ECHILIBRUL PONDERAL

ECHILIBRUL PONDERAL

Este expresia echilibrului sectoarelor economiei organismului:

sectorul tesutului de sustinere - sistemul osteoarticular, practic imuabil;

masa activa a organismului - muschii, parenchimul organelor care nu trebuie sa se schimbe;

lichidul extracelular care are variatii mari zilnice, 2-6 kg fara semnificatie;

tesutul adipos care este rezerva de energie a organismului prin depozitul de trigliceride pe care il contine. Este un tesut intens activ metabolic, bine inervat si bine vascularizat, astfel perfect integrat in metabolismul general al organismului. El este cel care moduleaza echilibrul ponderal.

Expresia echilibrului ponderal este greutatea corporala. Greutatea corporala este realizata de integrarea activitatii ponderostatului cu bilantul energetic si bilantul azotat.

Ponderostatul

Este un sistem reglator care influenteaza foamea si satietatea, format din hipotalamus, cu nucleii foamei si ai satietatii, rinencefal, sediul vietii afective si scoarta cerebrala, sediul activitatii constiente, sediul reflexelor conditionate care moduleaza atitudinea individului fata de ingestia de alimente si realizeaza apetitul.

Reglarea foamei si satietatii, se face pe doua cai majore:

calea metabolica prin intermediul glicemiei, acizilor grasi liberi, si corpilor cetonici;

calea psihica, neurologica in care modularea activitatii rinencefalului si a hipotalamusului de catre scoarta cerebrala realizeaza comportamentul individului fata de ingestia de alimente = comportamentul alimentar.

Comportamentul alimentar este un proces complex la care participa factori senzoriali, afectivi, emotionali, sociali si necesitatile fiziologice a!e organismului. Determinarea multipla realizata de acesti factori transforma omul in mancator de simboluri (Tremoliers). Viata afectiva, bucuria sau tristetea il pot face pe om sa manance dincolo de necesitatile organismului, conform echilibrului neuropsihologic; dupa cum si activitatile sociale determina un aport alimentar independent de senzatia de foame.

Fiecare individ reactioneaza specific in conditii asemanatoare: cu aport excesiv alimentar sau cu reducerea aportului alimentar.

Bilantul energetic este reprezentat de echilibrul dintre energia ingerata si energia consumata. Orice aport excesiv de energie sau scaderea consumului de energie duce la dezechilibru (Ei>Ec) si obezitate.

Bilantul azotat trebuie sa fie tot timpul pozitiv, el semnifica aportul suficient de proteine, necesar sustinerii masei active a organismului, minim 55 g proteine/zi.

Greutatea normala sau greutatea ideala, este o notiune relativa care depinde de imaginea epocii istorice, de zona geografica, de norme culturale, sociale si profesionale ale fiecarui individ. Constientizarea aspectului fizic, a beneficiilor care decurg de aici (estetic, social si medical) permite omului sa realizeze un reper in greutatea ideala. Fiziologic discutand, greutatea ideala este greutatea cu cel mai mic risc din toate punctele de vedere.

Companiile de asigurare pe viata considera greutatea ideala, greutatea care te protejeaza impotriva bolilor de uzura, impotriva imbatranirii, si care confera cea mai mare longevitate. S-au creat formule pentru aprecierea greutatii ideale. Lorentz propune urmatoarea formula.

Greutate ideala = T-100 -[T-150/4(B) 2(F)] + A/10x2

OBEZITATEA

Definitie

Obezitatea este o stare de origine multifactoriala caracterizata prin cresterea continutului corpului in tesut adipos (peste 20% la barbati si 30% fa femei).

Adipocitul face parte din structura tesutului adipos subcutan si perivisceral. El este sediul liposintezei si stocajului de trigliceride si tot el elibereaza energia sub forma de acizi grasi liberi, rezultati din lipoliza.

Adipocitul este o celula cu echipament enzimatic bogat, a carui activitate determina echilibrul ponderal, drept care autorii au conturat termenul de adipostat.

