Componentele temperaturii corpului

COMPONENTELE TEMPERATURII CORPULUI

Temperatura corpului  este relativ constanta, difera de la o regiune la alta si depinde de starea fiziologica a organismului.
Mai corecta este divizarea in:

Nucleu homeotermic (organele interne, componentele profunde ale corpului)

Membrana poichilotermica (componentele de suprafata, pielea) (Burton, Endholin, 1955). Relatia nucleu si membrana este complicata si este reglata la diferite niveluri - de la sistemul nervos central, pina la sisteme locale.

Termoreglarea se compune din termoproducere si termodispersie (o importanta majora in reglarea temperaturii corpului uman o are sistemul nervos vegetativ). Se presupune existenta mai multor centrii nervosi (hipotalamus, talamus, corpii striati, centrii spinali) care se afla in corelarea strinsa mentinind balanta termica a corpului.

Caile de termoreglare:

Umorala, procesele biochimice decurg cu producerea caldurii care este absorbita de mediul sangvin. Centrii nervosi, analizind temperatura sangvina regleaza prin diferite cai umorale intensitatea reactiilor metabolice.

Reflexa, termoreglarea este efectuata prin redistribuirea curentului sangvin, schimbind tonusul vascular (prin constructie sau dilatarea lor).

Pentru a schimba temperatura in mod rapid, sunt alte cai de termoreglare: termoproducerea prin contractii musculare si termodispersia prin transpiratie.
Pentru a mentine constanta temperatura in nucleul homeotermic, membranei ii revine sarcina de baza in termoreglare.
Veriga aferenta in termoreglare sunt receptori termici cutanati, iar veriga de executare vasele, muschii, glandele sudoripare etc.

Temperatura pielii este un indice integral si la formarea ei participa citiva factori de baza:

Reteaua vasculara - termoreglarea pielii se realizeaza prin modificarea lumenului vaselor periferice. La racirea pielii se produce vasoconstrictia cu incetinirea circulatiei sangvine. Pentru postarea caldurii apare "gradient termic transversal" si anume diferenta de temperatura intre straturile superficiale si profunde ale pielii. La incalzirea pielii se produce vasodilatarea vaselor cu dispersia caldurii in mediul ambiant.

Procesele metabolice - pielea ca organ are sisteme fiziologice proprii. Activitatea lor duce la schimbarea temperaturii pielii. Termoproducerea insa este in cantitati neinsemnate. Ca rezultat termoproducerea in sistemele pielii este stabila dar neinsemnata si nu joaca un rol important in diagnosticul termografic.

Termoconductibilitatea - in mare masura depinde de dimensiunile tesutului adipos subcutanat. Conductibilitatea scade la un strat (dezvoltat). La obezi in multe cazuri termografierea unor organe devine imposibila.

Termotransmiterea - schimbarea temperaturii pielii in locurile de dislocare a organelor sau vaselor mari, se efectueaza prin transmitere. De exemplu: regiunile cordului, ficatului, axilara etc.

La analiza termogramelor se vor lua in consideratie toti factorii. Factorul de baza este vascular.