Dificultati practice in aplicarea noutatilor legislative privind garantarea proprietatii

Dificultati practice in aplicarea noutatilor legislative privind garantarea proprietatii

Reforma institutiilor politice si juridice in Romania s-a realizat mai degraba sub presiunea Occidentului decat prin meritele clasei politice autohtone. Integrarea Romaniei in Uniunea Europeana a fost precedata de intrarea tarii in Consiliul Europei. Infiintat in 1949, Consiliul Europei, prin Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale, pe baza principiilor respectarii libertatii umane si cel al preeminentei dreptului, si-a propus sa ia toate masurile pentru garantarea drepturilor fundamentale ale omului.

In Occident, suprastructura s-a dezvoltat determinata de economia capitalista, intr-o linie ascendenta, cu unele sincope, dar fara rasturnari radicale. Romania, tara la granita de imperii, altadata, mai intai a trait revolutia socialista impusa de la Moscova, ca dupa 50 de ani sa revina la reforma institutionala ceruta de vremurile noi. Comparand cele doua determinari - comunismul de la Moscova si democratia din Occident - situatiile se disting, totusi, in favoarea modelului occidental. Fapt explicabil, de vreme ce, istoric, poporul roman isi revendica originea latina alaturi de Franta, Italia, Spania si Portugalia. Apoi, sistemul institutional german a avut, de asemenea, o influenta pozitiva asupra Ardealului si Bucovinei de Nord. Dar trebuie remarcat, intr-o apreciere realista, ca putin din istoria moderna si contemporana a statului roman am fost noi insine, am evoluat prin noi insine. Doar entuziasmul Romaniei Mari, in perioada interbelica, a dat romanilor sentimentul stabilitatii si curajul afirmarii. Inclestarea celor doua mari puteri, una in dictatura de dreapta, cealalta in dictatura de stanga, a curmat acest elan si astazi devine tot mai greu de antrenat, dar nu imposibil.

Organizarea statului roman modern dupa modelul occidental in a doua jumatate a secolului al XIX-lea a pus cam aceleasi probleme. De exemplu, despre Constitutia din 1886, ce preluase modelul Constitutiei Belgiei de la 1831, marele istoric Nicolae Iorga spunea ca "noua constitutie este o haina prea larga pentru statul roman". Fara sa-l contrazicem pe Nicolae Iorga, constatam totusi ca aceasta constitutie a influentat pozitiv evolutia institutiilor din tara noastra.

In constructia unui sistem democratic in Romania, compatibil cu democratiile europene, cele mai mari dificultati, cum era si firesc, pana la o limita totusi, au aparut in reglementarea cailor de trecere la proprietatea privata. Dupa intrarea in vigoare a Constitutiei din 1991, conflictele sociale, abuzurile administratiei, aglomerarea pana la sufocare a instantelor de judecata au antrenat o dezbatere ampla in dialogul politic, in literatura de specialitate, in presa asupra necesitatii garantarii constitutionale a dreptului de proprietate. Toate relele isi gaseau sursa, in dezbaterea publica, in lipsa unui text constitutional garantand proprietatea. Termenul "ocroteste proprietea" devenise tinta criticilor. Ultima modificare, dupa referendumul national din 18-19 octombrie 2003, a articolului 44, alin. 1 din Constitutie aparea ca o mare realizare: "Dreptul de prorietate, precum si creantele asupra statului sunt gararantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege". Chiar si dupa modificarea Constitutiei, practica administrativa si judiciara au ramas in aceeasi atitudine fata de proprietate, invocandu-se lipsa unor reglementari care sa puna la dispozitie mijloacele juridice necesare garantarii dreptului de proprietate.

In campania electorala din 2004, alianta politica Dreptate si Adevar  s-a angajat sa adopte legile care sa finalizeze reforma proprietatii. Instalata la guvernare de presedintele victorios, alianta si-a asumat raspunderea pe un pachet de legi intitulat Reforma proprietatii si a justitiei, mai mult pentru a oferi argumentele necesare pentru sustinerea integrarii Romaniei in Uniunea Europeana.