Obezitatea este o boala?

Cresterea in greutate este un simptom sau un sindrom pana cand supraponderea determina un disconfort fizic si psihic si devine boala. Frecventa obezitatii in Romania este la 57% din populatie; mai frecventa la barbati decat la femei pana la 50 de ani.

Gradul obezitatii

Este determinat de masurarea greutatii si a taliei, de masurarea pliului cutanat si a unor indici dovediti utili in aprecierea obezitatii:

indicele masei corporale (IMC) = G(Kg)/T2(mp), normal 25, peste 30 indica risc de imbolnavire cardiovasculara;

indicele abdomino-fesier este raportul intre circumferinta abdominala la nivelul ombilicului si circumferinta bitrohanteriana (cm), normal la barbati 0;95, la femei 0,85. Cresterea IAF peste 1 semnifica obezitate de tip android cu risc pentru complicatii metabolice.

Gradul obezitatii

normal - IMC = 22-24 - greutate acceptabila;

gr. I - IMC = 25-30 - suprapondere;

gr. II - IMC = 31-35 - obezitate;

gr. III - IMC = 36-40 - obezitate clinic semnificativa;

gr. IV - IMC = 41-45 - supraobezitate;

gr. V - IMC = 46-50 - obezitate morbida;

gr. VI - IMC = 50 - obezitate supermorbida.

Incadrarea persoanelor in diferite grade de suprapondere si obezitate:

Examenul clinic al obezului

Trebuie sa realizeze gradul de obezitate, factorii de risc ai obezitatii, complicatiile obezitati, obezitatea ca factor de risc in bolile cardiovasculare.

Interogatoriul trebuie sa scoata in evidenta:

Forma curbei ponderale:

curba ponderala in continua crestere semnifica un aport caloric crescut;

variatii de 1-2 kg/zi nu au semnificatie; de obicei consecinte ale balantei hidrice;

pusee de 10-12 kg in crestere, sunt expresia unor tulburari psihice cu bulimie.

Factorii de risc ai obezitatii trebuiesc urmariti:

alimente bogate in calorii (grasimi animale, uleiuri rafinate);

sedentarismul sau scaderea activitatii intense;

consum de alcool, peste 30 g/zi;

tulburari de comportament alimentar induse de stress psiho-social;

sarcina si lactatia, pubertatea si menopauza;

anticonceptionale, antidepresive, glucorticoizi, fenotiazide;

abandonarea fumatului;

tulburari endocrine (hipotiroidism, tumori hipofizare);

sindroame genetice cu obezitate.

Aprecierea comportamentului alimentar cantitativ si calitativ:

Tulburarile calitative ale comportamentului alimentar sunt:

Foame si satietate normala, asociate cu compulsii alimentare si grignotage care realizeaza un aport caloric suplimentar neluat in seama de obez.

Criza bulimica este o ingestie dincolo de foame, fara senzatia de satietate in contextul unor tulburari psihice.

Hiperfagia prandiala cu sau fara multiplicarea meselor cu cresterea pragului de satietate si cresterea aportului alimentar.

Absenta foamei si satietatii in contextul unei alimentatii in afara oricarui orar, la persoane cu munci de noapte. cu munci cu mari responsabilitatii sociale care sunt obligati socio-profesionali sa manance in diverse imprejurari conventionale.

Tulburarile cantitative ale comportamentului alimentar:

Hiperfagia, care poate fi globala sau selectiva pentru dulciuri si alcool;

Polifagia, mese repetate, pranzuri intre mesele principale:

Examenul obiectiv

Trebuie sa realizeze existenta obezitatii si gradul ei, morfologia pacientului: androida, ginoida, mixta, sau numai adipozitate (aspect diform fara obezitate) sau morfologia discriniilor care evolueaza cu obezitate (hipotiroidie, boala Cushing)

Complicatiile obezitatii

Statistic s-a constatat ca obezitatea scade mult speranta de viata datorita riscului de boala.

