Profilul psihosocial al "copiilor strazii"

PROFILUL PSIHOSOCIAL AL "COPIILOR STRAZII"

Analizand literatura de specialitate, autori precum Irimescu, Muntean, Teclici, descriu urmatoarele caracteristici psihosociale ale copiilor strazii:

Oportunismul (Teclici, 1995, p.64) - copiii strazii se adapteaza discutiei cu fiecare interlocutor pentru a-i castiga acestuia increderea si simpatia. El poate povesti o intamplare in diferite moduri, in functie de cum crede el ca ar fi pe placul celui care il asculta: asistent social, politist, reporter, educator etc. Spre exemplu, el ar putea spune unui asistent social sau educator ca doreste foarte mult sa frecventeze scoala, ca este constient ca numai aceasta l-ar putea ajuta in viitor, dar ca nu are posibilitati financiare pentru acest lucru. De fapt, copilul nu gandeste deloc asa, dar stie ca asta l-ar incanta pe interlocutor si spera sa aiba ceva de castigat de la el. Minciuna este prezenta in povestirea evenimentelor propriei vieti. "Minciuna are ca suport absenta amintirilor, dar este in acelasi timp o reactie imatura de defensa prin care copilul incearca sa faca si sa spuna ceea ce ar putea sa ii aduca beneficii" (Muntean, 2001, p. 106).

Anomia (Teclici, 1995, p.64) - copii strazii nu au valori bine determinate, au un comportament ambiguu si nu se preocupa aproape deloc de propriul lor viitor. Crescand in familii degradate sau in institutii de ocrotire, modelul valoric si normativ al copiilor strazii este influentat de strada, locul unde isi petrec cea mai mare parte a timpului. Sistemul de valori al copiilor strazii este reprezentat de: libertate, familie (desi nu au crescut in familie, nu au avut parinti, acesti copii isi doresc foarte mult sa-si intemeieze propriile lor familii), prietenie, locuinta, hrana, imbracaminte, scoala si bani. Ei nu au modele de referinta precum parinte, invatator, profesor deoarece socializarea primara a copiilor strazii este inexistenta sau deficitara.

Depresie si ipohondrie (Teclici, 1995, p.64) - cautand mereu sa-i convinga pe cei din jur cat sunt ei de tristi si nefericiti, in cele din urma ajung sa adopte aceste atitudini si stari depresive, concretizate prin automutilare, nepasare fata de propria sanatate, delasare. Cercetarea desfasurata in 1995 de catre SOROS in Bucuresti arata ca 39% dintre copii strazii au aspect curat, 31% murdar, 30% foarte murdar si 80% au aspect palid, sunt subnutriti.

Regresia afectiva (Teclici, 1995, p.65) - acesti copii nu sunt capabili sa-si exprime adevaratele sentimente, nevoia de iubire si afectivitate. Ei nu au legaturi de prietenie adevarate, si nu au nici abilitatile necesare pentru a crea aceste legaturi. Copii strazii isi fac foarte repede prieteni, dar tot la fel de repede pot deveni dusmani cu acestia si pot manifesta acte de violenta impotriva lor. Aceste carente din punct de vedere afectiv sunt datorate, in special, lipsei unuia sau a ambilor parinti, lipsa ce duce la aparitia crizelor de identitate.

Tulburari de concentrare (Teclici, 1995, p.65) - datorita lipsei de educatie, a analfabetismului, a vocabularului foarte sarac. Acesti copii nu sunt deloc atenti si prezinta un interes scazut aproape pentru orice. Aceste tulburari de concentrare sunt "asociate cu incapacitatea psihomotorie si cu gesturile si posturile de tip autist (clatinarea stereotipica, eclipsele de atentie si interes, automutilarea rituala)" (Teclici, 1995, p.64).

Ambiguitate (Teclici, 1995, p.65) - copii strazii sunt derutati din cauza atitudinii pe care o manifesta cei din jur fata de ei . Unii sunt agresivi cu acesti copii si ii condamna pentru situatia in care se afla, altora le este frica de ei, iar unii ii compatimesc si incearca sa-i ajute. Datorita multor rele tratamente primite de la adulti, copiii strazii sunt foarte rezervati in privinta acestora si este foarte greu sa le castigi increderea. Orice incercari la inceput pot fi sortite esecului, adultul avand nevoie de multa rabdare si intelegere pentru a putea fi pe placul copiilor strazii. Mass-media, de asemenea, manifesta doua tendinte in ceea ce priveste copii strazii: "aceea de angelizare a lor (proiectandu-i ca fiind orfani inocenti), respectiv de demonizare a lor (raportandu-se ca la niste mici infractori, perversi, manipulatori ai caritatii si naivitatii cetatenilor)" (Cesereanu, 2004, p. 28).

