FOTOTERAPIA CU UVB

1. DESCRIEREA METODEI

Ultravioletele B, cu lungimea de unda de 290-320 nm, se numesc si spectrul arsurii solare sau spectrul eritematogen. Desi au penetrabilitate cutanata mai mica decat ultravioletele A, aceste radiatii aplicate topic au devenit o modalitate de tratament in mai multe, afectiuni cutanate deoarece spre deosebire de ultravioletele A, ultravioletele B isi exercita actiunea terapeutica si fara fotosensibilizare prealabila, au fototoxicitate mai scazuta si in plus, necesita doze de expunere de 1000 de ori mai mici decat ultravioletele A.

Sursele de ultraviolete B sunt:

naturale: soarele

artificiale;

1) Lampa solara cu tuburi fluorescente. Sursa este un arc de mercur cu spectru continuu de 313 nm. Radiatiile sunt filtrate, dar .doza eritematoasa are o durata de 90-120 de secunde de la 25 cm. Sunt cele mai accesibile lampi pentru fototerapie, actionand in zona 290-320 nm. Se folosesc la domiciliu sau in cabinete particulare sub forma mai multor tuburi grupate intr-un suport.

2) Tuburile de 'lampi solare' contin mercur si emit ultraviolete in spectrul luminii soarelui.

3) Lampile cu cuart cald - arcul de mercur emite un spectru discontinuu de ultraviolete in benzile de 254, 265, 297, 303, 313, 365 nm. Doza de eritem este de 30-60 sec/m. Surplusul poate duce la arsuri grave, de aceea se folosesc mai mult in spital.

Doza de UVB depinde de doi factori: pigmentatia melanica constitutionala si predispozitia genetica de a se bronza. Psoriazisul reprezinta boala de electie pentru tratamentul cu UVB.

Instructiuni de folosire a lampilor cu UVB pentru pacientii cu psoriazis:

este obligatorie protejarea ochilor cu ochelari speciali

cronometru cu sonerie

incalzirea lampii dureaza 5 minute

administrarea de UVB se face zilnic sau alternativ (o data la 2 zile)

se opreste temporar tratamentul cand apare un eritem excesiv si dureros.

Dupa iradierea cu ultraviolete B in tesutul cutanat au fost detectati dimeri de piramida in ADN, radicali liberi si lipide oxidate.

Reactiile biochimice ulterioare include: modificari de AND, ARN sI ale sintezei proteice, stimulari sau inhibari ale activitatii enzimatice, rupturi de lizozomi si eliminari de mediatori ai inflamatiei.

Mutatia si moartea celulara induse de ultravioletele B sunt rezultatul in principal al dimerilor de ciclobutil-pirimidina si, probabil, si ai altor fotoprodusi ai AND-ului.

2. APLICATIILE FOTOTERAPIEI CU UVB

2.1. PSORIAZIS

Psoriazisul este o afectiune cutanata inflamatorie si proliferativa care se caracterizeaza prin prezenta de placi eritematoase, bine delimitate, acoperite de scoame groase, lamelare, stratificate, sidefii, localizate electiv pe zonele de extensie si in zona scalpului. Are o durata variabila de evolutie si prezinta numeroase variante morfologice.

2.1.1. Descrierea metodei

Psoriazisul reprezinta boala de electie pentru tratamentul cu UVB. Utilizarea ultravioletelor pentru tratamentul psoriazisului vulgar a plecat de la observatia ca radiatiile solare au efect benefic asupra leziunilor de psoriazis. UVB inhiba mitozele epidermice, activitatea antipsoriazica optimala aparand la o lungime de unda cuprinsa intre 3 10 si 315 nm.

Ca surse de iradiere se folosesc tuburile fluorescente si lampile UV de inalta presiune, echipate cu filtre.

Sursele fluorescente de ultraviolete cu xenon sau cu mercur utilizate in fototerapie emit o gama larga de lungimi de unda. Unele benzi pot fi mai putin terapeutice si pot limita durata tratamentului prin efectele lor fototoxice sau prin efectul de 'kobnerizare' (psoriazisul este frecvent asociat cu traumatisme cutanate superficiale, leziunile aparand la locul injuriei = fenomen Kobner).

Eficacitatea de remitere a psoriazisului printr-un anumit spectru de lungimi de unda este definit ca spectru de actiune fototerapeutica.