Riscul cardiovascular al obezitatii este apreciat astfel:

obezitatea creste morbiditatea si mortalitatea bolilor cardiovasculare;

obezitatea este factor de risc independent pentru aparitia cardiopatiei ischemice;

cresterea in greutate cu 15% creste riscul de 3-4 ori al mortalitatii prin boli cardiovasculare;

obezitatea determina hipertrofie ventriculara stanga si cardiopatie ischemica secundara;

obezitatea androida este frecvent asociata cu factori de risc cardiovasculari in contextul sindromului X metabolic;

beneficiul scaderii in greutate este evident: scade hipertrofia ventriculului stang, scade riscul cardiopatiei ischemice, scade grosimea placii ATS, creste functia respiratorie, se amelioreaza functia articulara.

Complicatiile obezitatii se impart in doua mari grupe:

Complicatii mecanice determinate de cresterea importanta a greutatii corporale: artroze, entorse, varice ale membrelor inferioare, tulburari trofice ale tesuturilor prin staza venoasa si limfatica, infectii cutanate, insuficienta respiratorie de tip restrictiv prin limitarea suprafetei pulmonare datorita ascensiunii diafragmului si diminuarii amplitudinii miscarilor respiratorii.

Complicatii metabolice determinate de tulburarile metabolismului glucidic si lipidic care favorizeaza in special evolutia aterosclerozei chiar si cand greutatea este moderat crescuta:

Diabetul zaharat - evolueaza datorita alimentatiei nerationale care determina hipertrofia tesutului adipos ceea ce implica o hipersecretie de insulina - hiperinsulinism. Cresterea secretiei de insulina este eficienta pana la un anumit nivel cand devine factor de inhibitie a receptorilor insulinici, conform legii down regulation. Astfel se instaleaza insulinorezistenta. Din acest moment evolueaza sindromul X metabolic care induce evolutia hipertensiunii arteriale, hiperlipoproteinemiilor, tulburarilor in trombogeneza si hipertensiunea arteriala. Hiperinsulinemia este determinata genetic. Hipersecretia de insulina, in timp, epuizeaza rezerva de secretie pancreatica si determina evolutia unui diabet zaharat insulinodependent. Autorii considera perioada de evolutie necesara de 10-15 ani.

Redresarea acestei tulburarii metabolice se realizeaza prin:

suprimarea aportului de glucide rapid absorbabile;

un regim alimentar hipoglucidic, hipocaloric care va limita necesarul de secretie de insulina deci va suprima hiperinsulinemia si insulinorezistenta.

Concomitent se va normaliza si greutatea bolnavului.

Hiperlipemiile evolueaza la 38% din obezi. Se manifesta prin:

hipercolesterolemia esentiala (tip II) cu manifestari predominant cardiovasculare. Biologic se remarca colesterolemia foarte crescuta (300-1200 mg%)

hipertrigliceridemii (tip IV, tip V) glucodependente si alcoolodependente, biologic lipidele totale sunt mult crescute (3500 mg%) pe seama trigliceridelor. Se caracterizeaza prin leziuni vasculare periferice

hiperlipemiile mixte (tip III) in care toate componentele lipidogramei sunt crescute, se constata manifestari cardiovasculare centrale si periferice, cu potential aterogen crescut. Biologic lipidele totale cresc foarte mult (800-8000 mg%). Regimul alimentar hipocaloric fara acizi grasi saturati (grasimi animale), fara glucide si alcool corecteaza dislipidemiile.

Hipercolesterolemiile favorizeaza litiaza biliara, cu evolutia clinica: colecistita cronica, colecistita acuta, colica biliara.

hiperuricemiile - boala gutoasa evolueaza cu litiaza renala si este frecventa in obezitatea androida.

alte complicatii

infectiile pulmonare favorizate de hipoventilatie - anestezia pune mari probleme in cazul bolnavului obez avand complicatii legate de cantitatea anestezicului si de consecintele unei reveniri lente din anestezie, suprainfectie bronsica.

