CIMBRISORUL - terapii cu cimbrisor

CIMBRISORUL

-Thymus serpyllum-

Subarbust cu ramuri culcate la pamant care fac radacini si din care cresc numeroase tulpini. Este intalnit pe soluri aride. Pietroase,nisipoase, in fanete din zona de deal si de munte. Se mai numeste: balsama, buruiana de balsm,cimbrisor de camp, cimbrisor salbatic, cimbru pasaresc, cimbrul ciobanului.

Raspandire: In Europa.

Radacina pivotanta multicapitata. Tulpini lignifiate la baza, cu 4 muchii, cu peri fini. Frunze ovale sau alungite, eliptice opuse. Flori roz violacee, grupate in buchete la subsuoara frunzelor din varful tulpinelor. Caliciul cu dintii rosiatici, corola bilabiata, cu labiul inferior lung si prevazut cu 3 lobi rasfranti.

Inflorire: mai- septembrie.

Fructe: Nucule foarte mici.

Recoltare: Partile aeriene (serpylli herba) se recolteaza in timpul infloritului din luna mai pana in septembrie, numai in zilele insorite si intre orele 11-13. Planta se taie cu cutitul sau cu foarfeca.

Uscarea: Se realizeaza la umbra in strat subtire, in locuri cu o buna aerisire. Uscarea artificiala se face la 35⁰C.

Compozitia chimica: Planta contine ulei volatil 0.5-1.2% constituit din: barneol, cineol, timol, cimol, carvacrol, α-terpineol, mircen, etc, tanin (4.8%), derivati flavonici, saruri minerale, saruri ale acdului malic.

Bioterapie: Partea aeriana a plantei prezinta importanta terapeutica. Are priprietati stomshice, coleretice, antihelmintice, antiseptice, cicatrizante, antidiareice,

diuretice si antivirale. Intrebuintari: in tratamentul tusei convulsive, spastice, asmatice, anorexia anemicilor dispepsiilor, gripei, rinitelor cronice, enterocolitelor, combaterea viermilor intestinali, disfunctiilor hepatice, tratarea ranilor si ulceratiilor tegumentare;

In alimentatie se utilizeaza la aromatizarea mancarurilor.