Diabetul zaharat - generalitati (definitie, clasificare, etiologie, aspecte histopatologice)

Diabetul zaharat - generalitati (definitie, clasificare, etiologie, aspecte histopatologice)

Diabetul zaharat (DZ) este o afectiune cronica a metabolismului glucidic, lipidic, proteic, caracterizata prin hiperglicemie (utilizare defectuoasa a glucozei) pe seama unui raspuns secretor insulinic insuficient sau inadecvat.

DZ poate fi :

• primar, idiopatic (grup heterogen avand hiperglicemia drept trasatura comuna)
• secundar (dupa procese inflamatorii, tumori, medicamente, toxice posthemocromatoza si postpancreatectomii)

a)Diabetul zaharat primar tip I (juvenil) - cu tendinta la cetoza in 10-20%din cazuri; se dezvolta din copilarie/adolescenta. Apare lipsa insulinei sau descresterea progresiva pana la absenta masei de celule beta insulinice. 3 mecanisme patogene :

Susceptibilitatea genetica - DZ apare in familii de diabetici, pe cromozomul 6 care codeaza Ag din clasa II de histocompatibilitate, HLA II banda D. Cei mai expusi sunt indivizii cu HLA II DR3 (risc de 5ori>de a face DZ) sau cu HLA II DR4 (risc de 7ori>)

Autoimunitatea fata de celulele beta insular - in jurul insulelor Langherhans se descriu insulite de limfocite : 90%dintre bolnavi au Ac anticelule beta; 1/5 din ei au predispozitie si ptr.alte boli autoimune, in special tiroidite.

Factorii de mediu - copii finlandezi au risc de 60-70 ori > de a face DZ decat copii coreeni; afectiunea este rara in afara unor infectii virale obisnuite cu o indelungata cantonare. De ex.mama care face rubeola in timpul sarcinii, poate naste copii cu DZ (20%din copii sunt infectati transplacentar).

b)Diabetul zaharat tip II, noninsulinodependent sau de maturitate. In 80% din cazuri se descrie tipul obez, tipul neobez si DZ al tinerilor, cu debut la maturitate (MODY = maturity onset diabetes to the young), mai putin sever.

Patogeneza : sunt prezentate 2aspecte particulare :

-secretia insulinica este intarziata, insuficienta ptr nivelul glicemiei ;

-incapacitatea tesuturilor de a raspunde la insulina - rezistenta la insulina

Pe termen lung apar complicatii care afecteaza vasele de sange si prin aceasta ochii, cordul ,rinichii, nervii. Patogeneza complicatiilor este definita in principal prin glucozilarea non-enzimatica si prin hiperglicemia intracelulara cu afectarea cailor poliolilor.

In glicozilarea nonenzimatica glucoza este fie atasata chimic la gruparea amino a unei proteine nonenzimatice, fie formeaza produsi ai gliocozilarii. Glucoza creste in sange, creste nivelul Hb glicozilate, a unor produsi de glicozilare din colagen si din alti produsi ai peretilor vasculari cu formare, in final ,de produsi de glicozilare ireversibili. Initial se produce o crestere cantitativa a colagenului de tip IV la nivelul membr.bazale, cu ingrosarea acesteia si cresterea permeabilitatii acesteia (pe seama scaderii concomitente a proteoglicanilor). Lipoproteinele cu densitate joasa, bogate in colesterol au reactii de incrucisare, favorizate de glicozilare, cu colagenul de tip IV din vase, ramanand la acest nivel si accelerand ateroscleroza. Albuminele glicozilate se incruciseaza cu fibrele de colagen din peretele vaselor, se degradeaza, determinand deozite de hialin.

Hiperglicemia intracelulara cu afectarea cailor poliolilor este evidentiata in tesuturile (nervi, cristalin, rinichi, vase de sange) in care nu este nevoie de insulina ptr.transportul glucozei intracelular in conditii de hiperglicemie constanta. In acest caz se produce o crestere a sorbitolului (poliol) si a fructozei intracelular, creste osmolaritatea si hiperhidratarea celulara cu scaderea activitatii ATP-azice la nivelul membr.celulelor Schwann (neuropatie periferica), a pericitelor (reteaua din jurul vaselor retiniene este lezata cu aparitia de microanevrisme retiniene sin retinopatia diabetica) si a cristalinului (acesta se incarca hidric si devine opac)

La nivelul insulelor pancreatice, modificarile nu sunt constante si nici patognomonice:

a)      scade marimea si numarul insulelor respective (mai ales la mamele diabetice si inconstant la copii lor);

b)      insulele de pancreas endocrin devin cordoane subtiri, separate de stroma fibroasa;

c)      celulele beta ale insulelor sunt degranulate;

d)      fibroza este extensiva la nivelul insulelor

e)      se constata depunerea de amiloid (mai ales din diabet zaharat de tip II)

f)        infiltrarea de limfocite T (halou periferic initial) cu fenomene de insulinita

Microangiopatia diabetica este o complicatie a capilarelor si venoloarteriolelor :

a) ingrosarea difuza a membr.bazale (in capilarele pielii, muschiului striat, retinei, glomerulilor si tubilor renali)vizibila la microscopia optica (se evidentiaza o subst.omogena PAS pozitiva) si la microscopia electronica (aspect lamelar, stratificat)

b) arterioscleroza hialina se manifesta prin depozite de hialin in intima arteriolelor cu ingustarea lumenului (la microscopia optica - aspect omogen PAS pozitiv) cu aparitia HTA.