Encefalitele

Encefalitele

Encefalita japoneza (JE) (Encefalita japoneza B,
Encefalita Rusa autumnala, Encefalita de vara)

Patogen: Virusul encefalitei japoneze face parte din familia Flaviviridae (Togaviridae).

Vectori: tantarii, in principal Culex tritaeniorhynchus, Culex gelidus si grupul Culex vishnui.

Rezervoare: probabil pasarile dar si animale domestice (porci) ca gazde ce amplifica virusul.

Encefalita japoneza a cauzat epidemii in Japonia si Coreea. Distributia bolii se extinde de la Siberia maritima, Japonia, Coreea, China, Indonezia, Singapore, Malaiezia, Tailanda, Vietnam, Birmania, Nepal, India si Sri Lanka la coasta vestica a Indiei. Epidemii recente au aparut in India: 1973; 1977-1978 caracterizate prin mortalitati ridicate.

Virusul este mentinut in natura de catre tantari si de animalele vertebrate, omul este implicat accidental. In tarile temperate ca Japonia, boala apare in zonele cu climat cald; la tropice ea poate sa apara in orice sezon, totusi riscurile sunt mai mari in sezoanele ploioase, cand populatiile de tantari se dezvolta masiv. Culex tritaeniorhynchus care se reproduce in orezarii este vectorul principal si se hraneste mai ales pe animale mari si pasari. Au mai fost implicati Culex gelidus (predominant pe porci) si grupul Culex vishnui. Virusul a mai fost izolat si din alte specii tantari Culex spp.,     Aedes si Anopheles.

Encefalita japoneza este o boala predominant rurala si in sud-estul Asiei este asociata culturilor de orez si tantarilor care se reproduc aici. Transmisia se face prin intepatura; transmisia transovariana a virusului a fost demonstrata in laborator la cateva specii de Aedes. Pentru protectia umana este disponibil un vaccin.

Alte encefalite

Simptomele encefalitei acute sunt cauzate de catre cateva grupe de arboviru­suri, in special din grupul California. In general, aceste arbovirusuri au un larg spectru de rezervoare gazda vertebrate si mai multi posibili vectori.

Grupul de Encefalite de tipul California (CE) (Familia Bunyaviridae)

Vectorii: Speciile de tantari din genurile Aedes, Anopheles, Culex, Culiseta si Psorophora sp.

Rezervoare: Rozatoarele si lagomorfele.

Din acest grup sunt cunoscute 14 virusuri, cazurile au fost semnalate in cele doua Americi, Africa, Asia si Europa. In general, ele cauzeaza simptome subclinice la om, dar ocazional pot sa apara si cazuri acute. Exemple:

- virusul La Crosse ce are ca vector speciile de tantari din grupul Aedes hendersoni (Aedes triseriatus este vectorul cel mai important). Alti vectori impor­tanti ai virusurilor CE sunt Aedes atlanticus, Aedes trivittatus si Aedes canadensis. Exista dovezi ca grupul de virusuri CE sunt transmise adesea transovarian de la o generatie la alta de vectori.

Encefalita Equina de Est (EEE) (Familia Flaviviridae, genul Alphavirus)

Vectorii: La om, in principal tantarii din genul Aedes (Ochlerotatus)

Rezervoare: pasarile, posibil caii.

EEE este larg raspandita in Americi. Caii sunt victimele principale iar cazurile umane sunt sporadice. Virusul este enzootic la pasari (pasarile de companie, fazanii fiind foarte susceptibile).

Transmisia intre pasari este asigurata de speciile ornitofile de Culex sp. si de Culiseta sp. la care apare, de asemenea, transmisia transovariana. Vectorii la om si cai sunt speciile de Aedes (Ochlerotatus).

Encefalita St. Louis (SLE) (Familia Flaviviridae, genul Flavivirus)

Vectorii: Culex spp.

Rezervoare: pasarile.

SLE este raspandita in Americi iar cazurile umane sunt rare. Simptomele sunt mai usoare decat in cazul EEE sau VEE iar majoritatea infectiilor sunt inaparente. Transmisia se datoreaza in principal speciilor Culex tarsalis, Culex quinquefasciatus si Culex nigripalpus. Transmisia transovariana este metoda principala de iernare a virusului care se amplifica in pasari.

