Dragaica, sanzienele - - tratarea afectiunilor in mod natural

DRAGAICA, SANZIENELE - - TRATAREA AFECTIUNILOR IN MOD NATURAL (Galium)

Exista mai multe soiuri de Galium: lipicioasa (Galium aparine), numita si asprisoara, cornatel, iarba-lipitoare, turita, este raspandita pe ogoare, campii si de-a lungul gardurilor, fiind de aceea combatuta de tarani cu erbicide. Atinge o inaltime de 60-160 centimetri, are radacina frunzelor verticilata (asezata in jurul unei axe la acelasi nivel) si umbele alb-verzui pedunculate. Datorita tulpinii cu par aspru, aceasta planta este o „cataratoare', fiind numita de aceea „lipicioasa' sau „iarba-lipitoare'.

Dragaica (Galium verum), numita si floarea-lui-Sf.-lon, inchegatoare, sanziene, sanziene-galbene,' smantanica, prefera inaltimile, se tine drept, ajunge la o inaltime de 30-60 centimetri si are flori galben-aurii cu mireasma puternica de miere. Planta inflorita este culeasa in iulie.

Sanzienele (Gafium mollugo), numite si dragaica, peteala-reginei, sanziana-alba, au florile delicate, de culoare alb-galbuie, asemanatoare florii-miresei, un parfum amintind usor mierea si se intalnesc foarte des pe povarnisuri si margini de drum, mai mult culcate la sol decat in picioare in timpul infloririi. Toate florile amintite sunt aproape identice in puterea lor lecuitoare. Se si utilizeaza in acelasi mod.

Planta aceasta care creste in cantitati mari a fost data tot mai mult uitarii. Dar tocmai ei ar trebui sa i se acorde o atentie mai mare intr-o vreme in care bolile de can­cer fac ravagii. Si aici trebuie sa accentuez ca forta curativa a plantelor proaspete este substantial mai mare, deci folosirea lor, in cazul bolilor grave, trebuie sa aiba loc in stare proaspata. Si in timpul iernii se pot gasi fire proaspete de sanziene albe pe locuri fara zapada, sub iarba uscata.

Ceaiul de sanziene curata rinichii, ficatul, pancreasul si splina de factorii pato­geni. Cei ce sufera de tulburari ale sistemului limfatic ar trebui sa bea zilnic din acest ceai. El este indicat si in cloroza, hidropizie si junghiuri intercostale. Folosit extern, ajuta foarte repede in toate bolile de piele, in rani, furuncule si comedoane. Spalaturile calde ajuta la intinderea tenului ofilit. Si sucul proaspat stors da rezultate bune, daca se ung zilnic cu el portiunile de piele bolnave si se lasa sa se usuce.

Medicina populara recomanda dragaica si in epilepsie, isterie, coree, boli de nervi, retentie urinara, nisip si piatra la rinichi si in urina. Si la bolile gusei ajuta

acest ceai daca se face zilnic foarte multa gargara. O femeie mi-a relatat ca a scapat astfel de gusa, de boala glandei tiroide.

Ma intalnesc anual, intr-un hotel al bailor Kneipp, cu o pereche din Viena/Molding, cu care sunt prietena. Cand ne-am revazut in anul 1979, am constatat ca sotia facuse o gusa destul de vizibila. Se temea de operatie, l-am recomandat dragaica. Se face in­fuzie si se foloseste calda ca gargara adanca de foarte multe ori pe zi. in luna februarie 1980 ne-am intinat iarasi si iata, gusa disparuse. Mi-a povestit, in culmea fericirii, ca sotul ei ii adusese des dragaica proaspata; inca de la inceput simtise cum i se micsora gusa, pana ce a disparut complet.