Imboldul legislativ a tinut doar cateva luni. Certurile intre liderii Aliantei, retragerea Partidului Democrat de la guvernare au lasat practica administrativa si judiciara, in materie, pe aceeasi linie. Restituirea bunurilor imobiliare s-a facut doar in masura in care a satisfacut interesele economice ale liderilor politici locali sau, direct, prin acte de coruptie. Proprietarul si-a primit terenul doar cand a cedat o parte din el, mergand pana la 30%, sau daca a acceptat sa-l vanda cumparatorului in asteptare, complice al sefilor locali. Cea mai mare rezistenta a fost opusa restituirii terenurilor forestiere de catre Regia Nationala a Padurilor ROMSILVA, care, prin trecerea in proprietate privata a padurilor, si-ar pierde obiectul muncii, angajatii sai ajungand, in cel mai bun caz, in sectorul privat. Aici, cu o raspundere clara in loc de gestiune a bunurilor statului, imposibil de controlat, in criza de autoritate generata de perioada de tranzitie.

Fondul Proprietatea, pentru despagubirea proprietarilor care nu si-au mai gasit bunurile, ele fiind distruse sau instrainate, n-a reusit sa rezolve mai mult de 3% din cazuri.

Aceelerarea judecatii in procesele funciare prin schimbarea competentelor si derogarile de la procedurile civile clasice a dat peste cap cursul firesc al proceselor. Timp de un an, dosarele pe fond funciar au circulat de la o instanta la alta. Judecarea recursului de catre tribunale, dupa eliminarea apelului, a lasat pe mana judecatorilor cu mai putina experienta solutionarea unor cauze complexe, intr-un volum coplesitor.

Interesele economice ale reprezentantilor guvernului la conducerea prefecturilor s-au intalnit cu interesul functionarilor auxiliari comisiilor de fond funciar si de retrocedare a imobilelor nationalizate de a-si aigura locul de munca pe o perioada cat mai intinsa. Asa s-a ajuns ca statul, in fapt, contribuabilul, sa plateasca peste 2000 de functionari care, in loc sa grabeasca restituirile, pe toate caile, le tergiverseaza sau le blocheaza.

Intre modificarile aduse legislatiei funciare prin Legea nr. 247/2005, trei texte, aplicate tehnic, ar fi putut schimba radical practica administrativa si judiciara in reconstituirea si garantarea dreptului de proprietate. Si in cazul acestor modificari, dupa cum se va vedea, mentalitatea etatista, spiritul luptei de clasa, dispretul fata de proprietatea mostenita din perioada anterioara regimului comunist s-au dovedit mai puternice. Redam succint cele trei modificari de la care s-a asteptat europenizarea protectiei si garantarii dreptului de proprietate, fara rezultate, pana in prezent.

1.Art. 52 din Legea 18/1991 s-a completat cu o norma de trimitere la art. 274 Cod procedura civila. Citam cele doua texte:

Art. 52 (1) In sensul prezentei legi, comisia locala este autoritate administrativa, iar comisia judeteana este autoritate publica cu autoritate administrativ-jurisdictionala.

(2) Comisia judeteana si cea locala au, in limitele competentei lor si prin derogare de la dispozitiile Codului de procedura civila, calitate procesuala pasiva si, cand este cazul, activa, fiind reprezentate legal prin prefect, respectiv primar sau, pe baza unui mandat conventional, de catre unul dintre membri, nefiind obligatorie asistarea prin avocat.

(3) Prevederile art. 247 din Codul de procedura civila sunt aplicabile.

Art. 274 (1) Cod procedura civila Partea care cade in pretentii va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuielile de judecata.

Asadar, daca legiutorul a dat calitate procesuala celor doua comisii de fond funciar, potrivit principiului egalitatii partilor in procesul civil, acestea pot fi obligate de instanta de judecta, cand hotararea le este anulata, la plata cheltuielilor judiciare. In practica instantelor, in ultimul timp, obligarea comisiilor la cheltuieli de judecata este destul de frecventa. De adaugat, ca in foarte multe cazuri, cheltuielile judiciare cuprinzand onorariile avocatilor, transportul partilor si a martorilor la proces, plata expertizelor judiciare, de multe ori, depasesc valoarea terenului pentru care s-a cerut reconstituirea proprietatii. Dreptul petentului, fostul proprietar, mai corect, proprietarul de drept, pare a fi realizat. Dar comisiile de fond funciar nu au personalitate juridica. A obliga, individual, membrii comisiilor sa plateasca inseamna si a stabili contibutia fiecaruia la adoptarea hotararii anulate. Aceasta verificare ar presupune si controlul asupra votului fiecarui membru, care poate fi secret. In plus, din comisie, pe langa membrii de drept, desemnati de organele statului, fac parte si reprezentanti ai proprietarilor, delegati de asociatiile de proprietari, de cele mai multe ori neplatiti. De aceea, dupa mai bine de doi ani de la intrarea in vigoare a legii nu am identificat nici un caz de practica judiciara in care petentul, proprietar, sa isi fi recuperat cheltuielile de judecata de la comisiile de fond funciar. Pagubit si de acestea, in conditiile in care cuantumul lor egaleaza sau depaseste pretul terenului, proprietarul ramane victima unui alt abuz, alt jaf, in statul constitutional de drept, integrat in Uniunea Europeana.

