Dieta

Dieta

Prin termenul 'dieta', scoala hipocratica intelegea studiul modului de viata al omului in totalitatea sa, legt nu numai de alimentatie, care ocupa un loc central, ci si de mediul inconjurator.

'Dieta' inseamna in limba latina toate elementele care influienteaza intr-un fel oarecare mentinerea sanatatii: aer, hrana, temperatura, exercitiul fizic etc. Cuvantul 'dieta' rezuma de fapt maniera omului de a trai, de a se adapta la mediul ambiant. Restrangerea cuvantului 'dieta' la cel de regim alimentar apare in sec. I al erei noastre. Sensul in care 'diata' este sinonima cu restrictia sau interdictia alimentara nu apartine scolii hipocratice, ci pare sa corespunda unei conceptii mult mai vechi ale carei origini au radacini in practica medicala a egiptenilor. Astfel, Herodot mentioneaza in lucrarile sale ca egiptenii considerau ca 'hrana este sursa tuturor relelor'. Preluata de alte scoli medicale orientale, aceasta conceptie ajunge in Europa mult mai tarziu, prin intermediul practici unor anumite secte pitagoriciene (Tremolieres). Adeptii lui Pitagora sunt cei care considerau - principiul esential al practici medicale si al terapiei - ca hrana este izvorul tuturor bolilor. Aceasta conceptie strabate intreaga medicina veche, dupa Hipocrate, pana la Hufeland. Reminescentele unei astfel de concepti le gasim uneori si in epoca contemporana, in diferitele recomandari dietetice.

In conceptia lui Hipocrate alimentatia influienteaza atat viata omului bolnav cat si a celui sanatos. Hipocrate defineste, de fapt, relatia de intretinere, care in epoca noastra este redata cu ajutorul caloriilor. Dupa el, alimentele si exercitiile fizice sunt cei doi poli opusi care concura la intretinerea sanatatii. Aici se gasesc de fapt, ideile echilibrului dintre ceea ce primeste si cheltuieste organismul, promovate de alimentatia nutritionala din zilele noastre. El insista asupra importantei alimentatiei omului sanatos, intrucat de aceasta depind dezvoltarea fizica, forta si aptitudinea pentru sport.

Spre deosebire de egipteni, care considerau daunatoare sanatatii exercitiile fizice zilnice, greci practicau asa cu pasiune gimnastica. Medicii lor cautau sa gaseasca alimentele capabile sa dea forta organismului, alimentele cele mai potrivite cu varsta, sexul si constitutia. Hipocrate considea ca tulburarile de nutritie apar mai usor la cei ce duc o viata sedentara, fara miscare sau la cei care au incetat sa mai munceasca. De aceea, gimnastica ocupa un loc deosebit in tratamentul prescris de scoala sa in bolile cronice. Oamenii, chiar invarsta, erau supusi, concomitent cu regimul alimentar, marsuri zilnice.

Hipocrate cunostea bine valoarea energetica a elementelor. Astfel, in 'Articulatiile', el arata ca repausul la pat necesita o alimentatie mult mai redusa: 'regimul este daunator cand se dau corpului mai multe alimente decat are nevoie'.

Dupa Hipocrate, alimentatia trebuie sa fie variabila cu sezonu. Omul nu trebuie sa manance vara ce mananca iarna. De asemenea trecerea de la un regim la altul, in raport cu anotimpul, trebuie facuta treptat. Schimbarile de alimentatie trebuie facute treptat si la bolnavi. 'Mai multa valoare are un regim necorespunzator din punct de vedere al evolutiei bolii, decat o schimbare de regim', considera el. Profesiunea impune regimul adecvat. Unul este regimul alimentar al marinarilor in timpul navigatiilor prelungite si altul este regimul filozofului sau al muncitorului de camp.

Istoria dietetici este legata de evolutia de-a lungul anilor a cunostintelor omului despre natura inconjuratoare, a chimiei, a fiziologiei, a fiziopatologiei, biofizicii, patologiei.

Asa cum subliniaza Tremolieres, o datata cu sfarsitul Imperiului Roman, au urmat secole de intuneric, nu numai in istoria culturi, a moravurilor, dar si a medicinei. De abia la inceputul secolului al XVI-lea Hipocrate si Galien sunt redescoperiti, cartile lor publicate si doctrina lor promovata.

