Suspendarea cursului prescriptiei extinctive

Suspendarea cursului prescriptiei extinctive

Notiune, justificare si efecte. Un dicton spune ca prescriptia nu curge impotriva celui ce se afla in imposibilitate de a actiona (contra non valentem agere non currit prescriptio). Or, prescriptia extinctiva operand ca o sanctiune impotriva creditorului care manifesta pasivitate in realizarea dreptului sau, este firesc ca ea sa nu intervina atunci cand titularul dreptului la actiune nu manifesta pasivitate sau neglijenta in exercitarea dreptului sau, ci este impiedicat sa si-l exercite datorita altor imprejurari de natura a-l pune pe titularul dreptului in imposibilitate materiala, morala sau juridica de a introduce actiunea. Tocmai pentru a tine seama de aceste realitati, legiuitorul a reglementat suspendarea cursului prescriptiei extinctive. Prin suspendare curgerea termenului de prescriptie este oprita atunci cand se iveste una din imprejurarile carora legea le confera calitatea de cauze de suspendare, urmand a-si relua cursul abia dupa incetarea cauzei de suspendare.

Exemplu: daca o succesiune s-a deschis la data de 1 martie, iar mostenitor al defunctului este un copil minor, curgerea prescriptiei dreptului de optiune succesorala se suspenda atata timp cat acest minor nu are un ocrotitor legal care sa il reprezinte sau sa-i incuviinteze actele. Termenul de 6 luni a inceput sa curga de la 1 martie; daca la 10 aprilie decedeaza sau este pus sub interdictie si celalalt parinte al minorului, din acel moment cursul prescriptiei se suspenda pana cand minorul va avea un tutore - sa spunem, pana la 10 mai; prescriptia va reincepe sa curga de la 10 mai timp de inca 4 luni si 20 de zile, astfel incat impreuna cu o luna si zece zile curse pana la suspendare sa implineasca totalul de 6 luni al termenului.

Asadar, prin suspendare prescriptia nu curge cat timp dureaza impiedicarea, dar isi reia cursul la incetarea impiedicarii, iar la stabilirea momentului implinirii termenului se tine seama si de termenul scurs inainte de ivirea impiedicarii.

Evident, daca impiedicarea exista chiar din momentul nasterii dreptului la actiune, prescriptia nici nu incepe sa curga decat dupa incetarea impiedicarii.

Efectul suspendarii prescriptiei este exprimat de art. 15 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 astfel: "dupa incetarea suspendarii prescriptia isi reia cursul, socotindu-se si timpul scurs inainte de suspendare".

Pentru ca titularul dreptului la actiune sa nu fie prejudiciat in ipoteza in care cauza de suspendare ar interveni spre sfarsitul termenului, legiuitorul a adaugat in alin. (2) al art. 15 ca "prescriptia nu se va implini totusi inainte de expirarea unui termen de 6 luni socotit de la incetarea cauzei de suspendare, cu exceptia prescriptiilor mai scurte de 6 luni care nu se vor implini decat dupa expirarea unui termen de o luna de la suspendare". Aceasta dispozitie constituie o adevarata prelungire a termenului legal de prescriptie, in masura necesara asigurarii unui timp suficient pentru introducerea actiunii dupa incetarea cauzei de suspendare. Acesta este considerat un efect special al suspendarii prescriptiei.

Cauzele de suspendare a prescriptiei pot fi cauze generale, care actioneaza in raporturile dintre orice persoane, sau cauze speciale care se refera numai la raporturile dintre anumite persoane.

Astfel, potrivit art. 13 din Decretul nr. 167/1958 "cursul prescriptiei se suspenda:

a) cat timp cel impotriva caruia ea curge este impiedicat de un caz de forta majora sa faca acte de intrerupere;

b) pe timp cat creditorul sau debitorul face parte din fortele armate, iar acestea sunt puse pe picior de razboi".

Tot o cauza generala de suspendare este si aceea prevazuta de art. 14 alin. (2) din acelasi decret potrivit caruia: "prescriptia nu curge impotriva celui lipsit de capacitate de exercitiu, cat timp nu are reprezentant legal si nici impotriva celui cu capacitate restransa, cat timp nu are cine sa-i incuviinteze actele".

In toate aceste cazuri imprejurarea ce constituie o cauza (generala) de suspendare a prescriptiei este legata doar de persoana titularului dreptului la actiune si opereaza indiferent cine ar fi paratul in folosul caruia ar curge prescriptia.

Cauzele speciale de suspendare a prescriptiei cuprind cauza prevazuta de art. 13 lit. c) din decret potrivit caruia prescriptia se suspenda "pana la rezolvarea reclamatiei administrative facute de cel indreptatit cu privire la despagubiri sau restituiri in temeiul unui contract de transport sau de prestare a serviciilor de posta si telecomunicatii, insa cel mai tarziu pana la expirarea unui termen de 3 luni socotit de la inregistrarea reclamatiei"; este admis ca art. 13 lit. c) din Decretul nr. 167/1958 se aplica si actiunii in contencios administrativ prevazuta de art. 7 din Legea nr. 554/2004, in sensul ca suspendarea dureaza pana la rezolvarea plangerii administrative prealabile, dar nu mai mult de 30 de zile de la inregistrare.

De asemenea, tot cauze speciale sunt si imprejurarile prevazute de art. 14 alin. (1) si alin. (3) din decret potrivit carora "intre parinti sau tutori si cel ce se afla sub ocrotirea lor; intre curator si acei pe care ii reprezinta; precum si intre orice alta persoana care, in temeiul legii sau al hotararii judecatoresti, administreaza bunurile altora si cei ale caror bunuri sunt astfel administrate, prescriptia nu curge atata timp cat socotelile nu au fost date si aprobate" [alin. (1)] si "prescriptia nu curge intre soti in timpul casatoriei" [alin. (3)].

Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei in art. 36 stabileste o alta cauza speciala de suspendare: deschiderea acestei proceduri suspenda orice termen de prescriptie a actiunilor judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creantelor asupra debitorului sau bunurilor sale. Termenele vor reincepe sa curga dupa 30 de zile de la inchiderea procedurii.

Enumerarea cauzelor de suspendare in Decretul nr. 167/1958 este limitativa, alte imprejurari, chiar asemanatoare, neputand constitui cauze de suspendare a prescriptiei.