EDENTATIA PARTIALA

EDENTATIA PARTIALA

Dentatia umana definitiva, dupa erubtia molarului trei, este alcatuita din 32 de dinti permanenti. Dintii permanenti sunt repartizati in numar de 16 pentru fiecare arcada maxilara.

Starea de edentatie apare de la varste tinere (12 - 18 ani ), cind prin absenta unui dinte sau a mai multora, integritatea morfologica a arcadelor este intrerupta

DEFINITIE

Este starea fiziopatologica a arcadelor dentare caracterizata prin pierderea a 1 - pina la 15 dinti de pe arcada. Absenta dintilor de pe arcada produce un spatiu numit edentatie sau bresa dentara. Edentatia unidentara pina la cea subtotala poate crea un numar impresionant de variante ale starii de edentatie pe arcada dentara.

ETOLOGIA EDENTATIEI PARTIALE

Factorii principali care contribuie la aparitia starii de edentatie sunt :

Caria dentara si complicatiile ei

Parodontopatia

Traumatismele accidentale

Osteomielita si tumorile oaselor maxilare

Disfunctia ocluzala

FORMELE CLINICE ALE EDENTATIEI PARTIALE

Starea de edentatie partialla apare de la absenta unui singur dinte si pana la un numar de 15 dinti de pe un maxilar. Exista teoretic 16 posibilitati de adentatie pe o arcada dentara. Se intilnesc edentatii de 2 - 3 dinti sau mai multi alaturati sau din alta zone ale arcadei. Pe o singura arcada dentara pot exista numai 7 brese (spatii edentare).

CLASIFICAREA EDENTATIEI PARTIALE

Clasificarea cea mai raspandita este a lui Kenned :

¾      clasa I - a - edentatie termino - terminala, plasata posterior dintilor restanti pe ambele hemiarcade.

¾      clasa II - a - edentatie terminala unilaterala plasata posterior dintilor restanti pe o hemiarcada.

¾      clasa III - a - edentatie laterala, delimiteaza mezial si distal de dinti

¾      clasa IV - a - edentatie frontala situata de o parte si de alta a liniei mediane.

Scoala romaneasca de protetica (E.Costa) clasifica edentatiile in functie de zona topografica:

¾         edentatie frontala - absenta incisivilor si caninilor din zona frontala

¾         edentatie laterala - absenta premolarilor si molarilor de pe hemiarcade. Este limitata anterior si posterior de dinti restanti.

¾         edentatie terminala - absenta premolarilor si molarilor de pe hemiarcade este situata posterior de dintii restanti fara a prezenta dinte restant posterior.

COMPLICATIILE EDENTATIEI PARTIALE

Edentatia partiala se insoteste de tulburari ale functiilor esentiale ale aparatului dento - maxilar precum : masticatia, fizionomia, fonatia, si a relatiilor de ocluzie dintre arcadele dentare:

¾  principala tulburare este a mastrictiiei

¾  editia frontala induce evidente dificultati in vorbire, dar si un aspect dizgratios

¾  absenta dintilor laterali (premolari, molari) in edentatiile terminale instalata precoace modifica dimensiunea verticala de ocluzie.

¾  absenta unui numar mare de dinti (edentatia subtotala) conduce la suprasolicitarea dintilor restanti cu afectarea tesuturilor paradontale.

¾  starea de edentatie favorizeaza migrarile orizontale ale dintilor limitati al edentatiilor si pe cele verticale ale dintilor antagonisti.

CIMPUL PROTETIC IN EDENTATIA PARTIALA

Cimpul protetic - este alcatuit din totalitatea elementelor morfologice ale oaselor maxilare pe care se aplica protezele partiale acrilice sau scheletate.

Elementele morfologice sunt : dinti restanti, crestele edentare, bolta palatina, tuberozitatile maxilare si tuberculii piriformi.

Aceste sunt grupate in :

a.     Suportul dento - parodontal - care preia, prin dintii restanti si parodontiu, presiunile exercitate de proteza si le transmite fiziologic osului maxilar

b.     Suportul mico - osos - format din fibromucoasa crestelor edentate, si a boltii palatine, a tuberozitatilor maxilare a tuberculilor piriformi si osul subiacent

SUPORT DENTO - PARADONTAL

Este constituit din dintii restanti si tesuturile parodontale, care intra in contact cu partile componente ale protezelor (placa protetica, crosete) contribuind la stabilizarea si mentinerea acestora.

Stabilizarea , mentinerea si sprijinul protezelor partiale sunt dependente de : de numarul dintilor restanti, repartizarea topografica, pozitia de implantare si valoarea parodontala a dintilor restanti, morfologia coronara si relatiile de ocluzie.

NUMARUL DINTILOR RESTANTI

Prezenta pe arcada a unui numar de dinti restanti contribuie la stabilizarea protezelor. Stabilizarea si mentinerea protezelor sunt dependente in mare grad de repartizarea topografica a dintilor pe arcada

POZITIA DINTILOR PE ARCADA

Dintii nu sunt implantati perpendicular in oasele maxilare. Forma arcadelor (semieliptica) face ca fiecare dinte sa prezinte o implantare caracteristica la nivelul arcadelor. La maxilar axele de implantare converg spre apex, iar la mandibula sunt divergente spre apex. Aceste axe prelungite alcatuiesc un con numit "con de sustentatie" descris de Villain.

Analizand conul de sustentatie se evidentiaza :

¾  perimetrul in care se situeaza apexurile dintilor de la maxilar este mai mic decat perimetrul apexurilor de la mandibula.

