Metode si tehnici utilizate in studierea fenomenului copiii strazii

METODE SI TEHNICI UTILIZATE IN STUDIEREA FENOMENULUI COPIII STRAZII

1. Documentarea: este o tehnica principala de cercetare care presupune identificarea faptelor, proceselor si fenomenelor sociale prin contact nemijlocit cu acestea sau prin intermediul documentelor anterioare care reflecta fenomenul studiat. Documentarea poate fi teoretica, ceea ce presupune obtinerea de informatii despre fenomenul cercetat prin consultarea altor cercetari despre acest fenomen, identificarea teoriilor si paradigmelor de interpretare care pot fi aplicate domeniului respectiv, sau faptica ceea ce presupune identificarea existentei fenomenului si manifestarea acestuia la nivel individual sau de grup, inclusiv produse sociale ale acestora. Documentarea teoretica nu trebuie confundata cu cea faptica.

In analiza fenomenului copiii strazii am folosit atat documentarea teoretica, prin lectura studiilor si lucrarilor care trateaza acest subiect, cat si documentarea faptica, prin realizarea studiilor de caz. Astfel, pentru culegerea datelor despre acest fenomen am intrat in contact direct cu familiile si copiii aflati in dificultate. Tipurile de documente folosite in analiza fenomenului copiii strazii au fost: sursele bibliografice, prin studiul lecturilor de referinta din acest domeniu, documentele statistice realizate de Organizatia "Salvati Copiii" care redau imaginea cantitativa a fenomenului, precum si documente oficiale. "Documentele sunt surse valide de informare in masura in care contin relatari despre diferite evenimente, dar si evaluari, opinii, ganduri ale celor care le-au elaborat. Semnificatia documentelor sociale rezida in continutul lor informational din perspectiva cunoasterii vietii sociale. Utilizarea unor categorii diferite de surse de informare faciliteaza o mai buna cunoastere, deoarece in acest fel se poate compara ce spun oamenii cu ceea ce fac" (Marginean, 2000, p. 107).

2. Studiul de caz: este una dintre multiplele metode de cercetare in domeniul stiintelor sociale. Studiul de caz "reprezinta o metoda atotcuprinzatoare, care include logica designului, tehnicile de colectare a datelor si abordarile specifice pentru analiza acestora" (Yin, 2005, p. 31). In general, studiile de caz se folosesc atunci cand se pun intrebari de genul "cum?" si "de ce?", cand se doreste cercetarea unui fenomen contemporan vazut intr-un context din viata reala. Este folosit pentru a imbogati cunostinte cu privire la indivizi, grupuri, organizatii, societate, politica si alte fenomene inrudite.

In aceasta lucrare am folosit studiul de caz pentru a obtine informatii despre copiii strazii, precum si despre familiile acestora, relatiile din familie, relatiile co profesorii si colegii. Metoda "permite cercetatorilor sa extraga caracteristicile evenimentelor din viata reala, cum ar fi ciclurile de viata individuale, procesele organizationale si manageriale, schimbarile din vecinatati, relatiile internationale si maturizarea industriilor" (Yin, 2005, p.18). Intrebarile "cum?" si "de ce?" folosite in studiul de caz sunt explorative, explicative si pot oferi informatii despre legaturi operationale ce trebuie depistate inapoi in timp. Un alt avantaj al studiului de caz ca metoda de cercetare il reprezinta capacitatea de a folosi o intreaga varietate de dovezi - documente, artefacte, interviuri si observatii. In studiul de caz pe copiii strazii sunt importante certificatele de nastere, actele de identitate ale parintilor, contracte, cataloage etc. Exista cel putin cinci aplicatii diferite pentru studiul de caz:

explicarea legaturilor cauzale in interventiile din viata reala care sunt prea complexe pentru sondaj sau strategii experimentale;

descrierea unei interventii si a contextului din viata reala in care a avut loc;

ilustrarea unor teme, in mod descriptiv, dintr-o evaluare;

explorarea situatiilor in care interventia evaluata nu produce rezultate foarte clare;

metaevaluare: un studiu al unui studiu de evaluare.

3. Observatia sociologica: este o tehnica de lucru folosita in investigatiile sociologice si totodata reprezinta o etapa a demersului sociologic. "Observatia directa - de teren - constituie tehnica principala de investigatie sociologica, intrucat ne ofera informatii cu valoare de fapte, care constituie materialul cel mai bogat, divers si nuantat, susceptibil de analize calitative, caracteristice stiintei sociologice" (Miftode, 1979, p. 126). Orice cercetare sociologica are caracter ciclic, incepe si se incheie cu o observatie. Observatia initiala da nastere unor ipoteze care, pe parcurs, trebuie demonstrate, iar observatia finala le confirma sau le infirma. Independent de rezultatul cercetarii, ciclul trebuie parcurs de mai multe ori si dupa succese repetate putem considera ipotezele verificate. Observatia stiintifica este fundamentata teoretic, sistematica, analitica, metodica, repetata, verificata si este diferita de observatia spontana care este intamplatoare, neselectiva, fragmentara, imprecisa, subiectiva si neprelucrata logic.

"Observatia presupune formularea unor intrebari premergatoare: Ce vom observa? Cum vom observa? Cum sa se inregistreze faptele de observatie? Cum sa interpretam datele in vederea teoretizarii?" (Irimescu, 2002, p. 118) In studiul fenomenului copiii strazii mi-am propus sa observ atat amploarea fenomenului, cat si cauze, tipologii, caracteristici ale copiilor strazii, fenomene asociate acestei probleme si modalitati de interventie.

