Diabetul zaharat si aparatul cardiovascular

Diabetul zaharat si aparatul cardiovascular

Ultimul deceniu a insemnat o revolutie atat in gandirea medicala asupra patogeniei diabetului, dar mai ales in intelegerea impactului major asupra morbiditatii si mortalitatii cardiovasculare rezultate din cresterea epidemica a prevalentei diabetului zaharat si in special a tipului 2 de diabet, la toate grupele de varsta. Alaturi de datele epidemiologice, dovezile aduse de studiile clinice de preventie primara sau secundara, au subliniat ca interventia terapeutica poate sa reduca semni­ficativ incidenta bolii macrovasculare, complicatie a diabetului sau comorbiditate asociata, in con­textul unui conglomerat de factori de risc care se intalneste la pacientii diabetici. Studiile efectuate cu scop interventional au inclus initial o proportie redusa de pacienti cu diabet zaharat, dar pre­lucrarea datelor furnizate de aceste subgrupuri au aratat un beneficiu evident al acestor pacienti, in preventia secundara, prin folosirea terapiei antiagregante plachetare, β-blocantilor adrenergici, inhibitorilor enzimei de conversie a angiotensinei sau prin atingerea tintelor terapeutice pentru controlul hipertensiunii arteriale sau al lipidelor serice.

Insulinorezistenta si boala cardiaca ischemica

În patogeneza diabetului zaharat de tip 2 exista inca multe aspecte insuficient clarificate, dar cel putin doua aspecte metabolice fundamentale sunt descrise ca avand rol esential: alterarea secretiei de insulina din celulele beta pancreatice si insulino­rezistenta tisulara. Înca din 1988 s-a sugerat ca insulinorezistenta si hiperinsulinemia, cel putin in stadiile precoce ale diabetului zaharat de tip 2, ar putea fi legate si de alti factori majori de risc pentru boala coronariana, cum sunt hipertensiunea si dislipidemia. Agregarea mai multor factori de risc major, a fost incadrata cu numele de sindromul dismetabolic sau sindromul insulinorezistentei, acceptat ca determinant foarte important al riscului cardiovascular

Diabetul si ateroscleroza

Diabetul reprezinta un factor de risc indepen­dent pentru patologia aterosclerotica. Într-adevar, toate manifestarile clinice majore ale acesteia, boala cerebrovasculara, boala coronariana ische­mica, boala vasculara periferica apar cu o inci­denta crescuta la pacientii cu diabet zaharat, pe fondul unui fenomen de ateroscleroza prematura si extensiva. Cu toate acestea, cardiomiopatia diabe­tica pare sa joace si ea un rol important in aparitia disfunctiei miocardice si a insuficientei cardiace. Mai mult decat atat, prezenta calcificarilor mediei arteriale la diabetici este predictiva pentru aparitia evenimentelor vasculare, fiind o dovada a mo­dificarilor vasculare deja constituite.

Boala ischemica cardiaca.

O serie de studii au aratat ca pacientii cu diabet zaharat prezinta un risc de doua pana la trei ori mai mare de mortalitate cardiovasculara decat pacientii nediabetici. Cresterea riscului relativ este mai mare la femeile diabetice decat la barbatii cu diabet, acestea pierzand protectia cardiovas­culara care se intalneste in general la femeile nediabetice in perioada premenopauza. Se pare ca la femeile cu diabet, ateroscleroza se manifesta mai precoce, mai difuz si mai extensiv, asociata cu o ingustare mai marcata a trunchiului principal coronarian stang. Desi in ultimii ani in populatia generala se inregistreaza o tendinta de scadere a incidentei bolilor cardiovasculare, acest lucru nu este deloc evident pentru pacientii cu diabet si mai ales la sexul feminin, unde tendinta este crescatoare .

Aspecte clinice ale cardiomiopatiei diabetice

S-au descris patru faze evolutive ale cardio­miopatiei diabetice:

Prima faza este caracterizata prin contractilitate cardiaca crescuta, similara unui sindrom hiperkinetic, evidentiata prin cresterea fractiei de ejectie.

În a doua faza evaluarea cardiaca ofera date normale asupra functiei sistolice si diastolice.

In cea de-a treia survine modificarea pro­gresiva a functiei diastolice, cu pastrarea     functiei sistolice de repaus.

Cea de-a patra este reprezentata prin disfunctie diastolica severa asociata cu disfunctie sistolica progresiva.

În cadrul cardiomiopatiei diabetice sunt cuprin­se atat modificarile functiei ventriculului stang (disfunctia diastolica survine precoce, urmata de disfunctia sistolica de efort si de repaus), cat si modificari patologice, fiind considerate tipice ingrosarea septului interventricular si a peretelui posterior al ventricului stang.

Forme clinice:

hipertrofica;

dilatativa - cu fenomene congestive;

de tip restrictiv - cu atrii mari si ventriculi mici.