La redactarea proiectului Legii nr. 247/2005, comisia tehnica, in care autorul acestor randuri a avut contributia cea mai mare, a propus, a insistat, fata de reprezentantii Guvernului si ai grupurilor parlamentare ca textul sa vina cu o reglementare mai precisa, astfel ca, aceste cheltuieli sa fie platite de organele cu personalitate juridica pe langa care functioneaza, respectiv, consiliile locale sau primarul pentru comisiile locale si institutia prefectului pentru comisiile judetene. Ulterior platii, acestia din urma s-ar putea indrepta cu actiune in regres impotriva angajatilor care au intocmit referatul sau care au asigurat asistenta de specialitate, fara a scoate din cauza primarul si secretarul, cand acestia au avut rolul determinant in adoptarea hotararii anulate. Ultima varianta si-ar gasi si argumentare, prin analogie, de vreme ce art. 64 din Legea nr. 18/1991 prevede posibilitatea obligarii primarului la plata daunelor cominatorii pe zi intarziere cand proprietarul este impiedicat sa obtina titlul de proprietate si punerea in posesie, iar art. 81 din H.G. nr. 890/2005, aproband Regulamentul de aplicare a legislatiei funciare, prevede posibilitatea sanctionarii primarului si secretarului cand acestia nu comunica proprietarului toate datele privind vechiul sau amplasament ce i s-a refuzat de catre comisii. Daca aceste ipoteze au intrunit unanumitatea opiniilor specialistilor din comisia tehnica, demnitarii alesi, preocupati mai mult de succesul electoral decat de respectarea drepturilor cetatenesti, stiind ca primarii si prefectii aduna voturile pentru viitoarele mandate, s-au opus categoric.

Daca in opera de legiferare nu s-a reusit un text complet solutia corecta si legala ar putea fi determinata de practica instanelor de judecata care au posibiliatatae sa accepte chemarea in garantie a organelor mentionate pe langa care functioneaza comisiile de fond funciar si sa asigure astfel, calea executarii complete a hotararilor judecatoresti, cu despagubirea proprietarului sau a mostenitorilor acestuia, care s-ar putea putea reintegra dupa 60 de ani in activitatea economica.

2. Alte sperante mari s-au legat de modificarea art. 220 Cod penal reglementand tulburarea de posesie. Redam textul vechi si textul nou al infractiunii.

Text vechi: "Ocuparea, in intregime sau in parte, fara drept, a unui imobil aflat in posesia altuia, se pedepseste u inchisoare de la o luna la 2 ani sau cu amenda.

Daca fapta prevazuta in alin. 1 se savarseste prin violenta sau prin amenintare, ori prin desfiintarea sau stramutarea semnelor de hotar a unui imobil aflat in posesia altuia, pedeapsa este inchisoarea de la 6 luni la 5 ani.

Daca fapta prevazuta in alin. 2 se savarseste de doua sau mai multe persoane impreuna, pedeapsa este inchisoarea de la unu la 7 ani.

Daca imobilul se afla in posesia unei persoane private, cu exceptia cazului in care acesta este in parte sau in intregime al statului, actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate. Impacarea partilor inlatura raspunderea penala.

Text nou: "Ocuparea, in intregime sau in parte, fara drept, a unui imobil aflat in posesia altuia, fara consimtamantul acestuia sau fara aprobarea prealabila primita in conditiile legii, ori refuzul de a elibera imobilul astfel acupat se pedepseste cu inchisoare de la 1 la 5 ani.

Daca fapta prevazuta in alin. 1 se savarseste prin violenta sau amenintare, ori prin desfiintarea semnelor de hotar a reperelor de marcare, pedeapsa este inchisoarea de la 2 la 7 ani.

Daca fapta prevazuta in alin. 2 se savarseste de doua sau mai multe persoane impreuna, pedeapsa este inchisoarea de la 3 la 15ani.