4.Interviul: asistenta sociala utilizeaza interviul non-directiv sau nedirijat, plecand de la premisa ca cel interogat poate oferi un discurs coerent cu privire la problemele si experientele traite. "Metoda non-directiva presupune comunicarea autentica, bazata pe incredere si intelegere, este o relatie de ajutor in vederea dezvoltarii si maturizarii persoanei, pentru o mai buna intelegere a experientei subiective proprii si pentru sporirea capacitatii de confruntare cu viata. In cadrul acestei relatii clientul este tratat ca persoana nu ca entitate clinica ceea ce determina ca opiniile si atitudinile fata de sine sa devina predominant pozitive, creste stima de sine, nervozitatea scade, socurile emotionale devin acceptabile, personalitatea se adapteaza mai bine situatiilor sociale" (Irimescu, 2002, p. 120). Pentru eficacitatea unui interviu este necesar sa se realizeze un ghid de interviu care sa puna accent pe urmatoarele intrebari (Irimescu, 2002, p. 121):

Care sunt obiectivele interventiei asistentului social si cum vor fi ele atinse prin intermediul intalnirilor cu clientul?

Ce decizii sunt vizate pentru a fi formulate in timp?

Sunt implicati si alti specialisti in procesul ajutorarii clientului?

Cat timp va dura interviul si unde se va desfasura?

Ce aranjamente sunt necesare pentru interviu (transport, ingrijirea copiilor clientului etc.)

Ce tehnici pot fi aplicate in timpul interviului?

Ce factori trebuie luati in considerare pentru pregatirea interviului (culturali, etnici etc.) ?

Ce stari ale clientului trebuie avute in vedere pentru pregatirea interviului?

Ce date medicale trebuie apreciate inainte de interviu (stare de sanatate fizica si psihica, tratamente si efecte) ?

Ce documentatie este necesara pentru pregatirea interviului?

In analiza fenomenului copiii strazii am folosit interviul in realizarea studiilor de caz. Am obtinut informatii cu privire la copilul aflat in dificultate, la motivul petrecerii timpului pe strada, la cauze, efecte si mediul de provenienta al acestor copii. Avand in vedere particularitatile socio-psihologice ale copiilor strazii, interviul a fost flexibil din punct de vedere al ordinii intrebarilor.

5. Ancheta sociala: reprezinta un document complex, scris, realizat in urma unei evaluari privind situatia unei persoane sau a unei familii (in cazul acesta situatia copiilor strazii si a familiilor lor), in vederea propunerii unei masuri de protectie: sprijin material si financiar, reintegrare familiala, reintegrare scolara, plasament intr-o alta institutie etc. Ancheta sociala cuprinde:

date de identificare a asistentului social;

perioada intocmirii anchetei sociale;

date de identificare a clientului;

istoricul social: relatia copilului cu familia, cu profesorii si colegii, cu alte persoane sau institutii;

situatia material-financiara: descrierea conditiilor de locuit si a veniturilor familiale;

motivatia interventiei: la solicitarea clientului, recomandare de la o alta persoana sau institutie;

concluzii si propuneri.

6. Analiza campului de forte (Irimescu, 2002, p. 145): presupune identificarea fortelor care contribuie la rezolvarea unei probleme sociale a unui singur client sau a unei familii. Este o tehnica de culegere a datelor care ajuta clientul sa-si canalizeze efortul pentru identificarea fortelor generatoare de schimbare. Etapele acestei tehnici sunt:

stabilirea obiectivelor;

identificarea factorilor pozitivi si negativi care determina schimbarea;

analiza fortelor in termeni de influenta (puterea fortei de a produce schimbarea), consecventa a fortei (stabilitatea in timp pe tot parcursul procesului de ajutor) si oportunitati (depistarea fortelor favorabile sau vulnerabile care influenteaza atingerea obiectivelor);

identificarea actorilor sociali (persoane, grupuri, organizatii) capabili sa influenteze trecerea de la un nivel scazut la unul ridicat;

selectarea strategiei de schimbare in vederea atingerii obiectivelor.

7. Genograma (Irimescu, 2002, p. 138): descrie tipurile de relatii si evenimentele care s-au desfasurat de-a lungul generatiilor. Pot fi inregistrate pe scurt nasterea, decesele, divorturile, crizele si alte evenimente semnificative de viata. Genograma se completeaza de catre asistentul social impreuna cu clientul si ajuta la dezvaluirea regulilor nescrise ale familiei, secretelor. Citirea unei genograme pe mai multe generatii poate conduce la sesizarea anumitor evenimente care se repeta in familia respectiva cu o anumita frecventa (comportament abuziv al parintilor fata de copii, divorturi, abandon familial, abandon scolar). Pentru realizarea genogramelor, asistentul social trebuie sa stabileasca raporturi autentice de comunicare cu membrii familiei. Observatia, ca si ascultarea activa, sunt metode prin care asistentul social contribuie la sprijinirea familiei realizand o proiectare grafica a relatiilor din interiorul familiei, sau a raporturilor familie-sistem cu alte sisteme, coordonand astfel procesul de schimbare in cadrul familiei.

8. Harta Eco (Irimescu, 2002, p. 140): este o tehnica care proiecteaza locul unei familii sau a unei persoane in contextul social. Harta Eco ofera raspunsuri la urmatoarele intrebari:

Care sunt relatiile dintre membrii familiei?

Cum interactioneaza familia cu rudele, prietenii si vecinii?

Membrii familiei au locuri de munca?

Copiii au acces la sistemul educational?

Care sunt performantele intelectuale ale membrilor familiei?

Familia are un venit suficient pentru a acoperi cheltuielile de intretinere, hrana, transport, educatie?

Familia participa la activitati religioase, sociale, politice, culturale?

Membrii familiei sunt marcati de stres?