Clasificarea obezitatii

Vague, in 1987 prezinta o clasificare in care factorii endogeni si exogeni, primari si secundari, sunt implicati realizand impartirea obezilor in doua mari grupe. Clasificarea are utilizare in terapie.

Cauzele obezitatii:

Obezitate ereditara cuprinsa in sindroame ale bolilor ereditare;

Obezitate de contagiune alimentara familiala: se preia comportamentul alimentar de la membrii familiei, chiar si de adoptiune. Daca este un comportament abuziv, individul este expus ingrasarii;

Obezitate dupa medicamente este rara (4%). Apare dupa tratamente prelungite cu calciu, vitamine, HIN, insulina, cortizon, psihotrope, anticonceptionale;

Obezitatea secundara leziunilor sistemului nervos central si a hipotalamusului: encefalite, meningite, traumatisme;

Obezitatea de circumstanta: favorizata de circumstante biopsihosociale: repaus prelungit la pat, asociat cu soc psihic; cura sanatoriala, muncitorii cu program noaptea care mananca si ziua si noaptea, pilotii de cursa lunga care schimba fusurile orare si nu au un ritm alimentar normal; sportivii de performanta dupa ce intrerup antrenamentele; indivizii limitati, fara probleme psihosociale;

Obezitatea postconcentrare - dupa eliberarea din lagarele de exterminare, s-a constatat la acei indivizi fagomanie si hipermetabolism a celulelor adipoase care s-au incarcat rapid cu depozit de trigliceride.

Enumerarea cauzelor subliniaza inca o data determinarea plurifactoriala a obezitatii.

Trebuie subliniata participarea psihosociala a individului obez care odata cu ingrasarea, structureaza un sentiment de culpabilitate, de frustrare afectiva dar si de agresivitate care determina compulsii alimentare si agravarea starii de obezitate.

Tratamentul obezitatii

Necesitatile calitative sunt realizate tot de nutrimente astfel:

glucidele: ele acopera 40-50% din valoarea calorica a ratiei zilnice, sunt necesare 4-7 g/kgcorp pe zi.

Este obligatoriu minimum de aport glucidic (80-100 g pe zi) pentru a evita formarea corpilor cetonici, cetoacidoza care da o foame imperioasa si un dezechilibru metabolic.

Excesul de glucide in aportul alimentar determina hiperinsulinemie realizand un factor de risc important in bolile cardiovasculare prin lipogeneza crescuta si ateroscleroza.

lipidele, reprezinta 3-40% din ratia calorica zilnica.

Este necesar un aport de 1-2 g lipide/kgcorp/zi. Un minim de lipide in ratia alimentara este obligator necesar pentru aportul de vitamine liposolubile si de acizi grasi nesaturati vegetali. Excesul de lipide favorizeaza ateroscleroza si formarea calculilor biliari.

proteinele, reprezinta 12-15% din ratia calorica alimentara, este necesar un aport de 1-2 g/kgcorp/zi, pentru adult, proteinele mentin masa activa a organismului, formata din muschi, parenchimul organelor si sunt suportul tuturor enzimelor. Este necesar un minim de 0,5 g/kgcorp/zi. Aportul de acizi aminati esentiali din proteinele animale este vital ceea ce obliga la un regim cu proteine cu valoare biologica mare, cum sunt: carnea, oul, pestele, orezul, cartofii, graul.

In regimul alimentar nu trebuie sa lipseasca aportul de Fe (2-3 mg/zi pana la 30 mg), sare (12 g/zi), Ca (800-2000 mg/zi).

Tratamentul obezitatii are drept cheie de bolta regimul alimentar hipocaloric fara de care nu se poate obtine o scadere ponderala. Succesul colaborarii pacientului cu medicul curant depinde in mare parte de motivatia pe care o are obezul pentru scaderea ponderala. Cu cat motivatia este intarita de psihoterapie corespunzatoare cu atat se obtin rezultate mai bune. Nu se pot trata bolnavii psihici.

Programul propus este exprimat de initialele T. E. M. E. (terapie, educatie, monitorizare, evaluare).