Encefalita Equina de Vest (WEE) (Familia Flaviviridae, genul Alphavirus)

Vectorii: Culex sp., Culiseta sp.

Rezervoare: pasarile; posibil reptilele si amfibienii.

WEE raspandita in America de Sud, de Nord, Centrala si in Europa. Virusul WEE a fost izolat in specii de Culex, Aedes, Anopheles, Culiseta si Psorophora, dar transmisia se datoreaza, in principal, Culex tarsalis. WEE este importanta ca boala la cai.

Encefalita Equina Venezueleana (VEE) (Familia Flaviviridae, genul Alphavirus)

Vectorii: Aedes sp., Culex portesi, Psorophora ferox

Rezervoare: rozatoarele.

VEE seamana cu WEE in unele aspecte, exceptand rezervorul, rozatoarele. Sunt implicate mai multe specii de tantari; virusul a fost izolat din 26 de specii. In America de Nord vectorii importanti se reproduc in balti cu apa sarata: Aedes taeniorhynchus, Aedes sollicitans, Culex portesi si Psorophora ferox. Epidemiile apar de regula din Texas pana in Peru, afectand caii si oamenii, simptomele sunt severe si adesea fatale.

Bibliografie

Arnell, J.H. - 1973. Mosquito studies (Diptera, Culicidae) XXXII. A revision of the genus Haemagogus. Contributions of the American Entomological Institute, 10(2): 1-174.

Belkin, J.N. - 1962. The mosquitoes of the South Pacific. Berkeley, University of California Press. Vol. l, 608 pp; Vol. ll, Plates 1-412.

Brian, G.W., ed. - 1981. Handbook series in zoonoses, Section B. Viral zoonoses. Vol. 1, 510 pp.

Brown, A.W.A. - 1977. Yellow fever, dengue and dengue haemorrhagic fever. pp. 271-317. In: Howe, G.M. ed. A world geography of human diseases, London, Academic Press, 621 pp.

Calisher, C.H. & Thompson, W.H. eds. - 1983. California serogroup viruses. New York, Liss.

Christophers, S.R. - 1960. Aedes aegypti, the yellow fever mosquito. Cambridge, University Press, 739 pp.

Karabatsos, N. ed. - 1985. International catalogue of arboviruses, including certain other viruses of vertebrates. 3rd Ed. Baltimore, American Society of Tropical Medicine and Hygiene, 1147 pp.

Khin, M.M. & Thraw, K.A. - 1983. Transovarial transmission of dengue 2 viruses by Aedes aegypti in nature. American Journal of Tropical Medicine and Hygiene, 32: 590-594.

Leake, C.J. - 1988. Strategies for vector-borne disease control in rice production systems in developing countries: arboviruses other than Japanese encephalitis. In: Vector-bome disease control in humans through rice agroecosystem management. International Rice Research Publication, in collaboration with the WHO/FAO/UNEP Panel of Experts on Environmental Managemen for Vector Control, pp.161 173.

Macdonald, W.W. - 1976. Mosquito genetics in relation to filarial infections. pp. 1-24 In: Taylor A.E.R. & Muller, R. ed. Genetic Aspects of host-parasite relationships. (Symposium of the British Society for Parasitology, Vol. 14). Oxford, Blackwells, pp. 1-24.

Monath, T.P. - 1979. Arthropod-borne encephalitides in the Americas. Bulletin of the World Health Organization, 57: 513-533.

Monath, T.P. - 1980. St. Louis encephalitis. Washington DC, American Public Health Publication.

Rosen, L. et al. - 1983. Transovarial transmission of dengue viruses by mosquitoes: Aedes albopictus and Aedes aegypti. American Journal of Tropical Medicine and Hygiene, 32, 1108-1119.

Sudia, W.D. & Newhouse, V.F. - 1975. Epidemic Venezuelan Equine Encephalitis in North America: a summary of virus-vector-host relationships. American Journal of Epidemiology, 101: 1-13.

WHO. Yellow Fever in 1979. Weekly Epidemiological Record, 55: 345-351 (1980).

WHO. Overall review of yellow fever in Africa and America, 1965-1979. Weekly Epidemiological Record, 55:356-360 (1980).

WHO. Status of the Aedes aegypti eradication campaign in the Americas: Correction. Weekly Epidemiological Record, 55: 391 (1980).

WHO. Yellow fever in 1981. Weekly Epidemiological Record, 57: 297-301 (1982).