Comunitatea Europeana - evolutie

Comunitatea Europeana a evoluat in 3 moduri:

adancire

a liberalizarii economice,

a regelementarii

a politicii comune si

a angajamentelor si interdictiilor statelor membre

largire

a domeniului de aplicare a competentelor economice si de alt tip,

extindere

cresterea numarului de membri.

Moduri de realizare a adancirii

revizuiri ale tratatelor CEE

Actul Unic European 1985

Tratatul de la Maasticht 1991

Tratatul de la Amsterdam, 1997

Tratatul de la Nisa 2001;

presiuni sporite, graduale mai ales dupa finalizarea uniunii vamale;

modernizarea cooperarii interguvernamentale intre statele membre (ex. Codul vamal comun 1991).

Largirea este un fenomen recurent in istoria CE.

exemple:

1968 - planul Barre de cooperare in integrarea monetara;

1971 - Consiliul adopta o rezolutie privind prima etapa catre o uniune monetara (prost definita); este abandonata in haosul monetar din 1975 (mijlocul deceniului 8);

1979 - apare SME (Sistemul monetar European) care era numai partial incorporat in CE dar va fi internalizat prin Actul Unic European;

1991 - revine in Tratatul de la Maastricht

- in prezent acopera peste jumatate din membrii UE.

- aparitia de necesitati in politici conexe (mediu, cercetare si tehnologie, protectia consumatorilor);

alte exemple: politica in domeniul pescuitului

o conventie speciala (Schengen) pentru libera circulatie a persoanelor, Carta Sociala din 1989 (drepturi sociale elementare in CE).

Extindere

Marea Britanie, Danemarca si Irlanda, 1973

Grecia 1981,

Spania si Portugalia 1986,

unificarea Germaniei - o intrare "pe usa din spate",

Austria, Finlanda si Suedia, 1995

10 state in 2004

2 state in 2007

CONSTITUTIA ECONOMICA A UE

Pelkmans: "Cand un tratat de integrare economica include un grad semnificativ de integrare pozitiva, el se poate considera un fel de constitutie economica".

O constitutie stabileste drepturile si obligatiile fundamentale ale cetatenilor si firmelor, in afara de competentele statului si limitele acestora.

O constitutie economica reprezinta un cadru de norme si principii ale functiilor economice publice, in afara de drepturile si obligatiile economice fundamentale ale agentilor economici.

Observatie. In domeniul integrarii economice numai negative ea nu ar avea rost pentru ca nu ar exista functii economice publice comune. Tot ceea ce pot face membrii grupului este sa accepte voluntar sa limiteze utilizarea propriilor puteri economice (exemplu: lipsa tarifelor pentru comert in ZLS a grupului).

Cele 6 caracteristici ale unei constitutii economice:

principii directoare,

etapele de identificate ale integrarii economice,

obiectivele economice,

functii economice publice (domenii de aplicare),

competentele (mijloacele) economice la nivelul uniunii,

institutiile cu diverse functii.

Principiile directoare

determina natura ordinii economice dorite;

nu sunt intotdeauna explicite (ex.: mai ales la inceputul integrarii economice, relatiile economice din uniune par a fi dominate de ordinea economica a statelor membre);

ofera flexibilitate;

pe masura adancirii integrarii, ele pot deveni explicite.

Etapele integrarii economice:

nu trebuie sa se conformeze modelului teoretic;

cer ca

statutul GATT / OMC sa fie explicit;

sa fie identificate anumite libertati economice si politici comune de baza.

Obiectivele unui tratat de integrare:

pot fi politice, economice, culturale;

ar trebui promovate cu ajutorul mijloacelor din tratat (teoretic). Exemplu: obiectivul politic (integrare in scop politic pentru evitarea razboiului) poate explica de ce in tratat este utilizat un mijloc indirect de integrare economica care, probabil, nu este cel mai eficient.

Functiile economice publice sunt:

alocative,

redistributive,

de stabilizare macroeconomica.

Exemple.

alocative: cele care influenteaza functionarea dorita a pietelor

redistributive: intre regiuni, persoane sau factori de productie;

de stabilizare macroeconomica: urmarirea unui somaj scazut cu cea mai scazuta inflatie posibila, fara sufocarea cresterii economice.

Pentru ca redistribuirea si stalibilitatea macroeconomica au efecte directe si considerabile asupra venitului si avutului personal, au tendinata sa fie aspecte sensibile in politica interna. Si deci nu vor apare cu usurinta intr-un tratat dde integrare.

Este improbabil ca un tratat initial sa contina o constitutie monetara, una fiscala sau una sociala (ce fel de redistribuire, ce asigurari sociale, ce sistem de securitate sociala sunt garantate in orice moment intre persoane, intre generatii, intre regiuni si intre factori si sum sunt garantate).