Sentimentul inegalitatii sanselor (Muntean, 2001, p. 110) - copii traiesc o subcultura a strazii, subcultura aparuta ca reactie de protest fata de familie, institutii, societate in general. Copiii strazii se simt marginalizati, considerand ca nu au acces la bunurile si serviciile sociale, de aceea recurg la mijloace nelegitime pentru a putea supravietui. Ei considera ca nu au acces egal la sistemul de invatamant sau de sanatate. Majoritatea acestor copii considera ca educatia i-ar putea ajuta in viitor si totusi rata abandonului scolar este foarte mare. Acest lucru se datoreaza fie neglijentei parintilor, fie lipsei de posibilitati, fie relelor tratamente aplicate in scoala. Copii strazii afirma ca profesorii fac diferente intre ei si ceilalti colegi. Ei nu au acces egal nici la sanatate, unul din motive fiind si lipsa actelor de identitate.

Solidaritate de grup (Muntean, 2001, p. 110) - copii strazii se identifica cu grupul ca intreg, si, desi, nu respecta normele si legile acceptate de societate, ei respecta cu sfintenie normele si regulile grupului lor.

Agresivitatea (Muntean, 2001, p. 111) - majoritatea dintre copiii strazii provin din familii    dezorganizate in care violenta face parte din cotidian. Ei si - au insusit acest mod de viata agresiv. De regula, ei isi manifesta violenta fata de animale si fata de cei mai mici decat ei. Copiii strazii sunt agresivi atat fizic cat si verbal. Comportamentul agresiv poate fi explicat raportandu-ne "la trei contexte sociale in care se poate regasi copilul: familia (in care modelul agresiv este predominant), centrele de plasament (locul unde cei mari ii domina pe cei mici) si strada (mediu prin excelenta agresiv) in care ierarhia este dictata de forta fizica si experienta violentei)" (Roman, 2003, p. 63).

Tendinta distructiva (Muntean, 2001, p. 111) - acesti copii distrug foarte repede lucrurile pe care le primesc sau asezamintele unde se mai adapostesc. Ei nu stiu sa pretuiasca obiectele deoarece nu au avut asa ceva in proprietate.

Dezorientarea temporo-spatiala (Muntean, 2001, p. 111) - pentru ei "timpul si spatiul nu exista", ei nu au amintiri bine conturate. De multe ori ei nu apar la anumite intalniri stabilite,dar dau vina pe cei cu care trebuiau sa se intalneasca. De fapt, ei merg la intalnire, dar ori inainte, ori dupa momentul stabilit, deoarece ei nu stiu sa se orienteze in timp. " Orientarea temporo-spatiala este tulburata de emotiile negative traite de copil, emotii care au intoxicat creierul copilului aflat in diferite perioade developmentale, perioade critice, de maxima sensibilitate la factorii de risc. Trairile nu pot fi integrate, amintirile nu se pot structura, crierul nu s-a dezvoltat optim, iar copilul nu stie cine este si nu are un sens al identitatii sale. Viata lui decurge fragmentat, fara continuitate si deconectat de ceilalti" (Muntean, 2001, p. 113 - 114). Pentru copii strazii calendarul este ceva abstract. Ei nu inteleg ce inseamna luna viitoare, peste un an sau o saptamana. Cand se refera la trecut, calendarul copilului strazii "este un sistem vag care se raporteaza la evenimente placute sau neplacute din viata lui: cand si-a schimbat locul de dormit, cand a pierdut sau castigat o suma mai mare de bani, cand a primit ceva important, cand a fost violentat etc.(Teclici, 1995, p. 67)

Prezenta unor dizabilitati (Muntean, 2001, p.115) - cele mai importante sunt tulburarile de comportament, de limbaj, de vorbire si de invatare. "Din punct de vedere statistic, prezenta dizabilitatilor face sa creasca de sase ori riscul de fuga al copiilor. Dizabilitatile sunt prezente in proportie de 47% in randul copiilor neabuzati care fug in strada si de 83% in randul celor abuzati care fug" (Muntean, 2001, p.115). Aceste dizabilitati prezinta si un obstacol in reusitele scolare ale copiilor strazii. Ei fac multiple dezacorduri gramaticale, iar limbajul si vocabularul sarac nu le permite exprimarea unor idei coerente si complexe.