Tratamentul este contraindicat bolnavilor cu tuberculoza cu diverticulite, ileita regionala, colita ulceroasa, boala Addison, psihoze, insuficienta renala cronica, insuficienta hepatica cronica, boala gutoasa la varsta inaintata.

Managementul obezitatii - 10 reguli

Definitia succesului in obezitate:

scaderea ponderala 2-4 kg/luna;

mentinerea greutatii 6-12 luni;

Dorinta succesului - motivatia (a vrea, a avea nevoie);

Autoincrederea este esentiala - cunoasterea de sine;

Cucerirea in etape:

abordare imediata;

abordare de lunga durata.

Actiuni si consecinte: cum? ce? Succesul este ca o oglinda!

Rolul oportunitatilor: sa luam ceea ce este mai bine!

Lectiile esecului:

perseverenta - un drum cu bariere, esecuri, dezamagiri.

niciodata nu renunta;

cat de mult te ridici dupa ce ai cazut.

Optimizarea efortului si a resurselor;

avem timp, dar trebuie bine folosit;

cat costa tratamentul?!

cat costa abandonarea lui?!

Fiecare succes este o noua provocare! Seductia lui mai mult!

Mandria, aroganta sunt capcane!

Succesul este o actiune fara sfarsit! Uneori sfarsitul este un nou inceput!

Criteriile unui regim restrictiv sunt urmatoarele: regim hipocaloric, care trebuie sa acopere numai metabolismul bazal (1000-1200 kcal/zi); trebuie urmat de un regim de stabilizare; trebuie sa fie echilibrat nutritional, acceptabil social si usor de realizat. Regimul trebuie sa fie fara glucide, limitat lipidic si normal proteic.

Glucidele trebuie excluse din regim deoarece sunt singura sursa de alfa glicerofosfat care formeaza trigliceride (depozit de grasimi), de asemenea sunt un excitant specific pentru insulina, determina descarcari insulinice, hipoglicemie si foame.

Proteinele pot fi larg utilizate deoarece au o activitate dinamic specific mare cu consum de energie important, calmeaza foamea, cresc presiunea coloidosmotica si, in consecinta cresc diureza, intretin masa activa a organismului.

Lipidele pot fi utilizate limitat. Fara glucide, acizii grasi liberi nu se pot depune in celule adipoase, si se elimina prin scaun.

Alimentele pot fi grupate astfel:

Alimente liber folosite: carne, peste, oua, salate crude

Alimente limitat permise: branza nesarata 200 g/zi, fructe proaspete 200 g/zi.

Alimente interzise: paine, paste fainoase, zahar, produse zaharoase, lapte gras, branza de vaci grasa, smantana, unt, fructe uscate, leguminoase, cereale, cartofi, mezeluri (sarate, afumate, condimentate), bauturi alcoolice, sare excesiva.

Se recomanda gruparea alimentelor in mese mici de 6/zi pentru a evita descarcari mari de insulina. Durata unui regim de slabire este de 15-18 luni, timp necesar pentru stabilizarea modificarilor metabolice postreceptor care se fac incet si sunt greu de controlat. Altfel, reluarea unui regim normo-hipercaloric va determina in timp scurt obezitatea iatrogena.

Strategia terapiei in obezitate poate urmari scaderea ponderala pana la greutatea de dorit sau o scadere ponderala in trepte:

Se utilizeaza un regim hipocaloric 1000-1200 kcal/zi cu care bolnavul trebuie sa slabeasca 4-5 kg/luna, se continua acest regim pana la realizarea greutatii de dorit (se prefera greutatea anterioara cu cea mai lunga durata).

Apoi regimul se imbogateste cu 100-200 kcal/zi la fiecare luna observand riguros mentinerea greutatii de dorit. Nu se vor adauga alimente interzise, se creste aportul caloric pana la 1600­-1800 kcal/zi. Nu trebuie sa uitam ca bolnavul obez, chiar cand are greutate normala, este expus genetic la ingrasare.