Regulile alocative depind de anumite principii directoare (ex.: piataa sau planificare, concurenta sau interventie, proprietate privata sau publica).

Posibilitatile de interpretare ale regulilor alocative sunt foarte largi, ele se pot confrunta doar cu o opozitie slaba cand sunt introduse in tratatul de integrare.

Pot fi si sunt reglate fin in fiecare economie.

Tratatele initiale pot urmari integrarea pietei cu un grad foarte variat de ambitie. Partial gradul va fi determinat de principiile directoare si de etapa de integrare identificata, partial va fi reglat in tratat si in sfarsit, el va fi ajustat in cursul aplicarii.

Competentele economice atribuite (sau conditionat atribuite):

pot fi enumerate

exhaustiv

neexhaustiv (putand fi modificate dsicretionar)

Exemple.

supunerea tuturor atributiilor de la nivelul uniunii unor proceduri de revizuire constitutionala de tip mai simplu (implica doar o libertate minima;

aplicarea unui test special de atribuire in baza criteriilor specificate in constitutie;

aplicarea anumitor procese evolutive mai deschise, care pot deveni clare peste o generatie sau mai mult.

Enumerarea exhaustiva a puterilor uniunii nu reprezinta pentru state o protectie sigura impotriva unei centralizari pe termen lung.

Opusul, plasarea proceselor initiale de integrare economica intr-un cadru prea rigid, face ca blocajele sa fie starea "normala" (dar costisitoare) a uniunii.

In practica, punerea in aplicare a normelor de catre institutiile uniunii ar trebui sa conduca la un echilibru intre competentele uniunii si cele ale statelor.

Detalii ale competentelor

tipuri de reglementari economice restrictive (interdictia ca agentii economici sau statele membre sa actioneze intr-un anumit mod pentru a nu provoca efecte nedorite);

forme imperative de reglementare (numai cu privire la obiectiv sau si la mijloace, sau care cuprind specificatii detaliate);

subventii (directe sau prin intermediul statului);

scutiri de taxe si impozite.

Pot fi stabilite bugete comune, fonduri separate cu destinatii specifice; pot exista venituri comune sau speciale.

Reglementarea economica poate proveni

- direct de la nivel unional,

- prin intermediul

agentiilor special constituite,

legilor nationale.

Institutiile uniunii

legislative,

executive,

judiciare.

Cu cat autonomia nivelului unional si ambitia integrarii economice sunt mai mari, cu atat mai importante sunt ultimele doua institutii, iar iar unanimitatii legislativului i se va acorda o importanta mai scazuta.

Definirea mai precisa a functiilor institutiilor.

institutii care au dreptul (unic sau partajat) de a propune reglementari si impozite / subventii;

institutii care au rol in luarea deciziilor (exemplu: un parlament, organe consultative care trebuie ascultate);

institutii care pun in aplicare (inclusiv statele membre);

institutii care monitorizeaza punerea in aplicare, culeg date, efectueaza observatii tehnice, rapoarte etc.;

institutii care actioneaza ca un gardian al tratatelor uniunii (in etapele initiale este un lucru "sensibil", presupunand un procuror unional si un judecator de prima instanta);

institutii care desfasoara controlul judiciar (intr-un anumit raport specificat cu sistemele judiciare nationale);

agentii specifice cu un regim juridic special, care sa desfasoare anumite sarcini la nivelul uniunii (exemplu: banca centrala comuna pentru o moneda a uniunii, agentia comuna pentru politica anti-trust).

CONSTITUTIA ECONOMICA IN TRATATUL DE LA ROMA

(TRATATUL CEE, 1957)

Nucleul economic al tratatului are

5 obiective,

2 mijloce foarte generale,

11 instrumente (care alcatuiesc cele 2 mijloace)

In plus,

principii cheie,

exceptii care limiteaza nucleul economic.

4 obiective economice cu formulare vaga si 1 obiectiv politic.

Obiectivele economice:

1. dezvoltare armonioasa a activitatilor economice,

2. expansiune continua si echilibrata,

3. crestere a stabilitatii,

4. crestere accentuata a nivelului de trai.

Primele doua obiective par sa se suprapuna in ceea ce priveste cresterea economica (continua) si calitatile ei (echilibrata si armonioasa).

Tratatul de la Roma se sprijina implicit pe mecanismele de piata pentru a obtine convergenta venitului pe locuitor (ar fi sensul primului obiectiv). Practic nu exista politici de convergenta sau de promovare a ei, cu exceptia Bancii Europene de Investitii, care trebuie inclusa in "alte instrumente" (slabe), ea utilizand principii comerciale, cu exceptia cazului in care Consiliul CE prevede subventii.

Alta interpretare a obiectivului 1:

se refera la armonia sociala;

se poate referi la relatiile dintre angajati si angajatori;

evitarea proceselor de ajustare care pot avea efecte perturbatoare la nivel social.

