Deficientele senzoriale

DEFICIENTELE SENZORIALE

Deficientele senzoriale sunt determinate de tulburari sau disfunctii patologice la nivelul analizatorilor. Cauzele acestor disfunctii consta in leziuni morfologice si functionale la nivelul anumitor segmente a analizatorilor. Pentru a se putea vorbi de deficienta trebuie sa se ajunga la un anumit nivel de gravitate, care la randul lor vor determina dereglari profunde in adaptarea individului la mediul extern, fizic si social.

Principalele categorii de deficiente senzoriale sunt cele de auz ti vaz.

Activitati motrice adaptate pentru copii cu deficienta de vedere

Deficienta de vedere. In categoria copiilor cu CES, cei cu deficienta de vedere constituie o populatie aparte.

Termenii utilizati pentru categoriile de persoane care prezinta scaderea acuitatii vizuale sunt:

ambioplie, cand acuitatea vizuala este cuprinsa intre 0,2 si 0,1;

cecitate (orbire), cand acuitatea vizuala este cuprinsa intre 0,05 si incapacitatea de a percepe lumina;

In functie de momentul instalarii deficientei de vedere exista urmatoarele categorii de deficienti:

ambliopii - care mai prezinta resturi de vedere;

orbii tarzii - caracterizati de lipsa vederii, deficienta fiind instalata dupa varsta de trei ani;

orbii congenitali sau orbii propriu-zisi - care nu au beneficiat niciodata de acest simt sau la care orbirea a survenit inainte de varsta de trei ani, astfel incat ei nu-si pot aminti reprezentari vizuale (forme, culori, marimi, proportii).

Etiologia deficientelor de vedere

Deficientele apar ca urmare a dificultatilor de receptare, transmitere si prelucrare a stimulului luminos. Alaturi de tulburarile de refractie, alte cauze frecvente ale deficientelor de vedere sunt: glauconul, cataracta si diabetul.

Rolul perceptiei vizuale in desfasurarea activitatilor motrice. Pentru a intelege mai bine necesitatea adaptarii didacticii activitatilor motrice este necesar sa evidentiem care este rolul vederii in practica exercitiilor fizice. Astfel:

acuitatea vizuala dinamica este cea care raspunde de perceptia vitezei deplasare a obiectelor;

controlul ocular sau coordonarea vizuala este raspunzatoare pentru vederea binoculara, in jocurile sportive sau in activitati de citit-scris;

discriminarea vizuala - presupune recunoasterea formelor, marimilor, atat a obiectelor utilizate in activitati motrice, cat si a celor utilizate la activitatile din clasa;

vederea periferica joaca un rol important in anticiparea evenimentelor, copiii cu un camp vizual ingust vor intampina dificultati in practicarea jocurilor sportive;

adancimea perceptiei - este cea care permite aprecierea formei si consistentei obiectelor, in functie de distanta de la care sunt percepute;

perceptia vizuala - forma - fond - permite focalizarea atentiei copilului asupra unui stimul vizual; lipsa acestei perceptii va ingreuna executia actelor motrice cum ar fi prinderea mingii, lovirea mingii cu racheta, etc.

coordonarea oculo-segmentara (manuala si podala) constituie de asemenea, factor de succes in activitatile motrice; de ea depinde precizia actiunilor motrice, aprecierea fortei de lovire a obiectivelor.

Particularitati ale cresterii si dezvoltarii copiilor cu deficienta de vedere

Caracterizarea copiilor cu deficienta de vedere, ca de altfel a oricaror categorii de deficienti, constituie doar un punct de reper in intelegerea consecintelor pe care deficienta la are asupra dezvoltarii personalitatii celor in cauza. Si aceasta pentru ca un rol extrem de important il joaca parintii si specialistii angajati in procesul de educare - compensare a deficientelor copiilor respectivi.

Deficienta vizuala induce modificari pe mai multe planuri, si anume:

planul neurofiziologic;

planul dezvoltarii fizice;

planul proceselor cognitive primare si secundare;

planul socio-afectiv;

planul motricitatii.

Pe plan neurofiziologic, se constata ca la copiii cu deficiente vizuale se    inregistreaza o scadere a vitezei de formare a reflexelor conditionate si a mobilitatii lor. Ca urmare a lipsei excitatiilor luminoase se constata, de asemenea, aparitia unor "dereglari ale functiilor controlate de sistemul diencefalic-hipofizar.(W.Roth, citat de M. Stefan, 1999)

Pe planul dezvoltarii fizice, lipsa vederii nu cauzeaza in mod direct tulburari, dar tendinta catre sedentarism care insoteste de mai multe ori deficienta este responsabila de acestea.

Lipsa de motricitate a copiilor din primii ani de viata are o serie de repercursiuni negative. Rezultatele prezentate in literatura de specialitate (V. Preda, citat de M. Stefan, 1999) afirma ca intarzierile in dezvoltarea fizica la varsta de 7 ani ar fi de circa 2 ani, in timp ce varsta de 17 ani, ramanerea in urma este de doar 1 an.