Strategia slabirii - mentinerea. A fost lansata de scoala daneza si se considera mai usor de urmat.

Prima parte a tratamentului este slabirea propriu-zisa 1-3 luni cu:

dieta hipocalorica;

medicatie de slabire;

exercitiu fizic zilnic;

psihoterapie.

In aceasta perioada bolnavul trebuie sa slabeasca 7-8 kg.

A doua parte este perioada de de mentinere in care bolnavul urmeaza o dieta moderata (1400 kcal/zi), medicatia se suprima, se mentine exercitiu fizic si psihoterapia. In aceasta perioada obezul trebuie sa slabeasca 1-2 kg/luna; se mentine 2 pana la 6 luni.

Daca nu se obtine scaderea ponderala dorita, se trece la regim alimentar sarac caloric, 400-800 kcal/zi.

Educatia

Este necesara o educatie specifica pentru eficienta curei de slabire si prevenirea recidivelor. Bolnavul initiat in riscurile obezitatii, trebuie instruit pentru conducerea dietei, pentru exercitiu fizic. Se impune o autoanaliza a propriei situatii in contextul comorbiditatii.

Sunt necesare sedinte la psiholog.

Educatia este un proces continuu care trebuie sa sustina psihic pacientul.

Monitorizarea

Presupune controlul lunar si apoi la 3 luni. a greutatii corporale, a comportamentului alimentar, controlul afectiunilor asociate, mai ales boli cardiovasculare (HTA, cardiopatie ischemica, insuficienta cardiaca) si analiza calitatii vietii pacientului (uneori apar efecte secundare ale tratamentului). Obezul trebuie supravegheat continuu de medicul de familie in colaborare cu medicul specialist internist, cardiolog intr-un cadru organizatoric bine structurat, ­dispensarizarea.

Evaluare

Trebuie sa constate efectul benefic al terapiei realizate:

slabire constanta 0,5-1 kg/saptamana;

imbunatatirea calitatii vietii obezului;

ameliorarea afectiunilor cardiorespiratorii osteoarticulare si musculare;

mentinerea scaderii ponderale la nivelul dorit;

supravegherea bolnavului obez este o problema a medicului de familie, de lunga durata si dificil de realizat. Este obligatorie o colaborare stransa medic-pacient.

SLABIREA - SCADEREA PONDERALA

Examenul medical trebuie sa stabileasca gradul de slabire (orice scadere cu 10% fata de greutatea normala), evolutia greutatii si rapiditatea scaderii in greutate. De asemenea trebuie cautata cauza care a determinat scaderea in greutate.

Subiectiv bolnavul prezinta: astenie, senzatie de frig.

Interogatoriul evidentiaza o carenta calorica, iar examenul obiectiv semne de anemie feripriva.

Cauzele scaderii in greutate pot fi impartite in doua mari grupe:

Afectiuni cu pastrarea aportului alimentar:

Cresterea cheltuielilor energetice: hipertiroidia, hiperactivitate anxioasa, febra, perioada de crestere, medicamente (amfetamine, hormoni tiroidieni);

Pierderi digestive: enteropatii exsudative, steatoree, fistule digestive, paraziti intestinali;

Pierderi prin urina: DZ;

Iatrogena, regim drastic, nelimitat in timp, intretinut de medic sau de bolnav.

Afectiuni cu anorexie:

De origine psihica: depresie psihica, anorexie mentala, greva foamei, cenestopatii;

De origine gastro-intestinala: enteropatii, subocluzii (bride, tumori), ulcer gastric si duodenal;

Boli generale care evolueaza cu o stare toxemica: cancer, leucemii, infectii cronice, tuberculoza, boli cardiovasculare; boli endocrine (insuficienta suprarenala, insuficienta hipofizara);

Intoxicatii cronice: cu alcool, cu plumb.

Patogenia starii de denutritie

Denutritia primara - care rezulta din lipsa de aport a principiilor alimentare.

