Rezerva si cotitatea disponibila. Precizari prealabile

Rezerva si cotitatea disponibila. Precizari prealabile

In principiu oricine poate dispune dupa propria vointa de bunurile ce le are in proprietate. (art. 475 si art. 480 C. civ.). Nimeni nu poate fi obligat nici sa lase o mostenire. Totusi dreptul de dispozitie, care are un caracter absolut si exclusiv poate fi limitat prin exceptie de catre legiuitor, asa cum rezulta din art. 41 din Constitutie. Una din cele mai importante limitari ale dreptului de dispozitie, aduse de legiuitor, prin art. 841-885 C. civ. si art. 1 si art. 2 din Legea nr. 319/1944 este institutia rezervei succesorale. In prezenta unor categorii de mostenitori - descendentii, ascendentii privilegiati precum si a sotului supravietuitor - de cuius nu poate dispune prin liberalitati, nici intre vii si nici pentru cauza de moarte, de intreg patrimoniul sau, caci legea asigura o parte din acesta, sub forma rezervei, acestor categorii de mostenitori. Evident, este vorba de limitarea actelor juridice cu titlu gratuit, care au drept efect micsorarea patrimoniului fara vreun contraechivalent valoric, caci cele cu titlu oneros nu ar avea nici o logica sa fie limitate. Limitata este de rezerva cuvenita mostenitorilor rezervatari si clauza de exheredare cuprinsa intr-un testament chiar fara desemnare de legatari caci rezerva succesorala trebuie asigurata, prin efectul legii, si in acest caz

Rezerva succesorala este, asadar, acea parte din mostenire de care defunctul, in prezenta unor anumite categorii de mostenitori nu poate dispune prin acte juridice cu titlu gratuit (nici intre vii si nici pentru cauza de moarte) si care se defera de drept mostenitorilor rezervatari.

Cotitatea disponibila este partea din mostenire care excede rezervei si de care defunctul poate dispune liber prin acte juridice cu titlu gratuit (fie acte juridice intre vii fie pentru cauza de moarte) chiar in prezenta mostenitorilor rezervatari.

Ratiunile instituirii inca de dreptul roman a rezervei succesorale rezida in protectia intereselor de familie, caci este firesc ca o parte a mostenirii sa fie asigurata celor mai apropiate rude ale defunctului, iar pe de alta parte, ea constituie un zagaz impotriva slabiciunilor si pornirilor omenesti spre risipirea nefireasca a averii in dauna unor membri apropiati ai familiei cum sunt copii si parintii si apoi sotul supravietuitor . Limitarea rezervei la un cerc mai restrans de persoane sau a-i conferi numai un caracter alimentar, cum s-a propus la un moment dat, nu poate fi luata azi in considerare, astfel de propuneri venind, la timpul potrivit, in intampinarea tendintei de limitare pe toate caile a proprietatii private, preocupare specifica societatii comuniste

Patrimoniul defunctului se imparte, asadar, in doua parti, in cazul in care a facut donatii sau a instituit legatari si are mostenitori rezervatari. O parte este constituita din rezerva care se cuvine de drept mostenitorilor rezervatari chiar impotriva vointei defunctului si cealalta care constituie cotitatea disponibila cu privire la care vointa sa nu are nici o limitare.

Prin rezerva succesorala se apara nu numai interesele mostenitorilor rezervatari de actele cu titlu gratuit facute in favoarea unor persoane straine de familie ci si in cazul in care au fost facute in favoarea altor mostenitori legali, chiar rezervatari. Cand defunctul, de pilda, are mai multi copii, poate sa-i gratifice pe unii dintre ei favorizandu-i in dauna celorlalti, dar numai in limitele rezervei succesorale. In acest mod defunctul poate restabili o inegalitate patrimoniala existenta, din varii motive, intre copiii sai, dar nici nu o poate face discretionar in sensul de a-i avantaja fara justificare pe unii in dauna altora caci rezerva succesorala il opreste. Se poate vorbi, asadar, de o functie ordonatoare si de protectie in familie a institutiei rezervei succesorale.