Mijloce si instrumente

piata comuna,

armonizarea politicilor economice.

In Tratatul de la Roma raman vagi. Tratatul, in art. 3c si Titlul I stipuleaza cele 4 libertati:

- libera circulatie a bunurilor,

- libera circulatie a persoanelor,

- libera circulatie a serviciilor,

- libera circulatie a capitalului.

Vor exista doua probleme fenomenologice care vor afecta integrarea pana la Actul Unic European:

secventialitatea masurilor,

conditionarea.

Secventialitatea masurilor.

Construirea pietei comune necesita mai mult decat cele 4 libertati si anume un anumit grad de reglementare economica comuna. Intr-un mediu politic in care reglementarile economice sau fiscale au creat grupuri de interese, unele protejate, secventialitatea are importanta politica. Exista posibilitati si stimulente pentru ca cei reglementati sa-i "captureze" pe cei care reglementeaza si sa influenteze legile. Capturarea poate fi rezultatul puterii unui sector sau se poate datora detinerii unor informatii de care au nevoie autoritatile de reglementare. Aceste interese vor insista asupra armonizarii inainte de liberarlizare dar in conditiile lor. Inseamna ca le este teama de concurenta din alte state. In conditii de unanimitate ar duce la veto-uri si alte blocaje. Rezulta ca piata comuna nu s-ar realiza niciodata.

Exemple.

secventialitatea a blocat aparitia unei politici comune in domeniul transpaorturilor pana in 1985 cu rezultatul ca nu a putut apare nici o piata interna;

piete de bunuri reglementate in privinta sanatatii si securitatii;

piete de servicii reglementate.

Observatie. S-ar fi putut include anumite remedii partiale in Tratatul de la Roma:

votul cu majoritate calificata (absent sau neutralizat politic);

strategie comuna de reglementare (tratatul nu da nici o indicatie).

Conditionarea

Cele 2 mijloace generale nu erau independente. Instrumentele pietei comune nu puteau fi utilizate decat daca erau satisfacute conditii din categoria politicilor de armonizare.

Exemple.

Libera circulatie a bunurilor poate suferi din cauza unor derogari in favoarea reglementarilor nationale (pentru sanatate, securitate, mediu si protectia consumatorilor) care pot fi "armonizate" prin unanimitate, dar fara linii directoare sau termene clare.

Libera circulatie a serviciilor (financiare, de transport, de telecomunicatii, profesionale) era conditionata de realizari in integrarea pozitiva (fata de care Tratatul CEE este ambiguu, prea putin ferm sau inutil).

libera circulatie a capitalului era conditionata de o coordonare macroeconomica adecvata.

Libera circulatie a lucratorilor nu a fost interpretata ca realizarea unei piete comune a fortei de munca, avand un sens foarte restrictiv. Tratatul contine doar un apel la armonizarea politicilor sociale si aspecte de reglementare a pietei muncii.

Secventialitatea masurilor si conditionarea au interactionat, ceea ce a inrautatit lucrurile.

In baza Tratatului de la Roma era improbabila o piata comuna comnpleta; consensul devenise un obstacol.

Dupa 25 de ani (1983)

realizari in sectiunile in care Tratatul era putin ambiguu (cele mai putin reglementate segmente ale pietei de bunuri, politica comuna in domeniul concurentei si tarifele comune;

domenii in care succesiunea etapelor si conditionarea au fost obtinute fara a se tine seama de costuri (politica agricola comuna).

Celelalte instrumente:

slab dezvoltate (cele sociale, macroeconomice, fondul social),

incomplete (politica comerciala),

blocate (armonizarea reglementarii in sanatate, securitate etc.),

absente (politica in transporturi).

Armonizarea fiscala a inregistrat un singur succes: trecerea la sistemul TVA in toate statele membre.

S-a format un blocaj complet in privinta armonizarii nivelurilor sau a eliminarii in alt mod a frontierelor fiscale.

Apare termenul de "non-Europa" (1983) care constientizeaza situatia nesatisfacatoare a CE.

Principii cheie:

loialitate fata de Comunitate,

nediscriminare in functie de cetatenie,

largirea competentelor numai in privinta Pietei Comune. 

Principiul 1 este determinat de gradul ridicat de descentralizare a CEE. Comisia are dreptul unic de a propune legislatie, statele membre din Consiliu o aproba in unanimitate. Intr-o Comunitate pasnica si voluntara nu se pot face prea multe lucruri dacaa un stat da dovada de o lipsa totala de vointa politica.

Atentie! CEE nu are dreptu legal de ascensiune si Tratatul nu expira (ca cel pentru CECO).

Daca lipsa de vointa a Consiliului este colectiva, Parlamentul European sau Comisia au o baza juridica de a da Consiliul in judecata in fata Curtii CE pentru "Abtinere". Exemplu: 1984-1985: PE a dat in judecata Consiliul pentru incapacitatea de a pune bazele unei politici comune in domeniul transporturilor.

