EXAMENUL RADIOIMAGISTIC IN STOMATOLOGIE

EXAMENUL RADIOIMAGISTIC IN STOMATOLOGIE

METODE DE EXAMINARE

Radiografiile dentare simple se executa cu aparate radiologice monobloc pe filme cu ambalaj special, de dimensiuni 3/4 cm sau 4/5 cm, aplicate intraoral, in dreptul unui grup de 3, 4 dinti situati pe acelasi plan. Radiografia extraorala pentru maxilare se face pe film 13/18 in casete cu folii, dupa tehnica obisnuita. Recent introduse, radiografiile panoramice permit un inventar lezional al tuturor grupelor dentare. De o deosebita utilitate sunt radiografiile masivului facial (maxilar superior si maxilar inferior) precum si radiografiile de sinusuri.

Fig. 356 Radiografie panoramica

Astazi, se utilizeaza din ce in ce mai mult CT-ul, in special in implantologie care necesita un soft special.

Notarea dintilor se face prin cifra corespunzatoare dintelui examinat, inscrisa in unul din cele 4 cadrane delimitate de doua linii care se intretaie perpendicular, insotite de litera initiala a portiunii din arcada, pe care se gaseste dintele (arcada superioara din dreapta si cea din stanga se noteaza cu litere mari, iar arcadele inferioare cu litere mici) sau precedate de cifra cuadrantului corespunzator: 1, 2.

De exemplu caninul superior drept se noteaza cu D3 sau 1.3 iar premolarul 1 inferior stang se noteaza s4 sau 3.4 .

Anatomia radiologica normala a dintilor

Dintele are opacitatea accentuata, forma triunghiulara cu radacina implantata in arcada osoasa dentara .

Coroana dintelui este constituita din smalt care este localizat periferic, intens radioopac si dentina care, din cauza continutului mare in calciu, este opaca la razele X, dar mai putin decat smaltul. In centru se gaseste camera pulpara care este transparenta, de forma dreptunghiulara, de la care pornesc canalele radiculare. Coletul dintelui face trecerea intre coroana si radacina.

Radacina dintelui, constituita din dentina si acoperita cu cement, gazduieste in lungul ei canalul dentar ce se continua cu camera pulpara. In jurul radacinii se observa spatiul transparent alveolo-dentar ocupat de ligamentul dintre radacina si alveole.

Peretele alveolar apare ca o dunga trasa cu creionul numita lamina dura cu caracter de corticala osoasa.

Fig. 357 Structura normala dentara

Intre doi dinti vecini, se poate observa septul osos interdentar, constituit din tesutul spongios din marginea maxilarului si din peretii alveolelor care se prelungesc cu o creasta intre cei doi dinti. Intre doua radacini vecine, exista un septul interradicular.

Parodontium este unitatea morfo-functionala constituita din 5 straturi anatomice care sunt in interdependenta si sunt afectate, de obicei, concomitent in procesele patologice: stratul de cement, ligamentul alveolo-dentar peridontium, peretele osos alveolar (lamina dura) periostul regional al marginii maxilarului si gingia.