Pentru ca eritemul si inflamatia tegumentului sunt factori care limiteaza este de dorit sa se utilizeze lungimi de unda care sunt maxim si minim eritematogene.

Echivalentul natural al fototerapiei artificiale cu UVB este climatoterapia sau helioterapia care actioneaza pe mai multe cai: razele ultraviolete, sarurile keratolitice din apa marii, prezenta de gudroane din roci bituminoase dizolvate in apa, repausul si relaxarea.

Climatoterapia este utilizata cu succes in cadrul tratamentelor realizate in regiunea Marii Moarte, care are un nivel anormal de ridicat in radiatii UVA si UVB, datorita situarii sale la 400 m sub nivelul marii.

In anumite studii se afirma ca helioterapia la Marea Moarta este mai eficienta decat fototerapia solara in alte regiuni geografice. Explicatia acestui lucru ar fi deplasarea naturala a spectrului spre lungimi de unda mai mari. Pentru ca Marea Moarta se situeaza la 400 de metri sub nivelul marii, radiatia traverseaza o coloana atmosferica mai lunga inainte de a atinge pamantul. Pentru ca lungimile de unda scurte sunt dispersate preferential si eventual absorbite, acest fapt duce Ia o deplasare neta a spectrului catre lungimi de unda mai mari la nivelul solului.

Acest efect de 'lungire a caii' este mic si trebuie luate in considerare si mecanisme ipotetice: cum ar fii: continutul crescut de aerosoli langa Marea Moarta pentru a justifica in parte deplasarea semnificativa biologic a distributiei terestre a puterii spectrului solar. Este de asemenea posibil ca indepartarea substantelor absorbante de ultraviolete, prin imbaierea in apa marii sa modifice proprietatile optice ale pielii cu psoriazis intr-un mod care sa creasca eficacitatea fototerapiei.

Climatul heliomarin al tarii noastre exercita un puternic efect stimulant si tonifiant, calitatile sale datorandu-se asezarii litoralului nostru spre est, regimului de radiatii foarte puternic si duratei stralucirii soarelui in timpul verii. Pentru obtinerea unor rezultate favorabile, cura heliomarina trebuie sa dureze cel putin 25 de zile. Tratamentul este eficace, ducand la albirea leziunilor in 70% din cazuri, dar pot surveni recaderi, probabil datorita intreruperii bruste a tratamentului dupa obtinerea remisiunii.

Fototerapia artificiala cu UVB

Se aplica, in general, dupa urmatoarea schema: pacientii sunt iradiati de 3-5 ori pe saptamana, incepand cu o doza initiala DEM (doza eritem minima) care se creste de la o sedinta Ia alta cu 15-30% pentru a obtine o slaba reactie eritematoasa. Albirea leziunilor apare dupa aproximativ 23 sedinte (in ritmul de 3 sedinte pe saptamana). In continuare este necesar un tratament de intretinere constand in 2 iradieri pe saptamana timp de o luna si apoi o iradiere pe saptamana inca o luna.

Folosirea benzilor inguste de UVB

Un potential progres pare a fi introducerea becurilor fluorescente TL01 care distribuie UVB cu lungimea de unda de 312 nm.

Se observa ca dupa expunerea la 2 doze eritematoase minime (DEM), in multe celule cu arsura solara in cazul utilizarii benzilor inguste decat in cazul benzilor late. Benzile inguste ofera un avantaj terapeutic cu clarificare mai rapida si mai completa.

Avantaje

Benzile inguste de UVB sunt mult mai eficiente in producerea remisiei clinice a psoriazisului la pacientii cu afectare moderata sau severa (arii afectate extinse, psoriazis de lunga durata sau rezistent la alte forme de tratament).

Ameliorarea clinica are loc mai rapid cu fototerapia cu benzi inalte fiind chiar semnificativa statistic dupa o saptamana.

Remisia indusa prin benzi inguste de UVB s-a realizat dupa un interval mai scurt decat cel obtinut prin PUVA-terapie.

Mecanismele celulare de actiune ale benzilor inguste de UVB in psoriazis nu sunt stabilite. Unele experimente arata ca doze mici de UVB (30 mJ/cm²) previn activarea limfocitelor T si eliberarea de citotoxine de catre acestea in vivo). In consecinta actiunea antipsoriazica ar putea fi legata de imunomodulare.