Loialitatea este mai eficienta la punerea in aplicare a dreptului comunitar de catre statele membre pentru ca are importanta critica pentru agentii economici de pe piata interna.

Instrumentele dreptului comunitar:

regulamente CEE,

directive CEE.

Regulamentul CEE:

este adoptat de Consili,

este similar cu o lege "federala",

este direct aplicabil tuturor agentilor economici din Comunitate.

Directiva CEE:

are o adordare mai descentralizata,

furnizeaza obiective, interdictii largi,

alte principii si criterii

detaliile de aplicare sunt lasate la dispozitia statelor membre.

Prezenta mai mult a directivelor = o tentativa timpurie de satisfacere a principiului subsidiaritatii.

Comisia are rol de "gardian al tratatului".

Curtea de Justitie asigura controlul judiciar.

In timp acest mecanism a fost insuficient.

Principiul nediscriminarii in functie de cetatenie a avut ca efect o curatare in profunzime a legislatiilor nationale, eliminandu-se numeroase cazuri de discriminare subtila sau deschisa:

libera circuzlatie a bunurilor si serviciilor,

dreptul de stabilire.

Largirea domeniului de aplicare a competentelor CEE, fara revizuirea si ratificarea tratatului. Exista temei legal pentru largire in conditii de unanimitate, si numai daca acea competenta priveste functionarea pietei comune.

Un principiu director care nu poate fi extras din Tratat dar care este esential pentru intelegerea regimului economic al comunitatii este:

"reguli, nu bani".

CEE este un mecanism de reglementare, nu un sac de bani. Ministerele care se ocupa tipic de cheltuieli au ramas nationale (aparare, transferurui sociale, locuinte, sanatate, educatie si infrastructura).

Exista putine indicatii privind necesitatea unor cheltuieli bugetare majore (transport, concurenta, comert).

Fondul social a ramas restrans.

Fondul de Dezvoltare Regionala (1975) a ramas nesemnificativ pana in anii 80.

Noile politici din largire (cercetarea si dezvoltarea tehnologica C-DT, mediul si protectia consumatorului) erau prea putin diferite.

Exceptia de la "reguli, nu bani" a fost agricultura. Instrumente ale PAC:

sprijinirea pretului,

subventiile structurate,

alte cheltuieli.

Cheltuielile PAC au crescut rapid, au avut initial o pondere de 6570% din bugetul comunitar. In prezent au scazut la 45%.

VALOAREA ADAUGATA A ACTULUI UNIC EUROPEAN

Actul Unic European este o colectie de amendamente si adaugiri la Tratatul CEE si are un caracter fragmentar.

Propune largire si / sau adancire in 3 domenii cuprinzatoare:

cadrul institutional,

instrumente specifice pentru cele 2 mijloace generale (in principal economice),

politica externa.

A reglementat cooperarea existenta intre statele membre, interguvernamentala pana in 1985, formal in afara dreptului comunitar.

Exemple:

Sistemul Monetar European (SME),

Cooperarea Politica Europeana (CPE) care va fi ignorata totusi.

Structura Tratatului CEE este doar marginal modificata (vezi schema) dar constitutia economica este consolidata.

Principalul motiv al rescrierii anumitor parti ale Tratatului de la Roma a fost obtinerea unui cadru mai solid pentru "finalizarea pietei interne". Astfel, se pot observa 5 adaugiri:

1. vot prin majoritate calificata mult mai extins pentru aspecte ale pietei comune;
2. o definire explicita, neambigua a pietei interne;
3. recunoasterea reciproca drept principiu de reglementare;
4. armonizarea prevederilor pentru sanatate si securitate la locul de munca,
5. coeziune economica si sociala.

Votul cu majoritate calificata s-a aplicat

pentru armonizare,

pentru servicii si libera circulatie a capitalului;

extinderea politicii comune in domeniul transportului (inclusiv libera circulatie a serviciilor de transport) la cele aeriene si maritime.

Se supun unanimitatii:

anumite aspecte ale reglementarilor sociale,

toate aspectele fiscale.

Rezulta ca se schimba radical comportamentul Consiliului: va fi orientat spre rezultate. De exemplu, vezi Programul CE - 1992 (pe 7,5 ani).

Definirea precisa a pietei interne: "spatiu fara frontiere interne in care este asigurata libera circulatie a bunurilor, persoanelor, serviciilor si capitalului".

Modificarea metodelor de armonizare sau reglementare economica comuna.

Vechea abordare:

legiferare detaliata la nivel comunitar din cauze a) si b);

se baza pe sistemul unanimitatii;

reflecta lipsa de incredere intre statele membre;

nu avea o monitorizare  a)

mecanism lent si limitat de verificare a conformitatii b).