¾  la maxilar perimetrul apical este mai mic fata de perimetrul coronar. Rezulta ca dintii superiori sunt inclinati in jos si spre exterior, iar dintii inferiori sunt inclinati in sus si spre interior.

Pe grupe de dinti inclinarile sunt situate astfel :

¾  dintii din grupul frontal superior sunt inclinati in sens vestibulo - oral cu 5 (8) 10 grade, iar dintii din grupul frontal inferior cu 0 - 5 grade in acelasi sens.

¾  premolarii si molarul 1 la maxilar sunt inclinati vestibular cu 2 - 3 grade, acelasi dinti la mandibula fiind inclinati spre lingual cu 2 - 3 grade.

¾  molarii 2 si 3 sunt inclinati vestibular si mezial la maxilar, iar cei de la mandibula mezial si lingual mai accentuat.

In edentatia partiala, dintii limitanti si antagonisti isi modifica pozitia initiala din arcade. Aceste noi pozitii sunt denumite malpozitiile secundare ale dintilor restanti. Modificarile de pozitie au loc in sens orizontal si vertical.

Migrari orizontale se produc prin inclinarea si translatia dintilor restanti. In migrarea cu inclinare (basculare) coroana dintelui se deplaseaza spre edentatie, iar radacina ramane implantata in pozitia initiala sau are tendinta de deplasare in sens opus.

Migrarile cu translatie coroana si radacina dintelui se deplaseaza in acelasi sens, noul ax de inplantare fiind aproape paralel cu cel initial.

Migrari orizontale se produc atat in sens mezial, cit si distal, cele meziale (meziogresiunile) sunt mai ample si mai numeroase decat cele distale (distogresiunile ).

Migrarile verticale sunt deplasari ale dintilor in sens vertical. Migrarea are loc spre edentatie, in cautarea dintilor antagonisti absenti.

Clinic, migrarile verticale sunt reprezentate de : egresiuni si extruzii. Egresiunile sunt forma de migrare in care dintii se deplaseaza inpreuna cu procesul alveolar, coroana clinica nu - si modifica dimensiunea initiala.

Extruziile sunt forma de migrare in care dintii se deplaseaza din alveole spre edentatie, fara procesul alveolar. Coroana clinica devine mai mare decat cea anatomica.

MORFOLOGIA CORONARA

Este examinata anterior protezarii, clinic si pe modelul de studiu, deoarece pe coroana dintilor stilpi se aplica elementele de stabilizare ale protezelor. Coroanele dentare prezinta convexitatile maxime fiind numita ecuator anatomic. Ecuatorul anatomic este luat in considerare numai in pozitia verticala a dintelui, pe dintele extras si are valoare in studiul morfologiei dentare.

Ecuatorul de malpozitie este caracteristic dintilor limitanti ai edentatiei care prezinta migrari orizontale.

Ecuatorul protetic este ecuatorul comun al dintilor stilpi si poate fi determinat cu ajutorul unui aparat numit paralelograf. Trasarea ecuatorului protetic pe fetele laterale coronare le imparte in doua zone distincte, cu utilizare protetica diferita :

¾  Zona subecuatoriala situata intre colet si ecuatorul protetic, este partea retentiva a coroanei.

¾  Zona supraecuatoriala este cuprinsa intre ecuator si extremitatea libera a coroanei si reprezinta partea neretentiva a coroaenei.

CARACTERISTICI PRIVIND RETENTIVITATEA

¾  la maxilar, retentivitatile favorabile ale molarilor sunt situate pe fetele vestibulare, iar la mandibula pe fetele linguale.

¾  premolarii datorita implantarii verticale, prezinta zone retentive pe ambele fete (V, O) .

¾  gradul de retentivotate este mai mare la coroanele inalte si mai mic pentru coroanele scurte.

Valoarea parodontala a dintilor stilpi

Este caracteristica fiecarui dinte si consta din gradul de rezistenta al dintilor fata de fortele care tind sa - i deplaseze din alveole. Valoarea paodontala a unui dinte este determinata de implantarea osoasa, morfologia radiculara si starea de sanatate a tesuturilor parodontale.

Relatiile de oculzie

In edentatia partiala, relatiile ocluzale initiale se modifica datorita migrarilor dentare.

SUPORTUL MUCO - OSOS

Este a doua componenta a cimpului protetic, fiind alcatuit din mucoasa si oasele maxilare. Protezele partiale sunt in contact intim cu dinti restanti. Fibromucoasele cimpului protetic sau mucoasa fixa acopera crestele alveolare si bolta palatina.

Fibromucoasa ce acopera crestele alveolare maxilare este mai groasa decat la mandibula.

Mucoasa neutra (pasiv - mobila ) - se afla la periferia cimpului protetic. Este situata la nivelul fundurilor de sac vestibulare si linguale si in zona palatina superioara ( linia "Ah" ).

Suportul osos al cimpului protetic este reprezentat de crestele alveolare si bolta palatina.

Creasta alveolara este formatiunea ce rezulta prin transformarea procesului alveolar in urma extractiei dintilor. Crestele alveolare prezinta dimensiuni si forme variate : sunt voluminoase sau atrofiate, atenuate pina la disparitie.

Crestele alveolare prezinta in extremitatile distale : tuberozitati la maxilar si tuberculi piriformi la mandibula. Aceste formatiuni anatomice sunt acoperit de proteze, ele influentind considerabil stabilitatea si mentinerea. Aceste formatiuni anatomice se atrofieaza in ritm lent fiind numite "zone biostatice".

Bolta palatina este zona campului protetic, situata intre crestele alveolare maxilare. Formele si dimensiunile ei sunt variabile in plan frontal. Se observa bolta palatina adanca (ogivala) sau de adancime medie.