In ultima perioada de timp s-au inmultit cazurile de paralizie a corzilor vocale. Se pare ca ar fi vorba aici de o viroza. Gargara si clatitul cu ceai de dragaica sunt de un rapid ajutor. Dupa preotul elvetian Kunzle, acest ceai este un leac de incredere si in cele mai grele boli de rinichi sau pionefrite (puroi la rinichi), chiar atunci cand nimic altceva nu mai da nici un rezultat. Foarte eficace este amestecata cu dragaica, splinuta-de-Badurf si urzica-moarta-galbena in parti egale. in acest caz, efectul se manifesta foarte iute. El vorbeste de 14 zile. Se face infuzie de dragaica si se bea 1/2 ceasca pe stomacul gol, 30 minute inainte de micul dejun, iar restul pe parcursul zilei, inghititura cu inghititura, in caz de boala grea trebuie consumate 4 cesti pe zi.

Dragaica a fost foarte apreciata in vremurile stravechi de femeile cu afectiuni uterine. Ea li se punea femeilor in pat cand se declansa nasterea, pentru a le micsora durerile facerii. Aceasta credinta s-a transpus apoi asupra Fecioarei Maria. Maica Domnului a folosit dragaica in loc de paie pentru culcusul ei sfant. Se mai spune ca ar fi pus pruncului Isus dragaica in loc de perna moale in iesle. O legenda din Silezia relateaza ca Sfanta Fecioara a luat dragaica pentru ca este singura pe care magarul n-o mananca. Asta este adevarat. Desi dragaica este cautata de vaci, porcii si magarii o re­fuza.*

Preotul Kunzle istoriseste in scrierile sale despre un barbat de aproximativ 45 de ani care suferea de o grava boala de rinichi ce se tot inrautatea. In cele din urma a trebuit sa-i fie scos un rinichi. Si celalalt rinichi se umpluse de puroi si nu mai putea functiona normal. Atunci omul s-a pus pe o cura de dragaica. A baut zilnic 4 cesti din amestecul de plante pentru ceaiuri mentionat mai sus, adica dragaica, splinuta-de-padure si urzica-moarta-galbena in parti egale. A luat de mai multe ori pe zi cate o inghititura, iar consecinta a fost ca boala i-a trecut complet. Acelasi amestec de ceaiuri se recomanda si in scleroza renala sau alte boli grave de rinichi!

in timp ce cunoscutul botanist austriac Richard Willfort atrage atentia in cartea sa „Gesundheit durch Heilkrauter' (Sanatate prin plantele medicinale) asupra faptului ca bautul ceaiului de dragaica si clatitul cu el sunt un mijloc excelent in cancerul limbii si ca sucul proaspat stors si amestecat cu unt ajuta in ulceratii canceroase de tot felul si in boli de piele de natura canceroasa, dr. Heinrich Neuthaler scrie in „Das Krauterbuch' (Cartea despre plantele medicinale) urmatoarele in legatura cu dragaica: „Dragaica alba este in unele regiuni recomandata si astazi impotriva cance­rului, lucru nepermis caruia trebuie sa ne impotrivim cu hotarare.'

As dori, stimati cititori, sa va expun acum cateva dintre experientele mele proprii legate de dragaica, pentru ca sa apreciati singuri. Cu aproximativ zece ani in urma, am auzit despre imbolnavirea unui medic stomatolog din Linz de cancer al limbii. Dupa operatie slabise foarte tare si trebuia sa se duca la Viena pentru raze. L-am sfatuit sa faca gargara cu ceai de dragaica. O saptamana mai tarziu am aflat deja ca razele nu-i mai erau necesare si ca bolnavului ii era mult mai bine. Curand s-a vindecat complet.

Ceva mai tarziu am aflat despre o femeie de 28 de ani, bolnava tot de cancer al limbii. A fost sfatuita sa consulte un medic din Karnten. Acesta i-a promis ca o vindeca

Unele dintre denumirile populare in limba germana ale acestei plante medicinale se refera la Maica Domnului, cum ar fi Liebfrauenstroh, adica „paiele Maicii Domnului' si Maria Bettsimh, deci _npaiele pentru culcusul Mariei' (n. tr.).