Noua abordare:

o noua strategie de reglementare, bazata pe recunoastere reciproca.

Coeziune economica si sociala

conditie politica ca Grecia, Irlanda, Spania si Portugalia sa fie de acord cu programul CE-1992;

implica realizarea primului obiectiv prin preocupari pentru coeziune la nivel practic: fondurile existente (sociale, agricole structurale, regionale) au fost transferate in Fonduri Structurate si simplificate (1988 - dublarea bugetului lor);

coeziune si alte politici comune.

Alte realizari ale Actului Unic

reglementarea unor politici existente

Sistemul Monetar European (SME),

politica C-DT

politica de mediu;

a reglementat Consiliul European al sefilor de stat si de guvern - un organism care functiona de facto de la mijlocul anilor 70;

"dialogul social" la nivel CE intre angajatori si sindicate (putin utilizat);

rol mai mare al Parlamentului European in legislatia pietei interne si C-DT.

TRATATUL DE LA MAASTRICHT

este primul tratat privind Uniunea Europeana,

a fost negociat la numai 3 ani dupa Actul Unic European;

a fost semnat in septembrie 1999;

proces sinuos de ratificare

3 referendumuri nationale (cel danez a trebuit repetat dupa o "reinterpretare" a obligatiei implicate;

cazuri dezbatute la Curtea cinstitutionala din Marea Britanie si Germania;

2 crize ale ratelor de schimb in SME, legate de dispozitiile Tratatului;

- a intrat in vigoare la 1.11.1993;

- pentru 1996 s-a prevazut o conferinta interguvernamentala care sa imbunatateasca cadrul institutional: rezultatul a fost Tratatul de la Amsterdam.

Caracteristicile Tratatului de la Maastricht:

prevede o mai mare largire si adancire decat Actul Unic;

este mai indepartat de Tratatul CEE;

se reformuleaza obiective economice extinse;

se adauga al 3-lea mijloc Uniunea Economica si Monetara (UEM);

baza juridica pentru multe instrumente noi;

principii directoare noi:

subsidiaritatea si

acquis-ul comunitar.

Concluzie. Revizuirea este mai sistematica dar pe schema tratatelor anterioare.

Obiectivele economice.

Sunt rescrise si sunt in numar de 6:

dezvoltare armonioasa, echilibrata si durabila a activitatilor economice;

crestere durabila si neinflationista, cu respectarea mediului;

un nivel ridicat de convergenta a performantelor economice;

un nivel ridicat de ocupare a fortei de munca si de protectie sociala;

cresterea nivelului de trai si a calitatii vietii;

coeziune economica si sociala si solidaritate intre statele membre.

apar obiective socio-economice.

Obiectivul 2 (reformulat) si obiectivul 3 (nou) se refera la UEM.

Obiectivul 2 reflecta angajamentele UE fata de dezvoltarea durabila in interior dar si la nivel mondial.

Obiectivul 4 expliciteaza "dimensiunea sociala" a integrarii europene.

Obiectivul 5 recunoaste calitatea vietii ca factor important.

Obiectivul 6 (nou) recunoaste importanta coeziunii economice si sociale; este combinat cu solidaritatea intre statele membre. Unii specialisti il interpreteaza ca introducand un caracter redistributiv permanent (care nu exista in tratatele anterioare).

obiectivele sunt formulate mai modern si mai explicit;

interpretarea economica nu s-a simplificat din cauza detaliilor adaugate, care introduc compromisuri care necesita decizii politice ale Consiliului.

Compromisul optim pentru o dezvoltare durabila se poate evalua in moduri complet diferite, functie de:

- preferintele sociale,

- accesul la resurse,

- accesul la tehnologie.

Un nivel ridicat al protectiei sociale este inconsistent daca se urmareste un nivel ridicat al ocuparii fortei de munca.

Nivelul de trai este un obiectiv distinct fata de calitatea vietii: promovarea simultana a celor doua nu este intotdeauna realizabila.

Daca se interpreteaza coeziunea economica in sens de "eficienta" (adica incluzand egalizarea oportunitatilor de exploatare a pietei interne), "echitatea (obiectiv adaugat la Maastricht) poate reduce eficacitatea primului.

Formularile generale ale Tratatului sunt necesare: o precizie prea mare in formularea obiectivelor economice ar face ca Tratatul sa devina "invechit" prea repede.

Concluzie. relatiile obiective - mijloace - instrumente este de fapt un ghid imperfect de evaluare a regimului de integrare economica.

Mijloace si instrumente: exista 3 mijloce:

- piata interna

- politici si activitati comune

- Uniunea Economica si monetara (UEM).

Piata comuna ca mijloc general este prea putin modificata; a fost satisfacator solutionata in Actul Unic. In plus, conform UEM fluxurile de capital nu sunt restrictionate.