Impacarea partilor inlatura raspunderea penala

Comparand cele doua texte, de retinut ca modificarea substantiala vizeaza continutul infractiunii de tulburare de posesie. Astfel, la actiunea de a ocupa in intregime sau in parte, fara drept, a unu imobil aflat in posesia altuia, fara consimtamantul acestuia s-a mai adaugat fara aprobarea primita in prealabila conditiile legii ori refuzul de a elibera imobilul astfel ocupat. Sintagma "fara aprobarea prealabila primita in conditiile legii" vizeaza terenurile la dispozitia comisiilor locale ce urmeaza sa fie retrocedate sau terenurile pentru care nu s-a eliberat de catre comisii adeverinta de proprietate ori proces verbal de punere in posesie . In acest caz, nu se poate vorbi de posesia legala a comisiilor de fond funciar sau a ocupantului fara drept. Interpretata, aceasta sintagma, coroborata cu sintagma urmatoare - "ori refuzul de a elibera imobilul astfel ocupat", il pune pe ocupant in stare de infractionalitate si da dreptul, mai bine spus, obliga, organul de cercetare sa puna in miscare actiunea penala. "Dreptul primului ocupant" de la colonizarea vestului salbatec pe continentul american nu poate fi nicicum invocat. Fata de acesta infractiune, care in varianta noua se pedepseste cu inchisoare de la unu la 5 ani, dupa ce in textul vechi pedeapsa era de la o luna la 2 ani, organul de cercetare sau urmarire penala are obligatia sa se sesizeze din oficiu. Nu s-a identificat nici un caz in practica de o asemenea diligenta din partea organelor mentionate. Mai grav, este ca organele de cercetare si urmarire penala nu intervin nici dupa ce proprietarul a fost pus in posesie de catre comisia locala de fond funciar sau de catre excutorul judecatoresc. In judetul Iasi, cel putin, practica judiciara este constanta in acest sens. Din tara, publicatiile de practica judiciara, de asemenea, nu ofera semne de receptivitate in materie. Spre exemplificare, redam doar un caz: prin rechizitoriu nr. 956/P/15.12.2005 a Parchetului de pe langa Judecatoria Harlau s-a dispus neanceperea urmaririi penale asupra invinuitului B.I. care, dupa mai multe puneri in posesie a partii vatamate F.D. de catre Comisia de fond funciar locala si de catre executorul judecatoresc, a reocupat terenul. Rechizitoriul Parchetului a fost confirmat prin Sentinta penala nr. 560/25.09.2006 pronuntata in dosar 289/2006 a Judecatoriei Harlau .

Interpretarea noului continut al infactiunii de tulburare de posesie este vadit sub influenta conceptiei civiliste,[3] formata in temeiul art. 674 Cod procedura civila: "Cererile privitoare la posesiune vor fi admise numai daca: 1. Nu a trecut un an de la deposedare sau tulburare.

2. Reclamantul dovedeste ca inainte de aceasta data el a posedat cel putin un an.

3. Posesiunea lui intruneste conditiile cerute de art. 1146 si 1147 din Codul civil. "

Aceasta reglementare corespunde relatiilor de proprietate anterioare confiscarii bunurilor imobiliare de catre statul comunist si in totala discordanta cu legislatia reglementand reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor si retrocedarea bunurilor imobiliare. Noul text al legii penale, tocmai pentru a marca deosebirea de dreptul civil, a incriminat ocuparea imobilului fara aprobarea legala sau refuzul de a-l parasi daca astfel a fost ocupat. Este absurd sa se considere ca proprietarul pus in posesie de catre comisia locala sau executorul judecatoresc, cu delimitarea precisa a terenului si stabilirea semnelor de hotar, sa nu fie aparat de textul art. 220 decat daca a stapanit un an de zile, netulburat imobilul. Sau, situatie frecventa in practica, imediat dupa punerea in posesie, uneori chiar in aceeasi zi, proprietarul, prin amenintare si violenta este izgonit de pe terenul redobandit dupa sase decenii iar in legea penala sa nu-si gaseasca nici o protectie. Organele judiciare nu au fost mobilizate nici de pedepsele dublate pentru aceasta infractiune pe masura pericolului social al faptei.

Neaplicarea acestui text in practica, pana in prezent,  s-a datorat si contradictiei dintre dreptul material si procedura. Modificand art. 220 Cod penal, prin Legea 247/2005, pentru a nu incarca prea mult textul asumat prin angajarea raspunderii Guvernului, lasandu-l in seama Parlamentului pentru analiza si dezbatere, ramanea imperativ necesar acordarea dispozitiilor din Codul de procedura penala la noul text din Codul Penal. Competenta initiativei legislative in aceasta privinta revenea Ministerului Justitiei, tinand seama si de aplicarea imediata a regulilor de procedura fata de aplicarea legii mai blande in dreptul material. Fluctuatiile de la Ministerul de Justitie, schimbarea ministrilor, au lasat acest gol legislativ pana in prezent si, mai grav, nu se inregistreaza nici un impuls sau intentie de a-l umple .