Caracterele juridice ale rezervei succesorale. In primul rand, rezerva este o parte din mostenire (pars hereditas) in sensul ca reprezinta o fractiune din succesiune, iar nu din fiecare bun individual-determinat din averea defunctului (pars bonorum) cum era in dreptul roman (pars bonorum). Nu are, cu alte cuvinte, importanta din ce bunuri este formata ea in concret, cum nici cotitatea disponibila, ci este important sa se asigure mostenitorilor rezervatari fractiunea reglementata de lege din succesiune. Defunctul are libertatea de a stabili, de pilda, ce anume bunuri revin mostenitorilor rezervatari si ce bunuri vor reveni legatarilor, cu conditia, precizata mai sus, de a se asigura mostenitorilor rezervatari fractiunea valorica stabilita de lege din intregul mostenirii, dupa un procedeu de calcul la care ne vom referi mai tarziu ⁵ . In acest sens se va avea in vedere nu numai patrimoniul defunctului la data mortii sale ci si donatiile facute in timpul vietii care se vor adauga la activul net al succesiunii.

Din caracterizarea rezervei succesorale ca parte a mostenirii rezulta urmatoarele consecinte:

- rezerva nu poate fi pretinsa decat de acei mostenitori stabiliti de legiuitor ca fiind rezervatari dar care vin efectiv la mostenire. Cu alte cuvinte, vor culege rezerva succesorala numai aceia dintre ei care avand, prin clasa si gradul de mostenitori din care fac parte, chemare la acea mostenire, au capacitate succesorala, nu sunt nedemni si nu au renuntat la mostenire. De pilda, parintii nu vor avea dreptul la mostenire, si deci nici la rezerva, desi sunt determinati de legiuitor ca mostenitori rezervatari, daca exista descendenti ai defunctului, care, facand parte din clasa I de mostenitori ii inlatura pe parinti, care fac parte din clasa a II-a de mostenitori. Cum, tot astfel, nepotii in linie dreapta ai defunctului nu vor culege mostenirea si nici rezerva in prezenta copiilor acestuia, desi fac parte din aceeasi clasa de mostenitori si toti sunt mostenitori rezervatari, dar acestia din urma sunt rude de gradul I cu defunctul si-i inlatura pe nepotii de fiu care sunt rude de gradul II cu defunctul. Tot asa vor fi inlaturati si aceia dintre mostenitorii rezervatari virtuali care sunt nedemni sau au renuntat la mostenire;

- mostenitorii rezervatari au dreptul la rezerva in natura si in plina proprietate, fara a putea fi obligati sa primeasca numai contraechivalentul ei in bani. Acest lucru se poate intampla cu titlu de exceptie numai ca, de pilda, atunci cand bunul donat a fost instrainat de catre donatar mai inainte de deschiderea succesiunii. Mostenitorii rezervatari sunt indreptatiti a primi bunurile care alcatuiesc rezerva fara ca acestea sa fie afectate de sarcini ca uzufructul, ei trebuind sa se bucure de plenitudinea atributelor dreptului de proprietate asupra lor ⁶ ;

- rezerva se atribuie mostenitorilor in mod global, sau colectiv. Intinderea ei se stabileste dupa numarul mostenitorilor rezervatari, dar se atribuie dupa regulile mostenirii legale in indiviziune. Din caracterul ei global nu se poate trage concluzia ca daca unii din mostenitorii rezervatari renunta la mostenire sau sunt nedemni, de partea lor de rezerva ar profita ceilalti mostenitori rezervatari caci, asa cum am aratat, ea se calculeaza in functie de numarul mostenitorilor care vin efectiv la mostenire. Altfel spus, cine nu mosteneste nu poate fi rezervatar ⁷ .