Umorul (Teclici, 1995, p.67) - desi pare greu de crezut, copiii strazii prezinta, de regula, latura hazlie a intamplarilor nefericite din viata lor. Ei povestesc cu placere si cu detasare episoade in care au fost batuti de politisti, in care un adult i-a agresat atunci cand i-au prins dormind in scari de bloc, sau au fost batuti pentru ca au incercat sa fure ceva de mancare.

Nevoia disperata de afectiune (Teclici, 1995, p.65) - desi par nepasatori fata de cei din jur, copiii strazii duc o lupta permanenta intre ei pentru a capta atentia adultilor cu care intra in contact. Lipsa de dragoste si ingrijire reprezinta principala cauza care il determina pe copil sa fuga din familie sau din institutia de ocrotire. Majoritatea copiilor strazii simt nevoia sa spuna cuiva mama. "Fiecare ar dori sa fie mai mult ascultat, mai mult apreciat si sa beneficieze de cea mai mare atentie" (Unicef, 2000, p 25).

Lipsa notiunii de viitor (Teclici, 1995, p.65) - copiii strazii nu-si fac planuri, ei isi satisfac nevoile de baza "aici si acum". Viitorul pentru ei se rezuma, in general, la ziua de maine. De aceea ei nu fac economii si oricat de multi bani ar castiga intr-o zi, ii cheltuie pe moment pe nimicuri.

Lipsa increderii (Teclici, 1995, p.65) - atat in propriile forte, dar mai ales in adulti, deoarece au fost brutalizati de acestia si nedreptatiti. In principal, ei au fost agresati de parinti, ceea ce i-a determinat sa aleaga viata in strada, au fost brutalizati de politisti, de educatori, care au facut mereu diferente intre ei si ceilalti copii, de catre adultii care ii fugaresc din scarile de bloc sau de vanzatorii care ii alunga din magazine. Toti acestia l-au determinat pe copilul strazii sa fie suspicios si sa nu aiba incredere in cei din jur.

Instabilitate (Teclici, 1995, p.66) - copiii strazii au emotii de scurta durata, ei nu au nici prieteni adevarati si nici nu se pot atasa de lucruri. Ei trec imediat de la o stare la alta, aparent nemotivat, si nu au legaturi afective cu nimeni.

Respectarea liderului (Teclici, 1995, p.66) - liderul grupului este cel mai puternic dintre ei din punct de vedere fizic si acestuia i se supun toti, neconditionat. Majoritatea copiilor strazii spera ca intr-o buna zi sa devina ei insisi lideri, deoarece ar beneficia de cele mai bune tratamente (hrana, loc de dormit etc.) si si-ar putea manifesta influenta asupra celorlalti,fara ca ei sa poata protesta.

Clasificarea dihotomica a oamenilor (Teclici, 1995, p.66) - copiii strazii impart lumea in doua categorii, si anume: smecheri si fraieri. Pentru ei, cei care sunt cinstiti si muncesc sunt fraieri, iar cei care au influenta asupra celorlalti, care au bani si masini luxoase, sunt smecheri. Din aceasta ultima categorie isi doresc si copiii strazii sa faca parte.

Un foarte scazut sentiment al demnitatii (Teclici, 1995, p.67) - ei isi doresc sa arate jalnic pentru a-i impresiona pe adulti si pentru a face bani. Ei umbla murdari, desculti, cu hainele rupte, uneori chiar imita persoane cu handicap fizic sau psihic pentru a atrage mila din partea celorlalti.

Lipsa sentimentului de proprietate (Teclici, 1995, p.67) - neavand niciodata un lucru al lor sau un adapost propriu,copiii strazii nu stiu sa aiba grija de obiecte, primul lor gand atunci cand le primesc fiind acela de a le valorifica.