Blocul "politici si activitati comune" are 13 adaugiri (instrumente) din care

2 puternice

coeziune

politica de mediu

4 cu un anumit potential

politicile C-DT,

infrastructura,

protectia consumatorului (noua)

"protocolul social".

Protectia consumatorului nu se stie cum va afecta practic UE.

Formal, protocolul social a ramas in afara Tratatului (va fi introdus la Tratatul de la Amsterdam.

Introducerea de competente (modeste) pentru infrastructura europeana. O piata interna poate fi exploatata la maximum numai daca infrastructura din intreaga Europa este de calitate ridicata si daca retelele interopereaza si se interconecteaza bine. Aceasta competenta ar trebui partial coordonata, chiar partial centralizata.

Tratatul de la Maastricht introduce competente CE pentru retele transeuropene (RTE) in transporturi, telecomunicatii si energie.

- 7 slabe

-politica culturala: "numai daca ea contribuie la inflorirea culturilor statelor membre" (arata consideratie pentru diversitatea Europei ca tezaur);

- turismul,

- protectia civila,

- energia,

- sanatatea.

Despre UEM

tratatul defineste in detaliu Uniunea Monetara,

Uniunea Economica ramane nespecificata,

UM este calitativ si cantitativ cea mai mare adaugire la Actul Unic (este o constitutie monetara);

UEM sa aiba de la inceput o fundatie macroeconomica sanatoasa

prin conditii stricte de intrare,

prin prescriptii stricte pentru perioada de tranzitie,

un statut complet al Bancii centrale Europene (intr-unul din protocoale).

Aceasta baza solida a Tratatului nu mai este comparabila cu un capitol alcatuit dintr-un singur articol din Actul Unic (cel referitor la cooperarea in privinta politicii economice si monetare).

Saltul calitativ este atat de mare, incat sprijina critica adusa etapelor Balassa: in economiile moderne, deschise, cu guverne preocupate de alocare, redistribuire si stabilizare macroeconomica, o piata comuna completa ca o etapa separata este ori improbabila, ori instabila.

Tratatul de la Roma si punerea lui in aplicare confirma ideea ca piata comuna nu poate fi obtinuta in totalitate, lucru confirmat si de Actul Unic: "piata interna finalizata" pe care doreste sa o realizeze in 7,5 ani ar trebui sa duca (si chiar a dus) la o etapa superioara de integrare - UEM.

Daca Tratatul de la Maastricht ar fi esuat, piata interna ar fi fost combinata cu garantii inadecvate de coordonare intr-un sistem monetar european care nu ar fi inclus toate statele membre. lipsind o convergenta macroeconomica credibila s-ar fi ajuns la:

- rate de schimb eronate (si la realinieri substantiale ulterioare),

sau / si

- restrictii pe piata interna.

In ambele cazuri, s-ar fi inregistrat un regres.

Cele 5 elemente esentiale ale uniunii monetare sunt:

- o singura moneda,

- stabilitatea preturilor

- Banca Centrala Europeana

- fara deficite excesive

- conditii de intrare.

Banca Centrala Europeana

- emite moneda unica (euro),

- stabileste volumul si rata de crestere a masei monetare, scopul fiind stabilitatea preturilor.

In 1996 Consiliul European s-a intrunit pentru a gasi 7 state care sa indeplineasca conditiile, prin vot cu majoritate calificata. A stabilit linii directoare pentru gestionarea de catre BCE a valorii externe a monedei unice. A fost prea devreme.

Principii cheie

Tratatul de la Maastricht adauga grupuri noi de principii:

- preturi stabile,

- finante publice si conditii monetare sanatoase,

- o balanta de plati sustenabila.

Art. 3a, alin. (1): "activitatile staelor membre si ale Comunitatii se desfasoara cu principiul unei economii de piata deschise cu libera concurenta."

Principiul economiei de deschise si concurentiale indeparteaza CE de ultimele "ramasite" ale politicilor economice interventioniste din anii 50. Exemple:

pondere ridicata a proprietatii de stat,

politici sectoriale foarte extinse,

tendinta de a subestima firmele cu pierderi pentru pastrarea locurilor de munca,

protectie ridicata prin - politica comerciala

- achizitii publice

Principiul subsidiaritatii

- este prima oara mentionat la Maastricht,

- din punct de vedere economic referinta explicita din Tratatul de la Maastricht este limitata pentru ca se aplica numai in cazul competentelor partajate (puteri detinute atat de statele membre cat si de UE):

- identificarea atributiilor de la nivelul UE, justificate de teoria economica a guvernului multistratificat.

