Marginalizare si excluziune sociala

Marginalizare si excluziune sociala

Capitolul de fata urmareste sa puncteze semnificatiile conceptelor de marginalizare si excluziune sociala in contextul fenomenului de cersit. Fiind legat intr-o anumita masura de starea de saracie, si intrecand limitele unor norme stabilite de societate, fenomenul de cersit se confrunta adesea cu o atitudine de respingere din partea societatii, intrucat cersetoria iese din gama de comportamente considerate normale intr-o societate.

Atat conceptul de marginalizare, cat si cel de excluziune sociale pot fi considerate doua mari efecte dar si cauze ale saracie, astfel indivizii care sunt saraci pot fi marginalizati si exclusi social de catre societatea in care traiesc, iar indivizii care se simt exclusi social sau marginalizati, pot resimti un anumit grad de saracie (subiectiva sau nu). Totusi intre cele doua concepte exista diferente.

Marginalizarea este o metafora care vizeaza acele procese prin care indivizii sau grupurile sunt impinse la "marginea" societatii (Simache si Dontu, 2007). Expresia de marginalizare pare sa fie originara din expresia de "om marginal" a lui Robert Park (1928 apud Hartley, 2007), temen care desemna ideea de imigrant. Mai tarziu a devenit cunoscut, in special in America Latina, nu ca o eticheta pentru imigrantii din tarile dezvoltate, ci pentru oamenii care traiau in tarile in curs de dezvoltare care esueaza in participarea la trecerea economica, politica si culturala a modernitatii (Hartley, 2007).

Modernitatea constituie un fenomen care subordoneaza diferentele de status si cultura ale indivizilor din mediul rural si saracilor din mediul urban, care nu au asimilat schimbarile formale din economie, politica si sistemul social. Recent, termenul de marginalizare a fost in mod larg suprapus celui de excluziune. Pe de-o parte, marginalizarea apare adesea ca un sinonim pentru saracia cronica, extrema sau pentru termenul de excluziune sociala, si uneori poate fi dificil sa distingem intre aceste concepte.

Conceptul de "marginal" a fost dintotdeauna conceput ca avand o conotatie puternica. Termenul a fost folosit prima data la sfarsitul anilor `60 " odata cu aparitia interesului si a preocuparilor de natura stiintifica pentru atitudiniile de refuz fata de sistem al generatiei tinere" (Neculau apud Grigoras 2005). "Marginal" sugereaza o pozitie periferica, de izolare a indivizilor sau grupurilor, cu accesul drastic limitat la resursele economice, politice, educationale si comunicationale ale colectivitatii (Neculau, 1999).

Marginalizarea presupune in mod clar o indepartate, o excludere. "Putem marginaliza o persoana, dar si o miscare, o idee sau chiar un popor. Cuvantul face trimitere la un proces suferit de cineva sau ceva, spre deosebire de marginalitate, in cazul careia actorii au ales, cel mai adesea, aceasta stare" (Lazar apud Grigoras 2005). Marginalizand oameni, facem din start o discriminare, neacordandu-le aceleasi sanse ca celorlati. Aceasta "fabricare de marginali" (Lazar apud Grigoras 2005) consta in fenomenul de etichetare, apoi excludere. Majoritatea cersetorilor sunt etichetati in primul rand de societate ca fiind devianti, incalcand anumite norme, si, in al doilea rand, sunt exclusi social de catre membrii societatii, fie din cauza celor care cersesc (cei care si-au croit acest mod de viata), fie din cauza prejudecatilor despre ei.

In conceptia Scolii de la Chicago (William Thomas si Florian Znanieki, Everett Stonequist s.a.), plasarea individului intr-o pozitie marginala este strans legata de anomie, astfel ca individul marginal este caracterizat prin: "dezorganizare si dezorientarea personala, izolarea si distanta sociala, inadaptarea sociala, anomie determinata de ambivalenta (desocializarea individului constand in incertitudinea si anxietatea determinate de absenta unor indicatii normative clare), dualitatea personalitatii (divizarea eu-lui intre tendinta si impulsuri contrare) si devianta (ca forma de reactie cu caracter compensator, constand in asocialitate, agresivitate si tendinte antisociale profunde)"( Simache si Dontu, 2007).

Dupa cum ziceam mai sus, marginalizarea este strans legata de termenul de excluziune sociala. Excluziunea sociala ne indica un proces prin care anumiti indivizi sunt impinsi la marginea societatii si "impiedicati sa participe in intregime la viata sociala, ca urmare a saraciei sau a lipsei de competente si de oportunitati de invatare pe termen lung, sau ca rezultat al discriminarii lor" (European Commission, 2005).