Motricitatea scazuta este cea care conduce la aparitia unor atitudini posturale deficiente sau deficiente fizice - cap si gat aplecate inainte sau inclinate lateral, umeri cazuti, etc.

Tendinta de renuntare la activitatile motrice, in general asociata deficientelor fizice mentionate conduce la aparitia unor tulburari la nivelul sistemelor circulator si respirator.

In plan cognitiv, la nivelul proceselor perceptive ale ambliopilor se constata diminuarea impulsului declansator al perceptiei, ca urmare a faptului ca stimulii vizuali, externi sunt sesizati cu intarziere sau nu sunt intarziati.

In ceea ce priveste dezvoltatrea intelectuala a copiilor cu deficiente de vedere, intarzierile in dezvoltarea sunt consecinta secundara a deficientei deficientei senzoriale, datorata in primul rand unui nivel de solicitare necorespunzatoare din punct de vedere educational.

Intre procesele psihice, memoria cunoaste o dezvoltare deosebita, datorita solicitarii intense. Copiii nevazatori sau slabi vazatori folosesc memoria cu scop compensator, sustinand cunoasterea mediului inconjurator si adaptarea la schimbarile lui.

O imensa solicitare cunoaste si atentia, a carei stabilitate atinge performante deosebite, depasindu-le adesea pe cele ale copiilor normali. O calitate a atentiei care ramane sub nivelul mediu este comunicativitatea.

Deosebit de importanta pentru interventia educationala este cunoasterea planului socio-afectiv. Se considera ca trasaturile negative ale deficientului vizual sunt in primul rand consecinta conditiilor socio-educative in care s-a dezvoltat, a unei educatii inadecvate oferite de o persoana cu pregatire inadecvata, in sens de necunoastere sau abordare necorespunzatoare a nevoilor lui.

Problemele de inadaptare la mediul social sunt consecinta esecurilor de comunicare cu ceilalti, a excluderii de la jocurile altor copii, evitarii sau izolarii lor. Astfel se explica o serie de reactii de aparare ale copilului, manifestate prin stari depresive, nesiguranta, atitudine inhibata, sau dimpotriva aroganta, insolenta, neincredere in cei din jur. (M. Stefan, 1999).

Pe planul motricitatii globale se inregistreaza lipsa de coordonare si miscari aritmice. Deficienta de vedere influenteaza si eficienta pe planul manualitatii, dat fiind faptul ca nu se poate realiza sau se evita conducerea vizuala a miscarii mainilor.

Inca din primul an de viata, miscarile nou-nascutului orb congenital difera semnificatov de schema clasica de dezvoltare motrica.

La varste mai mari acest retard se amelioreaza prin contributia feed-back- ului corectiv al profesorului, parintelui, ca substitut pentru monitorizarea propriilor miscari.

Mersul nevazatorilor este rigid, nesigur, ezitant. Membrele inferioare sunt usor flexate, pasirea se realizeaza fara rularea labei piciorului, in felul acesta asigurandu-se o suprafata mai mare de contact si de sprijin.

Alergarea se carecterizeaza printr-un fuleu redus, ritm lent al pasilor, faza de sprijin prelungita, etc. In literatura de specialitate se atrage atentia asupra faptului ca nivelul redus de dezvoltare a fortei, a capacitatilor coordinative, a echilibrului, lipsa de siguranta si precizie in miscare, dificultatile legate de orientarea in spatiu, "determina la orbi o atitudine de renuntare treptata la contactul cu mediul inconjurator prin intermediul miscarii, ceea ce le diminueaza sansele de adaptare nu numai la universul fizic, ci si la cerintele vietii sociale." (E. Firea, 1979)

In fata acestor aspecte, interventiile educationale terbuie sa urmareasca sustinerea procesului de devenire a copilului ambliop sau nevazator, devenire caracterizata de capacitatea de utilizare a fortelor de cunoastere senzoriala si logico-vertebrala, a instrumentelor intelectuale, autonomie personala si sociala, insusirea unei meserii adecvate.

Obiectivele specifice activitatilor motrice adaptate pentru persoanele cu deficienta de vedere

ameliorarea atitudinii posturale;

dezvoltarea simtului tactil-kinestezic in vederea favorizarii proceselor compensatorii;

formarea si consolidarea autonomiei de deplasare in mediul inconjurator;

dezvoltarea calitatilor motrice si psihomotrice necesare insusirii si exercitarii eficiente unei meserii;

dezvoltarea increderii in fortele proprii;

eliminarea inhibitiei motrice.

Activitati motrice recomandate:

gimnastica,

jocuri sportive;

atletism;

dans;

inot;

ski alpin si fond;

judo;

activitati in aer liber;

activitati de expresie corporala;

fitness(cu sau fara greutati);

lucrul la bicicleta ergonomica sau covor rulant;

biciclete in tandem alaturi de un partener cu vedere reziduala;

arte martiale si lupte(mentinerea contactului permanent).