Greutatea ideala

GREUTATEA IDEALA

Cand ne cantarim, ce evaluam? Greutatea globala a unui corp alcatuit din oase, muschi, masa grasa, organe, viscere, nervi si apa. Masa grasa constituie 15% din greutatea barbatului si 22% din greutatea femeii.

Obezitatea se defineste ca un exces de masa grasa si reprezinta un procent mai mare de 20% fata de valorile medii. Dar cum sa apreciem cantitatea exacta de masa grasa a unui individ? Masurarea, cu compasul, a grosimii pliului cutanat este o posibilitate, printre altele, dar ramane foarte imprecisa.

Suntem nevoiti sa asociem obezitatea si excesul de greutate, chiar daca pe cantar nu ni se da raportul dintre masa grasa si masa activa (muschi, organe etc.).

Pentru a ne putea apropia de notiunea de greutate ideale, este mai simplu sa folosim formula lui Lorentz (in care inaltimea este exprimata in cm, iar greutatea in kg), decat sa recurgem la tabelele de greutate, intocmite cu severitate de societatile de asigurari americane:

Dar acest calcul nu tine cont nici de varsta si nici de marimea osaturii.

In prezent, pe plan interntional se foloseste indicele Quetelet sau BMI (Body Mass Index), care defineste raportul dintre greutate si inaltimea la patrat.

Valoarea normala a indexului este de 20-25, la barbat, si 19-24, la femeie. Pana la 30, vorbim despre o suprasarcina ponderala, dincolo de 30 este obezitate, iar daca indexul trece de 40, ne aflam in prezenta unei obezitati grave, care trebuie sa faca obiectul unor serioase ingrijiri medicale.

Aceasta definitie are o importanta medicala si nu estetica, dar indexul are avantajul de a fi bine corelat cu valoarea masei grase.

Indexul se poate calcula foarte simplu, cu ajutorul urmatorului tabel:

Indexul se situeaza pe o linie care leaga greutatea si inaltimea

Repartitia topografica a grasimii ne permite sa apreciem pronosticul de obezitate, prin intermediul raportului:

Valoarea normala a acestuia este de 0,85-1 la barbat si de 0,65-0,85 la femeie.

In obezitatea androida: grasimea se acumuleaza mai ales in partea superioara a corpului (fata, gat si abdomen, deasupra buricului). In acest caz, raportul este intotdeauna mai mare decat 1. Complicatiile sunt precoce si frecvente: diabet, hipercolesterol, hipertensiune arteriala, risc cardio-vascular.

In obezitatea ginoida: masa grasa predomina in regiunea inmferioara a corpului (solduri, fese, coapse si partea de jos a abdomenului). Riscurile de boli sunt mai reduse, prejudiciul este mai mult estetic, cu atat mai mult cu cat, in acest caz, femeile pot fi afectate si de celulita.

Dincolo de cifrele medicilor, care incearca sa cuantifice in mod stiintific ceea ce tine mai mult de o impresie estetica sau de o stare "neplacuta", greutatea cea mai importanta - pe care o va preciza pacientul este cea dorita de acesta, cea cu care se simte bine la urma urmei, tocmai "greutatea de forma", care constituie scopul ce trebuie atins.

Uneori, aceasta greutate este mai mare decat in normele teoretice, dar de ce sa fim mai stricti decat insusi obezul? Daca cifra i se pare un obiectiv posibil de atins, inseamna ca este mai realista decat norma teoretica impusa de corpul medical, norma care - daca este prea rigida - poate fi un motiv de descurajare chiar din plecare.

Pe de alta parte, unele femei - ametite de imaginile prezentate de mass-media - trebuie sa fie atente cand isi fixeaza ca obiectiv o greutate mitica si ireala, care nu este deloc justificata, si pe care organismul, protejat de niste sisteme de reglare intelepte, nu va accepta niciodata sa o atinga.

Greutatea ideala, daca exista, va trebui sa fie un subiect de analiza lucida, pe care o va face obezul cu el insusi, si, uneori, o negociere critica intre el si medic.