Istoria protezelor partiale fixe

Istoria protezelor partiale fixe se regaseste adanc in negura timpului. In 1914 Hermann Junker descoperea intr-un mormant la Ghizeh (aproximativ 2500 inainte de Hristos) doi molari legati cu sarma din aur ce reprezenta unui dinte mobil solidarizat de vecinul sau cu o implantare mai buna. (1)

Piese similare au fost descoperite de S. Farid in 1952 in mormintele de la El-Qatta, nord-vest de Cairo. Una dintre acestea consta dintr-un canin superior cu o ligatura de sarma sub forma de bucla spre distal ce purta un premolar ca extensie distal, iar alta din incisivi, unul central, altul lateral legat cu sarma din ce trece prin tuneluri forate in dinte. (1)

In America precolumbiana populatia Maya practica tehnica incrustatiilor in dinti a unor pietre semipretioase, tehnica aceasta precum si rezistenta in timp ridica probleme interesante privind "cimenturile" de fixare utilizate la acea vreme. Incasii practicau incrustatii de aur de diferite forme ca semne de distinctie ale capeteniilor. (1)

Etruscii erau aurari priceputi. Puntile dentare serveau scopuri estetice si fonetice, tehnici preluate mai tarziu de catre romani. (1)

In imperiul islamic, sec. VII-XII dintii extrasi erau ligaturati cu sarma din Ag, Au si fixati de dintii limitrofi breselor edentate. Dintii lipsa se confectionau din os bovin, fildes, dinti umani ori dinti proveniti de la diferite animale.(Abu Quisim). Deoarece mult timp tehnicile de amprentare nu au fost cunoscute, protezele se sculptau in fildes, lemn, dentina de hipopotam. (1)

Odata cu progresul stiintific ce au pus la dispozitia oamenilor materiale si mijloace tehnice moderne in continua perfectionare pentru confectionarea protezelor dentare se remarca rezolvarea nu doar a efectului estetic ca pana atunci ci si problematica masticatorie care devine parte importanta. (1)   

Noi orizonturi se deschid in realizarea protezelor partiale fixe prin dezvoltarea aparaturii si evolutiei tehnologice, dar si a materialelor noi aparute in decursul anilor, astfel:

1686-1761-Primul tur manual dentar ce permitea interventii mecanice pe tesuturi dure dentare. P. Fauchard;

1711-Primele modele si machete din ceara;

1728-Primul dinte cu pivot (Fauchard); alternativa lui Bourdet (dispozitiv sub forma de surub) si a lui Maggiolo (1809)-Prima amprenta de canal;

1746-Prima capa din Au (Monton), idee reluata de Morrison (1870);

1756-Primele amprente luate cu ceruri; Primele modele din gips (Philipp Paff);

1834-Prima placuta de protectie radiculara ce prevenea fractura radacinii (C.J. Lindeser);

1869-Prima coroana de invelis metalic din doua bucati, inel si capac ocluzal solidarizate prin lipire;

1871-Primul tur dentar de picior;

1874-Primul tur dentar electric. Comanda fiind la picior ramaneau libere mainile;

1884-Prima coroana integral ceramica, prefabricata ce avea adaptat un dispozitiv radicular din Pt si Ir (M.L. Logan); Coroana de substitutie;

1869-Lansarea puntilor pe incrustatii (B.J. Bing);

1888-Prima coroana partiala (N.J.Bennett) perfectionata de P.J.Carmichael(1900);

1904-1907-Lansarea si perfectionarea instalatiilor de turnare a aliajelor(A.Ollendorf si W.H. Taggart);

1928-Brevet pentru polimerizarea acrilatului, patentul firmei Bauer-Kulzer pentru produsul acrilic Paladon;

1936-Arderea ceramicii pe folie de platina si ulterior in vid. (1)

Istoria moderna a protezelor partiale fixe e influentata de progrese remarcabile realizate de stiintele exacte datorita carora au aparut aparaturi si tehnici noi: instalatii complexe de turnare, pe baza de curenti de inalta si sau medie frecventa, materiale perfectionate de amprentare, de model, machetare si ambalare.

Competitia dintre doua materiale de placare a scheletului metalic a influentat progresul in domeniul protezelor partiale fixe dupa 1945. Punerea la punct a ceramicii cu temperatura scazuta de sinterizare (Weinstein 1958) ce a permis realizarea restaurarii metalo-ceramice pe metale nobile si din 1970 pe aliaje nenobile marcheaza debutul erei moderne al tehnicilor metalo-ceramice. Sistemul Golden-Gate (mase ceramice hidrotermale) reprezinta un succes din punct de vedere al temperaturii scazute de sinterizare si a unui modul de elasticitate corespunzator aliajului din care se confectioneaza componenta metalica. (1)

Apar si sistemele integral ceramice, iar majoritatea studiilor considera ca in mileniul III ponderea metalului si a aliajului va scadea din tehnica protezelor partiale fixe. Prin introducerea informaticii, a computerizarii la sfarsitul mileniului trecut s-au putut astfel realiza proteze partiale fixe cu ajutorul computerului care preia amprenta optoelectronica. (1)

Sintetizarea datelor de istorie a protezelor partiale fixe aduce in observatie descoperirea unui nou tip de agregare (cum este cea adeziva). De remarcat este faptul ca a trebuit ca sa treaca un secol pentru acesta si pentru materializarea ideii de inlocuire a amprentei traditionale cu cea optoelectronica, doua secole. (1)

Protetica fixa va castiga in viitor mult teren in dauna celei mobile, datorita extinderii implantologiei orale, ce permite inserarea unor dinti stalpi acolo unde acestia lipsesc cu prognostic favorabil dovedit, gratie acceptarii implantului de catre tesutul osos. (1)