3. O alta modificare a Codului penal de la care s-a asteptat o schimbare radicala a practicii judiciare si a mentalitatii privind proprietatea privata, a fost textul art. 44 alin. 2, indice 1. Redam, si aici, spre comparatie si analiza cele doua texte.

Text vechi: "se prezuma ca este in legitima aparare si acela care savarseste fapta pentru a respinge patrunderea fara drept a unei persoane prin violenta, viclenie, efractie sau prin alte asemenea mijloace, intr-o locuinta, incapere, dependinta sau loc imprejmuit tinand de acesta."

Text nou: "se prezuma ca este in legitima apararea si acela care savarseste fapta pentru a respinge patrunderea fara drept a unei persoane prin violenta, viclenie, efractie sau prin alte asemenea mijloace, intr-o locuinta, incapere, dependinta sau loc imprejmuit ori delimitat prin semne de marcare."

In conditiile cresterii alarmante a infractionalitatii cu imposibilitatea autoritatii statale de a garanta securitatea persoanei si a bunurilor sale, acest nou text, da posibilitatea proprietarului, persoana fizica sau juridica, sau paznicului bunurilor acestuia sa reactioneze prin orice mijloace asupra infractorului patruns prin violenta, viclenie, efractie sau prin alte asemenea mijloace pe terenul sau in constructia sa. Un asemenea text avea nevoie de o intensa popularizare, in masura sa fie inteles de orice posibil faptuitor sau parte vatamata, intr-o asemenea infractiune. Membrii comisiei de elaborare a proiectului de lege au notificat acest pericol Ministerului Justitiei si parlamentarilor care l-au avizat inainte si dupa asumarea raspunderii Guvernului. Modificarea a fost prezentata si in conferinte de presa de catre ministrii in exercitiu la acea vreme. A fost de ajuns cazul Iovan ca aproape toata presa din Romania sa se manifeste in apararea faptuitorului si impotriva proprietarului, care a reactionat in legitima aparare.

Reamintim ca faptuitorul Bogdan Iancu, prin efractie si escaladare, in timpul noptii a patruns in locuinta familiei Iovan. Proprietarul Adrian Iovan, trezit din somn de tipatul sotiei care a simtit infractorul patrunzand in dormitor, a uzat de arma pe care o avea in casa, ucigandu-l. Dupa indentificare, s-a constatat ca intrusul furase deja cateva bunuri, iar cazierul mai era incarcat cu vreo sapte infractiuni.

In dezbaterile televizate si presa scrisa, exprimandu-se tot felul de opinii, nu am identificat nici o citare a textului nou al art. 44 alin. 2, indice 1 din Codul Penal. S-a retinut, insa, cu mari sperante, contestarea de catre avocatii familiei infractorului impuscat, la Curtea Constitutionala, a acestui text de lege.

Daca deruta mai sus descrisa s-a consumat la cateva luni dupa intrarea in vigoare a noilor texte, practica recenta la indemana nostra, opune aceeasi rezistenta la interpretarea corecta a textului privind legitima aparare a proprietarului aflat pe terenul sau. Oferim si aici un exemplu prin sentinta penala nr. 598/2006 in dosarul nr. 4502/45/2006 al Tribunalului Iasi. Astfel, au fost condamnati la pedeapsa inchisorii in cuantum de 5 ani inculpatii AN. si A.I. pentru ca au reactionat la agresiunea recidivistului I.I., care a intrat inarmat cu un topor pe proprietatea delimitata clar a condamnatilor, aplicandu-I unuia dintre ei si o lovitura care a necesitat 70 de zile ingijire medicala. Curtea de Apel Iasi a confirmat solutia, cauza aflandu-se in prezent la Inalta Curte de Casatie si Justitie, in recurs.

In concluzie, in Romania zilelor noastre, de la legiferarea reformatoare si pana la rezultatele scontate drumul este lung. La dificultatea insusirii textelor noi de catre practicienii dreptului se adauga incultura juridica de masa, consecinta si a neglijarii obligatiei de popularizare a legislatiei de catre organele statului competente in aceasta directie. Asumandu-mi paternitatea tehnica a acestor texte, dupa cateva esecuri in a obtine solutii corespunzatoare in practica, mi-a ramas calea comentariilor scrise atat in scrierile academice cat si in media, cu speranta ca dificultatile de receptare si insusire a lor sa nu determine legiuitorul sa renunte la ele prin abrogare. Revenirea certa, dupa o perioada de timp, nu poate oferi o consolare ci doar tot o dezamagire.