Hipoglicemiile si coma hipoglicemica

Hipoglicemiile si coma hipoglicemica

Obtinerea unui control glicemic adecvat, cu valori ale glicemiei si HbA1c cat mai aproape de normal, intarzie sau previne aparitia complicatiilor micro si macrovasculare.

Pretul platit pentru atingerea acestor obiective a fost cresterea incidentei hipoglicemiilor, mai ales a celor severe. Se poate spune ca hipoglicemia este principalul factor limitant al obtinerii unui control glicemic adecvat, hipoglicemiile severe ramanand o problema serioasa in ciuda educatie individuale si regimurilor terapeutice adaptate fiecarui pacient.

Hipoglicemia severa sau coma hipoglicemica se defineste prin pierderea starii de constienta sau prin incapacitate pacientului de a actiona coerent pentru a restabili nivelul normal al glicemiei, fiind necesara interventia unei alte persoane pentru rezolvarea situatiei.

Instalarea unei come hipoglicemice poate avea loc brusc, in plina activitate, sau poate fi precedata de o serie de semne premonitorii: anxietate, iritabilitate, transpiratii, foame, cefalee, ochi "stra­lucitori , perioade de absenta sau accese nejus­tificate de veselie sau plans.

Multe come hipoglicemice apar in somn, membrii familiei fiind alertati de respiratia zgo­motoasa, de convulsiile pacientului si de transpiratia acestuia. Criza hipoglicemica nocturna se poate manifesta si sub forma unui cosmar, din care familia nu-l poate aduce la realitate pe bolnav.

Trebuie facuta mentiunea ca pe masura ce timpul trece si profunzimea comei se adanceste, semnele clinice se pot modifica substantial. Dificultatea este si mai mare cand accidentul hipoglicemic acut s-a complicat cu un infarct miocardic sau cu un accident vascular cerebral.

În prezent orice medic care lucreaza in regim de urgenta poseda teste ce permit determinarea rapida a glicemiei, astfel incat diagnosticul corect poate fi precizat in cateva minute.

Probleme dificile de diagnostic ridica un diabetic gasit in coma la domiciliu si pentru care familia nu poate da relatii privind circumstantele si momentul instalarii comei. În aceasta situatie, dilema majora pentru medic este aceea diagnosticului diferential intre coma diabetica cetoacidotica si coma hipoglicemica.

Tabloul clinic al comei hipoglicemice evidentiaza o respiratie normala cu halena nesimnificativa cu piele umeda, palida, cu pupile midriatice avand reflexe exagerate.

Biochimia releva glicozurie absenta sau slab pozitiva, cetonurie absenta sau slab pozitiva, glicemie scazuta si leucocitoza scazuta.