Numai sotului supravietuitor rezerva i se atribuie individual.

- rezerva ca parte a mostenirii este stabilita in mod imperativ de lege. Nici defunctul si nici prezumtivii mostenitori rezervatari nu pot modifica, de pilda, intinderea rezervei cuvenite unuia sau altuia dintre mostenitorii rezervatari. Sunt, asadar, interzise orice dispozitii, sarcini, conditii, clauze care ar aduce atingere rezervei succesorale, sub sanctiunea nulitatii absolute ⁸ . Mostenitorii rezervatari nu pot nici sa o accepte si nici sa renunte la ea inainte de deschiderea mostenirii caci ar savarsi si ei astfel pacte asupra unei succesiuni viitoare lovite de nulitate absoluta ⁹ .

In al doilea rand, in literatura de specialitate se vorbeste de caracterul indisponibil al rezervei afirmandu-se ca ea este relativ si partial lovita de indisponi-bilitate , iar practica judiciara declarand rezerva chiar ca fiind inalienabila si insesizabila . Rezerva, s-a spus, este relativ lovita de indisponibilitate, caci fiind o parte a mostenirii ea se cuvine de drept mostenitorilor rezervatari. Altfel spus, numai in prezenta mostenitorilor rezervatari aceasta parte din mostenire este indisponibila. Apoi de asemenea s-a precizat ca ea este partial lovita de indisponibilitate pentru ca, pe de o parte, indisponibilitatea se refera numai la o parte din mostenire, iar pe de alta parte, pentru ca vizeaza numai o anumita categorie de acte juridice si anume cele cu titlu gratuit. Actele cu titlu oneros nu sunt limitate in nici un fel

Aceste caracterizari ale rezervei, cum bine s-a precizat , sunt de natura a crea confuzii.

Cata vreme o persoana este in viata bunurile sale (sau o parte din ele) nu se poate spune ca sunt inalienabile si insesizabile caci orice proprietar este indreptatit sa le instraineze, chiar si cu titlu gratuit. Creditorii pot de asemenea urmari bunurile datornicilor chiar si dupa moartea lor. Abia dupa deschiderea succesiunii, daca exista mostenitori rezervatari, ceea ce numai atunci se poate stabili, care au acceptat mostenirea si nu sunt nedemni, actele liberale ale defunctului, daca prin ele se aduce atingere rezervei, sunt supuse reductiunii pana la limita cotitatii disponibile.

A se vedea, in acest sens, Trib. Suprem, sectia civila, decizia nr. 1471/1973, in Repertoriu II, p. 202.

A se vedea C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit., p. 652.

A se vedea: M. Eliescu, op. cit., p. 323-324; C. Statescu, op. cit., p. 194-195.

A se vedea Fr. Deak, op. cit., p. 336.

A se vedea I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit., p. 699.

A se vedea: Trib. Suprem, sectia civila, decizia nr. 760/1969, in R.R.D. nr. 8/1970, p. 118; D. Macovei, op. cit., p. 159.

A se vedea Fr. Deak, op. cit., p. 340.

A se vedea: Ph. Malaurie, op. cit., p. 290; C.S.J., sectia civila, decizia nr. 1314/1994, in Dreptul nr. 7/1995, p. 87.

A se vedea Trib. Suprem, sectia civila, decizia nr. 2336/1972, in R.R.D. nr. 11/1973, p. 168.

A se vedea C. Statescu, op. cit., p. 196.

A se vedea C.S.J., sectia civila, decizia nr. 1314/1994, in Dreptul nr. 7/1995, p. 87.

A se vedea C. Statescu, op. cit., p. 196-197.

A se vedea M. Muresan, in "Culegeri tematice de practica judiciara. Succesiuni" de M. Muresan, Kocsis Iozsef, Ed. Cordial Lex, Cluj-Napoca, 1996, p. 64; Fr. Deak, op. cit., p. 341.