RADIOSCOPIA TORACICA

RADIOSCOPIA TORACICA

Inainte de a incepe examinarea radiologica medicul trebuie sa cunoasca anamneza, datele clinice si de laborator ale bolnavului. Radioscopia toracelui ne ajuta la examinarea functiei si modificarilor morfologice ale aparatului respirator. Ea ne da imaginea de ansamblu a aparatului respirator, fara insa sa ne poata pune in evidenta detaliile fine ale unor leziuni.

In radioscopie se folosesc raze de duritate mijlocie, 50-60 KV la copii si 70-90 KV la adulti, cu intensitate de 3-4 mA. La distanta focus-ecran in medie de 50 cm.

Bolnavul se examineaza in pozitie verticala si in pozitie orizontala, prin culcarea stativului si in pozitie Trendelenburg. Mai intai se examineaza toracele in totalitate cu diafragmul deschis cat este ecranul. Dupa examinarea in ansamblu a cutiei toracice, se micsoreaza diafragmul si se examineaza diferitele regiuni pulmonare: varfurile, campurile pulmonare mijlocii drept si stang, bazele pulmonare, sinusurile costo-diafragmatice, mediastinul, cordul, miscarile diafragmului, etc. In tot timpul radioscopiei bolnavul trebuie continuu miscat in jurul axului lui longitudinal, indicand bolnavului sa se roteasca incet in diferite directii.

Examenul radioscopic se face in incidentele de fata, oblice si profil.

Fig.11 Incidentele de examinare radioscopica

In incidenta de fata, postero-anterioara, se examineaza mai intai bolnavul asezat cu fata la ecran, apoi bolnavul se intoarce si se examineaza cu spatele la ecran.

In pozitia cu fata la ecran, pentru a putea examina mai bine scizurile se intrebuinteaza pozitia numita "de lordoza" (Fleischner). In pozitia de lordoza, bolnavul face un pas inainte de la stativ, isi inclina coloana dorsala inapoi, apoi tinand capul flectat pe piept, pana ce atinge stativul cu umerii, abdomenul fiind inainte in contact cu ecranul. In aceasta pozitie, planul scizurii orizontale este strabatut anterior facand-o vizibila ca o opacitate fina liniara.

Fig.12 Pozitiile de examinare pentru scizuri respectiv varfuri

In pozitia numita tot de fata insa cu spatele la ecran, se examineaza varfurile pulmonare. Punand bolnavul sa faca un pas inapoi, apoi sa isi flecteze coloana dorsala care se sprijina de ecran si capul sa-l duca in extensie, apexul pulmonar este bine evidentiat.

In incidentele oblice, bolnavul este rasucit cu umarul drept la ecran, pozitia oblica anterioara dreapta (OAD) sau este rotat cu umarul stang la ecran, pozitia numita oblica anterioara stanga (OAS).

In incidentele din profil drept si stang, numite si laterale, bolnavul este asezat inapoia ecranului, cu mainile ridicate pe cap in profil perfect.

Radioscopia cu raze dure

Este o metoda radiologica care consta in examinarea cu tensiunea de 120-150 KV. Aceste examinari cu raze dure si miliamperaj mic (1 mA) iradiaza mai putin bolnavul decat radioscopiile obisnuite, de aceea aceste examinari incep sa se foloseasca din ce in ce mai mult, intrucat ele pot pune in evidenta unele leziuni care nu se vad in radioscopia obisnuita.