Dietoterapia urmareste indeaproape cuceririle stintifiice ale secolelor XIX si XX, precum si cunostintele de nutritie ale vremii. Se cauta sa se aplice unele masuri alimentare de corectie, axate pe 'crutarea' organului bolnav. Se cauta bazele fiziologice si fiziopatologice ale indicatiilor dietetice. De multe ori inse, raspunsul la interventiile facute, nu a fost cel asteptat. Se intervine adesea prea mult asupra echilibrului alimentar, cu scopul de a scuti organismul de un efect nociv. Ceea ce este insa caracteristic in dietoterapia unei boli, in aceasta epoca, este aceea ca intotdeauna prescriptia este consecinta unor cercetari si explicatii stiintifice.

Dietoterapia, asa cum spune Canzler (1972), are astazi profunde baze stiintifice, care o fac sa devina un factor de interventie biochimica cu rol de compensare al unor deficiente aparute in schimburile metabolice. Regimul devine astfel, nu un regim pentru un organ oarecare, ci un regim de corectie adresat intregului organism; pastrand echilibrul general al factorilor de nutritie, el nu face decat sa corecteze tarele castigate sau mostenite. Corectarea alimentara a acestor tare necesita cunoasterea profunda a tuturor interrelatiilor metabolice, fiindca astfel se poate influienta direct producerea unor enime si deci se pot schimba " macazuri' in caile metabolice.

Nutritia, dietoterapia, pot interveni insa pozitiv datorita a doua insusiri de baza ale organismului: variabilitate si adaptabilitate. Variabilitatea este in stransa relatie cu zestrea genetica a omului. Descoperirea enzimelor a dus la o alta intelegere a variabilitatii. Adaptabilitatea poate fi de asemenea folosita in nutritie si dietoterapie. Se stie ca o anumita alimentatie dezvolta anumite enzime in procesul de digestie, asimilare, metabolism intermediar, dezavantajand celelalte enzime. O schimbare treptata a obiceiurilor alimentare poate modifica aceste sisteme enzimatice, activand pe cele dezavantajate ulterior. Utilizarea, in stare de sanatate, a acestui proces treptat de adaptare a dat rezultate certe, care ulterior au putut fi perpetuate.

Recunoasterea importanta acestor doua principi biologice ne poate face sa intelegem rolul alimentatiei rationale in preschimbarea treptata a unor obiceiuri alimentare necorespunzatoare, precum si rolul dietoterapiei in tratamentul unor boli.

In fond, masurile dietetice urmaresc pe de o parte, compensarea unor deficiente metabolice cu ajutorul controlului sistemului alimentar, iar pe de alta parte printr-o tehnologie alimentara adecvata, posibilitatea administrari alimentului necesar organismului bolnav.

Formele de regimcare indeplinesc aceste cerinte suntconsiderate astazi ca interventi biochimice in procesul de metabolism. Se stie acum ca modificari ale aprovizionarii cu elemente nutritive pot influienta in acest sens metabolismul.

Medicul practician, dieteticianul, va trebui sa aibe in vedere aceste cunostinte si sa respecte cateva principi generale (Wohl) : - fiecare dieta trebuie sa fie modelata in functie de obiceiurile bolnavului, adaptandu-se in limitele terapeuticii, preferintele bolnavului.

Dieta terapeutica este, in ultima analiza, o dieta normala modificata calitativ si cantitativ pentru a combate un proces patologic specific.

In prescrierea unei diete trebuie sa se aiba in vedere intreg comportamentul bolnavului. Trebuie sa se tina seama de faptul ca orice dieta prelungita mult timp poate fi urmata de schimbari in personalitatea bolnavului sau nu poate fi respectata datorita conditiilor familiale de munca sau economice. De aceea, interventia trebuie sa fie competenta si facuta cu grija.

Este necesar ca in prevenirea si dietoterapia bolilor, orice nutritionist sa plece de la cateva considerente valabile in zilele noastre (Brock) :

1. Desi omul este omnivor, alimentatia sa este variabila in raport cu foarte multi factori; constitutia omului este determinata in parte de regimul alimentar.

2. Multe dintre bolile omului au o etiologie multipla si sunt in raport si cu constitutia sa: tipul regimului sau alimentar obisnuit este de un mare interes atunci cand se are in vedere prevenirea sau treatarea acestor boli.

Simplificarea corecta a alimentatiei, mai ales in materie de dietoterapie, trebuie sa constituie una dintre preocuparile medicului . Prin simplificare trebuie sa se inteleaga folosirea unei alimentatii cat mai echilibrate nutritiv si pregatite cat mai simplu culinar.