in cinci ani complet si i-a prescris un ceai de plante pe care bolnava mi l-a aratat la un moment dat. L-am recunoscut ca fiind ceai de dragaica. Pentru a o scuti de atatia bani aruncati pe calatoriile la Karnten si pe alte cheltuieli, i-am aratat dragaica in natura ca sa si-o poata culege singura. S-a vindecat de aceasta boala groaznica.

inca un exemplu: Era sfarsit de martie cand o femeie tanara din Viena mi-a povestit ca mama ei, in varsta de 63 de ani, este grav bolnava si se afla inaintea unei a doua operatii care trebuie sa aiba loc pe 19 aprilie. Bolnavei ii crescuse deodata, cu o jumatate de an in urma, o tumoare canceroasa pe laringe. Doctorul nu-i spusese atunci adevarul, descriindu-i boala ca fiind o formare de gusa. Astfel, bolnava ajun­sese la prima operatie. Timp de sase luni totul decursese normal. Acum aparusera insa la bratul sting dureri fantastice, care nu conteneau zi si noapte. Mana era umflata, bolnava nu-si mai simtea mana si bratul, nemaiputand tine nici macar o foaie de hartie. Pentru a-i usura durerile, medicul primar care o operase prima data propusese o a doua operatie, care trebuia, dupa cum am mai spus, sa aiba loc la 19 aprilie si la care sa-i sectioneze un nerv dintre gat si clavicula pentru a o elibera macar de durerile cele mai insuportabile. Doctorul sustinea ca nu mai exista nici un alt ajutor medical. Totusi, eu am sfatuit-o pe femeia respectiva sa bea ceai de dragaica si sa faca gargara cu el. I-am mai recomandat un amestec - cu efect de impiedicare a formarii cancerului - de ceaiuri de plante, si anume 300 grame de filimica, 100 grame de coada-soricelului si 1OO grame de urzica (1/2 litru pe zi, cate 1 inghititura la fiecare 20 minute), precum si ungerea si frictonarea cu alifie de dragaica. Va puteti imagina mirarea si bucuria mea cand am aflat ca durerile incetasera dupa 4 zile! inainte de 19 aprilie, femeia a inceput sa-si simta iarasi mana si bratul, putand sa le miste. Medicul primar a fost vizibil surprins cand fiica ei l-a rugat sa nu mai efectueze a doua operatie. A ramas impresionat atunci cand i-a relatat fidel despre tratamentul cu plante medicinale si i-a spus: „Mama dum­neavoastra sa continue asa!' Am aflat dupa catva timp ca femeii ii merge „stralucit' -citez exact cum mi s-a comunicat - si ca poate deja sa se ocupe de gospodarie si de familia ei de sase persoane.

Si tratand ulceratiile canceroase se pot obtine vindecari, in ultimul timp s-au inmultit bolile maligne de piele care se manifesta sub forma unor pete intunecate, bine conturate si aspre. Se presupune ca ar fi vorba de o boala infectioasa. In acest caz, tratamentul cu suc proaspat de dragaica si alifie de filimica da rezultat. Simultan trebuie folosit insa neaparat ceaiul depurativ de filimica, urzica si coada-soricelului.

O femeie din Austria superioara avea un nodul in cerul gurii, care-i pricinuia dureri ingrozitoare in toata gura. Clatindu-se cu ceai de dragaica, a scapat in 4 zile atat de nodul cat si de dureri. Afirmatia ca folosirea dragaicei in astfel de boli este „un lucru nepermis' nu poate sta deci in picioare. Este insa sigur ca nu numai plantele aduc aju­tor, ci si atotputernicia Domnului. La urma urmei, totul este in mainile Domnului!

MODURI DE FOLOSIRE

Prepararea ceaiului: Se foloseste 1 lingurita (cu varf) de dragaica la 1/4 litru de

apa, se opareste, se lasa sa stea putin, Suc proaspat: Se spala dragaica proaspata si se stoarce, cat este inca in stare

umeda, cu ajutorul storcatorului electric de uz casnic. Prepararea alifiei: Sucul proaspat este amestecat cu unt la temperatura

camerei pana se formeaza o pasta alifioasa care se pastreaza la frigider.