Distrofii pigmentare: melanina

Este un pigment brun - negru derivat nonhemolitic, bogat in sulf, format endogenic prin actiunea tireozinazei asupra tireozinei cu transformarea in in dihidroxifenilalanina care sub actiunea DOPA crom indol kinona este oxidata in indol 5 - 6 kinona. Aceasta printr-o reactie de oxidoreducere, se transforma in dihidroindol care se transforma in melanina.

Melanina este usor de evidentiat in prezenta AgNO amoniacal cu aparitia culorii negre mai ales pentru formatiunile acromatice

Pigmentul este localizat in stratul bazal al epiteliului, coroida, iris, leptomeninge, locus ceruleus, subst. neagra ovar, medulosuprarenala, vezica urinara. Pielea expusa la soare are o cantitate crescuta de melanina. S-a constatat ca melanina are cea mai mare rezistenta la razele ultraviolete in lunile de vara si cea mai mica rezistenta o are primavara. De asemenea cancerele cutanate sunt practic absente la negri dar frecvente la albi.

Deficitul de melanina poate sa fie:

generalizat: albinism (la MO melanocitele sunt putin modificate, bolnavii sunt blonzi, piele alba, fotofobie severa, exopunerea la soare duce la cancere cutanate)

localizat: vitiligo (pierderea completa sau partiala a melanocitelor), lepra

Excesul de melanina poate fi :

generalizat: bronzare dupa expunerea la soare, dupa intoxicatia cronica cu arsenic, boala Addison

localizat: efelide, cloasme (tipul epidermic si dermic), lentigo.