Principiul acquis-ului comunitar.

definitia subsidiaritatii

https://www.romanothan.ro/romana/studii/concepte/sbsdrte.htm

In sens larg, investirea de autoritate la cel mai de jos nivel posibil intr-o ierarhie institutionala.
Originea principiului subsidiaritatii este de gasit in teoria sociala catolica (TSC), desi principii similare pot fi gasite in gandirea calvinista. Scopul subsidiaritatii in TSC este, pe de o parte, limitarea rolului guvernului ca intreg, spre a justifica si apara locul institutiilor private, inclusiv al Bisericii insasi, in timp ce, pe de alta parte, justifica un anumit rol pentru guvern. Notiune de subsidiaritate se incadreaza intr-o intelegere a societatii ca organism caracterizat de o ierarhie de organe. Prin urmare, subsidiaritatea a fost utilizata drept concept cvasi-constitutional in unele sisteme politice feudale sau de tip federal, spre a asigura o ratiune de a fi alocarii de putere al diferitele niveluri ale guvernarii. Oriunde este posibil, puterile sunt transferate la nivelul cel mai de jos de guvernare; numai cand o anumita sarcina nu poate fi asumata de un nivel 'inferior' al guvernarii, ea poate fi transmisa la un nivel superior. Aceasta este conceptia cea mai utila in analiza politicii germane, elvetiene si a Uniunii Europene, care ofera contextul empiric pentru cele mai multe discutii asupra subsidiaritatii. Controversele asupra subsidiaritatii in Uniunea Europeana au aratat ca acesta este un concept esentialmente contestat. Ceea ce pentru o persoana este doar de interes local, pentru alta este de interes unional larg. Transportul de animale si conditiile de munca sunt doua exemple in acest sens. Desi nu este in mod inevitabil incompatibila cu definitia TSC, utilizarea notiunii de subsidiaritatea in dezbaterile referitoare la federalism nu se bazeaza in mod necesar pe o conceptie organica despre societate, in masura in care se axeaza exclusiv pe institutiile guvernarii.

Articolul I-11 al Tratatului instituind o Constitutie pentru Europa

In temeiul principiului subsidiaritatii in domeniile ce nu tin de competenta sa exclusiva Uniunea intervine numai si in masura in care obiectivele actiunii preconizate nu pot fi atinse in mod satisfacator de catre statele membre nici la nivel central nici la nivel regional si local dar pot fi datorita dimensiunilor si efectelor preconizate mai bine atinse la nivelul Uniunii

https://www.dadalos-europe.org/rom/materialien/begriffe_s-t.htm#11

(Principiul de) Subsidiaritate

Acest principiu presupune ca deciziile sa fie luate la un nivel situat cat mai aproape de cetateni, urmand a se verifica permanent daca actiunile intreprinse la nivelul Comunitatii se justifica cu adevarat, avand in vedere posibilitatile la nivel national, regional sau local. In domeniile care nu cad in incidenta exclusiva a Uniunii, aceasta va actiona numai atunci cand masurile ei se dovedesc a fi mai eficiente decat cele luate la nivel national, regional sau local. Cuplate cu principiul de subsidiaritate sunt principiile proportionalitatii si ale necesitatii (ceea ce inseamna ca masurile luate de Uniune nu trebuie sa depaseasca masura necesara pentru realizarea obiectivelor specificate in Tratat).

Consiliul Europei a stabilit in decembrie 1992 la Edinburgh regulile de baza pentru aplicarea principiului de subsidiaritate, precum si liniile directoare pentru interpretarea Articolului 5 (fostul Articol 3 b), care ancoreaza principiul de subsidiaritate in Tratatul Uniunii Europene. Concluziile au fost integrate intr-o declaratie, care isi pastreaza pana astazi aplicabilitatea in ceea ce priveste acest principiu. Conceptul general cuprins in declaratie a fost preluat intr-un protocol asupra aplicarii principiilor de subsidiaritate si proportionalitate, anexate, alaturi de Tratatul de la Amsterdam, Tratatului CE.

https://www.prefecturabihor.ro/directii/integeur/dictionar%20ue/litera_s.htm

Subsidiaritate

Principiul subsidiaritatii vizeaza sa asigure luarea deciziei la nivelul cel mai apropiat de cetatean; el verifica in mod constant daca actiunea intreprinsa la nivel comunitar este justificata prin raportare la posibilitatile pe care le ofera nivelul national, regional sau local. Mai concret, conform acestui principiu, Uniunea nu actioneaza, cu exceptia domeniilor care tin de competenta sa exclusiva - decat atunci cand actiunea sa este mai eficienta decat cea intreprinsa la nivel national, regional sau local. Acest principiu este strans legat de cel al proportionalitatii si al necesitatii, care presupun ca actiunea Uniunii nu trebuie sa depaseasca ceea ce este necesar pentru a atinge obiectivele Tratatelor.
Consiliul European de la Edinburgh din decembrie 1992 a definit principiile fundamentale ale notiunii de subsidiaritate si liniile directoare de interpretare a art.5 care consacra subsidiaritatea in Tratatul UE. Concluziile sale au fost reluate intr-o declaratie care serveste drept piatra unghiulara principiului subsidiaritatii.
Comisia Europeana redacteaza anual un raport ('Spre o mai buna legiferare'), destinat Consiliului European si Parlamentului si care este consacrat, in principal, aplicarii principiului subsidiaritatii.

