Boala coronariana si infarctul miocardic

Boala coronariana si infarctul miocardic

Aspectele psihosomatice au un rol in etiologia, evolutia, prognosticul si in special in prelucrarea psihica a bolii coronariene si a infarctului miocardic.

Etiologie

1.     Geneza multifactoriala.

Factorii de risc clasici (5.1.3.) vor fi influentati prin comportament
(nutritia), personalitate, starea psihica si relatia cu propriul corp.

Comportament tip A/personalitate de risc. Interes peste medie pentru
servici si apreciere; tensiune profesionala; presiune sustinuta a succesului;
comportament de concurenta, presat de timp; iritabil; agresiv; mod de
comunicare tare.exploziv; comportament psihomotor exagerat, partial
chiar comportament neadaptat.

Alti factori de risc psiho-sociali: statutul profesional si nivelul de pregatire
scazut; somaj; izolare sociala; probleme familiale, profesionale si financiare;
epuizare; tulburari de somn; dispozitie depresiva; evenimente anterioar

Tine de incarcatura psihica (exemplu: moartea unui membru din

Reactii psihice tipice dupa infarct miocardic

Teama (frica)

De durere, slabiciune fizica, pasivitate; capacitate de efort redusa si
retragere sociala; teama de a muri in urma infarctului.

Cresterea fricii prin trairea concomitenta cu partenerul moartea sau
reanimarea acestuia (prin comportamentul supraprotectiv al
partenerului). Adesea marimea fricii este evaluata si evidenta prin
cercetari (cautari).

Negare: negarea realitatii, teama este inlaturata, durerile nu sunt luate
in considerare sau internare amanata in spital; activitate fizica precoce:
nerespectarea recomandarilor medicului; complianta slaba; prognostic
prost.

Depresie: retragere; pierderea interesului; pierderea sperantei; tendinta
spre interiorizare; dependenta si sentimente de sfarsire prin slabiciune
fizica si necesitatea unui ajutor; criza de apreciere.

Probleme cu pacientul ce a suferit un infarct

•Negarea, bagatelizarea sau subaprecierea simptomelor in prezenta medicului si medicatie iineficienta.

Cooperare supradimensionata in cazul unui refuz interior (exemplu:
exagerarea regulilor de comportament prin mobilizare fizica precoce).

Greutati: in acceptarea unui ajutor din cauza fricii ca-si pierde autono­
mia si devine dependent.

Depresia pacientului trebuie inlaturata de medic si de persoana lui
ingrijitoare.

Apararea agresiva a pacientului (manie pe sine, pe soarta, pe mediul
social) subordoneaza propiul comportament mediului (si personalului)
in care se afla.

Diagnostic psihosomatic

La fiecare anamneza se cauta factorii sociali si psihici (15.1. L).

Consult psihosomatic

Pentru sustinerea unor cauze psihice se cauta conflicte mari actuale
sau (incarcaturi) stresuri sociale.

in cazul unor multipli factori de risc clasici (exemplu: fumat: este
posibila lasarea?; adipozitatea: ajutor psihoterapeutic pentru scaderea
in greutate?).

in cazul unui comportament tip A impresionant.

In cazui unei temeri, depresii sau negari dupa un infarct miocardic.

Terapia psihosomatica in boala coronariana

Discutii cu medicul (15.1.2.)

Discutii despre factorii de risc si comportamentul de risc si oferirea
unui ajutor.

Stabilirea unei legaturi de lucru intre medic si pacient cu implicarea
activa a pacientului.

Informarea pacientului pe intelesul lui despre boaia, terapie si prog­
nostic.

Psihoterapie: in cazul unor stresuri psiho-sociale mari; comportament
de tip A tipic sau factori de risc majori, se accentueaza profilaxia
infarctului. Procedee de psihoterapie (15.1.2.)

Terapia psihosomatica dupa infarct miocardic

Discutii medicale (15.1.2.)

Chiar si in faza acuta se leaga frecvente discutii cu pacientul, fara
izolare de stimulii externi, nu se lasa singur cu teama sa, in special
dupa reanimare (15.8.).

inainte de internarea in terapia intensiva se poarta o discutie, se
accentueaza convingerea unei vindecari imediate pentru a preveni
reactivarea fricii.

Posibila o oarecare teama si nesiguranta. Acestea usureaza pacientului
procesul de percepere a fricii si a tristetii pierderii din integritatea corporala.

•Psihoterapie (15.1.2.)

Psihoterapie suportiva in timpul ingrijirii stationare

Indicatie: frica majora, depresie sau negare.

2-5 discutii a cate 15-20 minute sunt frecvent suficiente.

Oferta unei relatii durabile pentru ajutarea pacientului sa perceapa corect boala.

Orientarea spre probleme actuale. Contributie la diminuarea fricii.
Oferirea unui ajutor in cazul unei stari triste si in cazul perceperii negarii
si depresiei precum si informatii despre evolutia bolii si factorii si
comportamentul de risc.

Psihoterapie poststationara

' Este indicata pentru toti pacientii cu infarct, atunci cand exista motive intemeiate.

Se discuta cu fiecare pacient despre psihoterapie

Pe cat posibil terapie in grup axata pe anumite teme: pe durata unei ore -unei
ore si jumatate cu alti pacienti care au suferit un infarct.

Punerea in discutie a bolilor fizice; perceperea bolii; comportamentul
de risc; factorii de risc; sexualitatea; urmarile sociale si psihice ale unui
infarct. Sprijin emotional prin intermediul grupului.

•Procedee de relaxare si antrenament al comportamentului pentru inlaturarea stressului. Scop: modificarea comportamentului de tip A.

Prin cooperarea partenerului de viata sau a membrilor din familie se
sprijina integrarea sociala.

Prognostic

Psihoterapia influenteaza comportamentul, factorii de risc si imbunatateste prognosticul dupa infarctul miocardic: mortalitate scazuta; rata a complicatiilor scazuta; rata infarctului scazuta; reintoarcere rapida la activitatile cotidiene, reintegrare rapida sociala si dobandirea capacitatii de munca ca si o stabilitate emotionala solida.