Denutritie secundara unei afectiuni - ce obliga bolnavul sa-si restranga alimentatia. In aceste cazuri denutritia apare ca simptom in cadrul bolii de baza, consecinta subalimentatiei este deficitul caloric global care determina mobilizarea rezervelor energetice in special in tesutul adipos si carenta in principii nutritive indispensabile (vitamine, minerale, aminoacizi). Starea generala a pacientului este agravata de stressul psihic si de efortul fizic.

Clinic

Se constata scaderea in greutate cu mai mult de 15% (edemele pot masca o scadere ponderala reala). Se asociaza intotdeauna cu astenie si scaderea rezistentei la frig;

Ancheta alimentara pune in evidenta carenta calorica si protidica.

Examenul obiectiv evidentiaza: sindrom anemic, hipertensiune cu bradicardie sau hipotensiune, parestezii ale extremitatilor, dureri osoase, ptoza viscerala, hernii, eventratii, amenoree la femei, impotenta functionala la barbati, sensibilitatea mare la infectii (Atentie, pot face tuberculoza!).

Biologic se constata hipoglicemie, hipoproteinemie, anemie hipocroma feripriva, hipocolesterolemie, hiperpotasemie si acidoza de post.

In conditiile scaderii ponderale pot aparea leziuni hepatice importante care fac imposibila utilizarea glucozei si determina aparitia hiperglicemiei (diabetul de foame).

Forme clinice

Denutritia iatrogena este o invaliditate dietetica intretinuta de indicatii inadecvate ale medicului. Regimul indicat este, riguros, nelimitat in timp. Apar initiative personale care intretin starea de denutritie.

Denutritia in alcoolismul cronic are etiologie mixta primara prin lipsa de aport alimentar datorita dezechilibrului economic si secundara tulburarilor organice si metabolice induse de alcool.

In cursul metabolismului alcoolului in ficat se acumuleaza aldehida care formeaza alcaloizi din grupa opiului ceea ce si determina dependenta de alcool. De asemenea este blocata lipogeneza, ceea ce favorizeaza evolutia aterosclerozei. Leziunile hepatice evolueaza spre ciroza etanolica, markerul biologic este cresterea enzimei gamaglutamiltranspeptidaza. Denutritia la varstnici este fiziologica pana la un punct, prin anabolism scazut, dar se asociaza cu suferinte organice care trebuiesc cautate (neoplasm, diabet senil, TBC-torpid, insuficienta glandulara) sau un aport alimentar inadecvat. Datorita denutritiei alterate, sedentarismului, prejudecatilor alimentare.

Denutritia din anorexia mentala - refuzul activ al pacientului de a manca, apare frecvent la femei tinere care structureaza o nevroza sau la femeile care vor sa slabeasca si isi impun anorexie care devine apoi patologica.

Tratamentul denutritiei

Atentie la capacitatea intestinala redusa a bolnavului, scaderea secretiei gastrice, atonia musculaturii digestive, dereglarea neuroendocrina si suferinte organice secundare (insuficienta cardiaca, tulburari digestive).

Principii

Realimentarea se face progresiv, fractionat cu alimente placute la gust. Proteinele sunt elementul major, sunt bine tolerate si au volum mic (carne, peste, branza, oua). Lipidele se administreaza moderat initial fierte sau proaspete. Evitarea elementelor cu celuloza multa, a grasimilor prajite care dau tulburari digestive. Se administreaza 5-6 mese pe zi.

Ratia calorica se creste cu 500 de kcal la 3-5 zile pana la 3500 kcal/zi, proteinele cresc in ratia alimentara cu 5 g la 2 zile, pana la 120 g pe zi. Se folosesc preparate concentrate

Se va realiza o crestere de 1-2 kg pe saptamana si dupa normalizarea greutatii se mentine un supliment caloric de 1000-1500 kcal (100 g carne, 100g zahar, 500 ml lapte).

Se recomanda alimente hipercalorice cum sunt: fructele (migdale, smochine, prune, pere, struguri), dulciurile, fainoasele asociate cu unt, lapte, cacao (ciocolata, creme, inghetata).