TRATATUL DE LA AMSTERDAM

are o semnificatie economica limitata;

edificiul principal al constitutiei economice a Comunitatii nu a fost modificat:

- nu exista nici un mijloc suplimentar,

- obiectivele economice au fost recodificate si rearanjate.

Obiectivele economice din 6 au devenit 8. Cel nou este obiectivul 3: egalitatea dintre barbati si femei. In tratatele anterioare exista textul "plata egala pentru munca egala".

dezvoltarea armonioasa echilibrata si durabila a activitatilor economice;

un nivel ridicat al ocuarii fortei de munca si de protectie sociala;

egalitate intre barbati si femei;

crestere durabila si neinflationista;

un grad inalt de competitivitate si convergenta a performantelor economice;

un nivel ridicat de protejare si imbunatatire a calitatii mediului;

cresterea nivelului de trai si a calitatii vietii;

coeziune economica si sociala intre statele membre.

Observatii.

- "durabil" devine atribut al dezvoltarii economice, dar apare si la obiectivul 4, dar fara expresia superficiala "cu respectarea mediului"

-ocuparea fortei de munca trece de pe locul 4 pe locul 2;

- convergenta include competitivitatea (analogie cu conditia de intrare in uniunea monetara: ratele inflantiei trebuie sa fie convergente dar la un nivel scazut). Concluzia: trebuie urmate rezultatele fruntasilor si este o conditionare a noii strategii de ocupare a fortei de munca.

Obiectivul 6 formuleaza scopurile de mediu ale CE (comparativ cu Tratatul de la Maastricht, cand a fost anexat obiectivului de crestere).

Instrumente, principii, flexibilitate

cele 3 mijloce nu s-au schimbat

fara modificari esentiale ale instrumentelor

libera circulatie a persoanelor a fost intotdeauna problematica. S-au specificat cele 4 libertati, incluzand libera circulatie a persoanelor, nu a "fortei de munca" sau a "lucratorilor".

Dar CE nu a putut sa asigure aceasta libertate de circulatie, deoarece controalele persoanelor la frontiere nu se desfasoara doar din motive economice ci si din motive sociale si de securitate.

CE nu a avut niciodata o politica comuna in privinta imigratiei.

Aspectele de securitate si politienesti sunt in afara Tratatului CE si, pana la maastricht, au fost chiar in afara domeniului de aplicare a ceea ce se numeste in prezent Uniune Europeana.

La Maastricht structura cu 3 piloni a dus la o recunoastere ezitanta a faptului ca nu e coerent sa se urmareasca o piata interna "finalizata" fara rezolvarea problemelor controalelor asupra persoanelor.

Perioada dintre Maastricht si Amsterdam a generat un proces de invatare, concluzia fiind ca abordarile interguvernamentale ale pilonului 3 s-au dovedit nefunctionale. rezulta ca atat guvernele cat si opnia publica incep sa accepte ideea unei politici comune in domeniul imigrarii si azilului.

Consecinte:

- set complicat de articole din Tratatul CEE preluate si adaptate di pilonul 3;

- un protocol;

- o Declaratie a statelor membre,

- o Anexa privind integrarea acquis-ului Schengen

Perioada de tranzitie de 5 ani: program de masuri pentru azil, imigrare si masuri de salvgardare a rezidentilor din state terte, propunere supusa votului cu majoritate calificata.

In UEM s-a lansat zona euro:

- mecanism de rate de schimb (pentru Marea Britanie, Danemarca si Grecia): au ca scop introducerea euro;

- cele 11 state euro (+ Grecia) au adoptat Pactul de Stabilitate si Crestere, intr-o rezolutie a consiliului European.

- membrii zonei euro trebuie sa respecte obiectivul bugetar pe termen mediu (echilibrare sau surplus) prin:

disciplina auto-impusa declarata,

aderarea deplina la sanctiuni comune pentru reducerea "deficitelor excesive";

- sprijinirea unor ministri de finante duri cand politica interna creeaza presiuni in vederea cresterii cheltuielilor, sprijinind astfel "soliditatea" euro.

Tratatul de la Amsterdam introduce dispozitii de cooperare mai stransa sau de flexibilitate in cadrul institutional, care se aplica pilonului 2 (politica externa si de securitate) si pilonului 3 (cooperare politieneasca). Se ridica problema ca un singur stat poate bloca dorintele celorlalti membri de adancire si/sau largire a integrarii.

In Tratatul de la Nisa apare "cooperarea ameliorata" - un ultim resort. Se considera ca utilizarea ei va fi exceptionala.