Conceptul de "excluziune sociala" este din ce in ce mai utilizat in studiile ce abordeaza si tema saraciei. Exista insa cateva afirmatii ce apar cu predilectie in majoritatea acestor lucrari: faptul ca excluziunea sociala este un termen ambiguu, un produs ideologic masurat in prea multe moduri, si ca este mai relativ decat multe alte concepte substitut. In plus, unii cercetatori sustin ca saracia poate fi masurata multidimensional si, totodata, poate fi analizata ca proces (de saracire). Conceptul de excluziune sociala poate fi interpretat intr-un mod larg si totodata radical. El poate sugera ca lipsa resurselor tinde sa excluda persoana de la tipuri normale de interactiune sociala. Poate sugera faptul ca relatiile sociale afecteaza veniturile indivizilor. Excluziunea sociala poate de asemenea sa ne sugereze ca genul, rasismul, homofobia, dizabilitatile, varsta, lipsa de cultura si capital social sunt forme importante de excluziune (Gough, 2006, p.43). Gough sustine ca un individ poate sa treaca prin mai multe faze care desemneaza starea de saracie a lui. Aceste etape fiind urmatoarele : "saracia absoluta (masurata prin insatisfacerea nevoilor fiziologice), trecand apoi prin saracia relativa, urmand excluziunea sociala de gradul 1 (venit mic, lipsa unor resurse particulare), excluziunea de gradul 2 (discriminare, rasism), de gradul 3 (lipsa capitalului cultural si social) si stadiul de deprivare (alienare)".

Conceptul de "excluziune sociala", dupa cum il defineste Comisia Europeana, este "unul dinamic, referindu-se atata la procese, cat si la consecinte, () afirma de asemenea natura multidimensionala a mecanismelor prin care indivizii si grupurile sunt exclusi de la schimbarile sociale () activitatea salarizata; este simtita si vizibila in domeniul locuirii, educatiei, sanatatii si al accesului la servicii"(European Commission apud Dragomir 2002). Pe de alta parte, in Marea Britanie conceptul de excluziune sociala se refera la efectul unei "combinatie de probleme asemanatoare precum: somaj, venit scazut, aptitudini sarace, boala, crima etc." (Micklewrigh, 2002, p.6). Totusi, acest termen este legat si de o "excluziune simbolica, deprivare sociala si participare incompleta in principalele institutii sociale" (Silver apud Bhalla, 2004)

Pentru inceput, este important sa stabilim modul in care cele doua concepte sunt interrelationate. Literatura referitoare la saracia cronica sublineaza faptul ca, mai mult decat oricare tip de saracie, cea persistenta este strans legata de excluziunea sociala. Mai mult decat severitatea saraciei, perioada traita in saracie pare sa abia un impact puternic asupra altor dimensiuni (somaj, sanatate etc.). Putem identifica patru dimensiuni larg utilizate ale excluziunii sociale: excluziunea de pe piata muncii, excluziunea de la locuire decenta, excluziunea de la bunuri durabile, excluziunea de la educatie si excluziunea de la sanatate (Dragomir, 2002).

Daca ar fi sa corelam ideea de marginalizare sau excluziune sociala cu fenomenul cersetoriei, am putea observa faptul ca indivizii care cersesc sunt adesea marginalizati de catre societatea in care traiesc, in primul rand datorita faptului ca incalca anumite norme. Trecand peste ideea cadrului normativ, in categoria celor care cersesc exista diferiti indivizi, unii fiind mai mult sau mai putin exclusi social de catre celelalte clase sociale. Luam spre exemplu persoanele cu dizabilitati care au ajuns sa cerseasca: acestea sunt mult mai vulnerabile sa devina private de accesul la anumite servicii, de diferite oportunitati. Indivizii care sufera de dizabilitati sunt exclusi social prin asumptia ca ei nu sunt capabili de o implicare sociala totala. Pe langa acestea, categoria varstnicilor este poate la fel de vulnerabila in ceea ce priveste marginalizarea acestora. Oamenii batrani sunt adesea fortati sa iasa din campul muncii de intensitatea fizica a muncii si de prejudecatile angajatorilor. Exista riscul ca acestia sa ramana fara un loc de munca, iar pensia sa nu le fie de ajuns pentru a-si procura banii necesari, precum cersitul.

Un alt segment al populatiei asupra caruia marginalizare are un impact mare, este reprezentat de copii. Saracia este in mod particular mai cruda cu copiii intrucat are o influenta majora asupra dezvoltarii lor mentale, emotionale si fizice ce se reflecta sub forma efectelor in timpul vietii de adult (Gough, 2006). La nivelul acestor categorii excluziunea sociala se resimte mult mai intens datorita vulnerabilitatii acestora, iar incercarile de reducere a discriminarii provocate sunt cu atat mai in zadar cu cat societatea are un grad mai mare de permisivitate pentru aceasta.