Raspunderea administrativ-patrimoniala

RASPUNDEREA ADMINISTRATIV-PATRIMONIALA

I. Principiile pe care se fundamenteaza raspunderea administratiei

Doctrina romaneasca are la baza, in acest domeniu, doua teze:

teza egalitatii tuturor in fata sarcinilor publice, care este o teza fundamentata in literatura de specialitate germana. Esenta acestei teze, formulata de Ihering, consta in aceea ca legea suprema a civilizatiei statueaza ca fiecare exista pentru societate iar societatea exista pentru fiecare. Din aceasta lege rezulta ca umanitatea nu progreseaza decat daca se aplica aceasta lege. Astfel, misiunea oricarui popor civilizat consta in a face productive pentru altii munca si inteligenta fiecarui individ; o stirbire a dreptului unui individ de catre un organ al statului il aduce pe acela intr-o situatie de inferioritate fata de ceilalti si aceasta inegalitate rupe echilibrul care trebuie sa existe inauntrul ordinii sociale, in dauna celui pagubit. Ratiunea existentei statului consta tocmai in refacerea echilibrului, caci este nedrept ca, intr-o ordine legala in care exista principiul egalitatii tuturor in fata legilor si a sarcinilor publice, sa fie sacrificata o persoana care sa sufere mai mult decat ceilalti de sarcinile impuse in folosul tuturor sau sa se vatame interesele si drepturile unor cetateni pentru interesele celorlalti.

teza solidaritatii sociale, care cere ca paguba suferita de unii cetateni din cauza unui act de putere publica, facut in interes general, sa fie preluata de colectivitate (societate).

Concluzie: fiecare dintre cetatenii unei societati trebuie sa fie asigurat de catre patrimoniul public, impotriva riscurilor ce rezulta din functionarea serviciilor publice.

II. Principiile constitutionale actuale cu privire la raspunderea statului pentru pagube

In ceea ce priveste textele constitutionale care reglementeaza raspunderea patrimoniala a statului, acestea se regasesc in: art. 1 (3), art. 16, art. 20, art. 21, art. 48, art. 49, art. 72 (3) lit. "i" si "j", art. 107 (2), art. 116, art. 120 (2), art. 121 (2), art. 122 (4), art. 123, art. 125, art. 144 lit. "c". Din coroborarea acestor texte, rezulta:

dreptul la reparatii pentru pagubele cauzate prin actele administrative ale autoritatilor publice, respectiv prin tacerea sau intarzierea autoritatilor publice fata de cererea celor pagubiti;

limitele si conditiile exercitarii acestui drept se vor fixa prin lege organica, ceea ce inseamna (ca posibilitate la indemana cetateanului): a) o actiune impotriva autoritatii publice; b) o actiune impotriva functionarului public; c) o actiune concomitenta impotriva autoritatii publice si a functionarului public.

In concluzie, putem retine urmatoarele principii constitutionale:

raspunderea patrimoniala exclusiva a statului, pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare savarsite in procesele penale;

raspunderea patrimoniala a autoritatilor publice, pentru pagubele cauzate prin actele administrative ori prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, cu posibilitatea introducerii in cauza si a functionarului vinovat de incalcarea legii;

raspunderea patrimoniala solidara a autoritatii administratiei publice si a functionarului vinovat, pentru pagubele cauzate domeniului public sau ca urmare a proastei functionari a serviciului public;

raspunderea patrimoniala exclusiva a autoritatii administratiei publice, pentru limitele serviciului public.

III. Conditiile raspunderii patrimoniale

Raspunderea patrimoniala a statului cunoaste doua forme, si anume:

a) raspunderea fara existenta culpei, atunci cand se pune problema raspunderii patrimoniale a statului pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare in procesele penale, pentru care se retin conditiile:

existenta unei hotarari judecatoresti de condamnare penala definitiva;

existenta unei hotarari judecatoresti, data in urma exercitarii cailor de atac extraordinare, prin care se constata eroarea judiciara (condamnarea pe nedrept);

formularea, potrivit legii, de catre persoana fizica condamnata din eroare, a pretentiilor pentru repararea daunelor materiale si morale.

Conditiile trebuie intrunite cumulativ, instanta de contencios apreciind numai limitele desdaunarii. Tot in domeniul raspunderii patrimoniale a statului fara existenta culpei se include si raspunderea administratiei publice pentru limitele serviciului public. In acest caz, cel care a suferit paguba nu este tinut sa dovedeasca o culpa a administratiei ori a functionarului, ci trebuie sa convinga instanta ca paguba are drept cauza o defectiune inerenta, o limita de structura a serviciului public. Conditiile acestui tip de raspundere:

existenta unui serviciu public care, prin natura sa, contine riscul anumitor pagube pentru cetatean;

existenta unui prejudiciu material al unei persoane fizice sau juridice;

legatura cauzala intre conditiile mai sus aratate.

b) raspunderea patrimoniala a statului bazata pe culpa - categorie in care sunt incluse raspunderea pentru pagube cauzate prin acte administrative si raspunderea administratiei publice sau a functionarilor publici pentru proasta functionare a serviciului public.

In baza Legii nr. 29/1990, asa cum a fost modificata implicit de Constitutia din 1991, se cer urmatoarele conditii:

actul atacat sa fie act administrativ;

actul sa vatame un drept sau un interes recunoscut de lege;

actul sa emane de la o autoritate publica;

sa existe o actiune administrativa prealabila;

actiunea judiciara sa se introduca intr-un termen de 30 de zile;

actul sa fie ulterior Legii nr. 29/1990;

actul sa nu faca parte din exceptiile prevazute de Legea nr. 29/1990.

In baza acestor prevederi, rezulta ca pentru angajarea raspunderii patrimoniale a statului, bazata pe culpa, se cer urmatoarele conditii:

actul administrativ sa fie ilegal;

existenta prejudiciului (material sau moral);

raport de cauzalitate intre actul administrativ ilegal si prejudiciu;