoarele situatii in functie de cum apreciaza organul competent pericolul instratinarii bunurilor :

- bunurile sechestrate, nesigilate, raman in posesia celui impotriva caruia sa luat masura, aceasta avand obligatia de a nu le instraina sau greva

- bunurile sechestrate, sigilate, raman in posesia celui impotriva caruia sa luat masura, aceasta avand obligatia , unitati de profil.

Daca sunt sechestrate urmatoarele categorii de bunuri, vor fi ridicate :

- bunurile perisabile, care se predau unitatilor comerciale cu capital majoritar de stat

- metale sau pietre pretioase ori obiecte confectionate din acestea, care se predauin termende 48 ore de la ridicare la cea mai apropiata institutie bancara competenta

- mijloacele de plata straine care se depun, i termen de 48 ore de la ridicare la cea mai apropiata instituie bancara competenta

- titlurile de valoare interna, obiectele de arta sau de muzeu si colectiile de valoare, care se predau se pastrare, in termen de 48 ore de la ridicare institutiilor de specialitate

Organul care aplica sechestrul incheie un p.v. care va cuprinde in afara de mentiunile prev in art 91, urmatoarele elemente :

- indicarea activitatilor efectuate de organul competent

- descrierea amanuntita a bunurilor sechestrate cu indicarea valorii lor

- indicarea bunurilor gasite la pers careia i sa aplicat sechestrul si care sunt exceptate de lege de la urmarire

- consemnarea obiectiilor partilor sau ale altor pers interesate

Inscriptia ipotecara = este o forma speciala a sechestrului, aplicabila in cazul bunurilor mobile, si are ca efect indisponibilizarea bunului imobil in vederea garantarii repararii pagubei produse prin infractiune sau executarii pedepsei amenzii.

Poprirea = reprezinta o masura asiguratorie si ain acelais timp o procedura folosita ptr urmarirea sumelor de bani, implica participarea urmatorilor subiecti :

- creditoriul popritor - pers fizica sau juridica prejudiciata prin savarsirea unei infractiuni

- debitorul poprit - invinuitul, inculpatul sau partea responsabile civilmente

- tertul poprit - pers fizica sau juridica ce datoreaza debitorului poprit o suma de bani.

Procedura popririi cuprinde 2 momente :

- primul moment il constituie infiintarea popririi prin ordinul dat tertului, debitor al invinuitului, inculpatului sau partii responsabile civilmente, sa nu plateasca suma datorata si sa o tina la dispozitia organului judiciar care a infiintat poprirea

- al doilea moment il constituie plata sumei care va fi consemnata de debitor, dupa caz, la dispozitia organului care a dispus poprirea sau a organului de executare, in termen de 5 zile de la scadenta, recipisele urmand a fi predate aceluiasi organ in 24 de ore de la comunicare.

Restituirea lucrurilor = este o masura procesuala ce se ia in scopul repararii in natura a pagubei pricinuite prin infractiune si asigurarii lucrurilor impotriva riscului unor instrainari viitoare de catre invinuit sau inculpat.

Pers in favoarea careia sa dispus masura restituirii lucrurilor are obligatia de a le pastra pana la ramanerea definitiva a hotararii.

Referitor la organul competent, restituirea lucrurilor va fi dispusa de catre :

- organul de urmarire penala, in faza de urmarire penala printro rezolutie

- instanta de judecata, in faza de judecata, printro incheiere.

Pentru a se dispune restituirea lucrurilor, trebuie indeplinite urmatoarele conditii :

- lucrurile sunt proprietatea pers vatamate ori au fost luate pe nedrept din posesia sau detentia sa

- lucrurile au fost ridicate de la invinuit sau inculpat sau de la cel care lea primit de la acestia ptr a le pastra

- restituirea lucrurilor nu stinghereste aflarea adevarului si solutionarea cauzei

Restabilirea situatiei anterioare = reprezinta o modalitate de reparare in natura a pagubelor provocate prin infractiune.

Restabilirea situatiei anterioare va fi dispusa de :

- organul de urmarire penala, in faza de urmarire penala printro rezolutie aprobata de catre procuror

- instanta de judecata, in faza de judecata, printro incheiere

Pentru a se dispune restabilirea situatiei anterioare, trebuie indeplinite urmatoarele conditii :

- schimbarea situatiei rezultate in mod vadit din comiterea infractiunii

- restabilirea sa fie posibila.