Comparativ cu PUVA-terapia, riscul de cancer cutanat la pacienti tratati multi ani cu UVB este mic sau absent.

Baza acestor diferente pare a fi modul de lezare al ADN-ului: UVB duc la formarea dimerilor de pirimidina cu structuri cis iar PUVA duce la formarea structurilor trans prin legaturile incrucisate dintre lanturi, favorizate de psoralen, cu reparare ulterioara mult supusa erorii. De-a lungul spectrului UVB, numarul dimerilor de pirimidina scade cu cresterea lungimii de unda de exemplu: iradierea fibroblastilor umani cu UVB cu lungimea de unda de 320 nm produce 100 dimeri, iar cu lungimea de unda de 312 nm doar un dimer.

Desi PUVA-terapia este mult mai eficienta, efectele adverse ale ei (carcinomul cutanat si melanomul malign) restrang utilizarea sa, in plus si terapia pe termen lung cu metotrexat, ciclosporina sau alti agenti orali poate fi limitata de efectele toxice pe care le dau acestea pe alte organe in afara tesutului cutanat.

Date-fiind aceste consideratii, fototerapia cu UVB are probabil cel mai bun index terapeutic in tratamentul pe termen lung al psoriazisului extensiv.

Dezavantaje

Un potential dezavantaj al benzilor inalte de UVB ar fi nivelele mai mari de energie necesare pentru obtinerea raspunsului terapeutic.

Datorita capacitatii crescute a benzilor inalte de UVB de a determina eritem sau necroza cutanata si datorita adancimii mai mari la care pot penetra este necesar ca prima doza sa fie mai mica decat DEM iar cresterile ulterioare sa fie de 15% pentru fiecare expunere.

Efectele secundare ale UVB sunt similare cu cele ale expunerii excesive la soare si constau in:

eritem cu aparitie intarziata

edem

bule

hipertermie locala

febra

senzatie de rau general

se poate declansa o recidiva de herpes simplex

Riscul oncogen apare in cazul unei fototerapii repetate, probabil prin scaderea imunitatii cutanate sub actiunea UVB. Totodata, expunerea indelungata la UVB conduce la imbatranire prematura, cu aparitia ridurilor si a elastozei senile.

2.1.2. Combinatii terapeutice

Emolienti

Rolul aplicarii topice in strat subtire a lubrifiantilor inainte de iradiere duce la diminuarea imediata a reflexiei spectrale de catre stratul cornos psoriatic.

Intr-un studiu recent se realizeaza un protocol ambulator de 3 aplicari pe saptamana utilizand UVB si emolienti.

Protocolul este foarte des utilizat si se numeste "B-3" (adica UVB de 3 ori pe saptamana). Pentru producerea eritemului minim la fiecare expunere pot fi utilizate suplimentari descrescatoare fata de prima doza. Deoarece clarificarea membrelor intarziate fata de trunchi, acestora li se aplica extra-doze pana la 50 %.

Tuturor pacientilor trebuie sa li se stabileasca doza minima eritematoasa (DEM). Acest lucru se realizeaza prin atasarea unui panou de 8 patratele la pielea indemna de pe zona inferioara a spatelui si de pe fese. Se incepe cu o doza de aproximativ 15 mJ/cm², apoi se va creste cu cate 20%.

Primul patratel in care eritemul cuprinde toate cele 4 laturi desemneaza doza minima eritematoasa.

In toate protocoalele este utila aplicarea unui strat subtire de ulei mineral sau alt emolient.

Fata si organele genitale necesita protectie. Daca totusi aceste zone au leziuni psoriazice vor fi expuse la doze de 25% din doza corporala integrala. Alte arii precum talpile, mameloanele, sanii sau abdomenul, care au tendinta de arsura rapida necesita protectia partiala cu un prosop sau cu un unguent cu oxid de zinc.

Clarificarea cu protocolul B-3 necesita in medie 25 de tratamente. Odata constata clarificarea, mai putin de 5% din suprafata corporala implicata, expunerile se raresc la 2 saptamani, apoi la 1 saptamana apoi deloc. In timpul terapiei de intretinere doza este cea de clarificare fara suplimentari pentru extremitati.

Daca se constata semne de recurenta se reincepe protocolul B-3.

2) Corticosteroizi topici

Sunt adesea utilizati cu oarecare succes in tratamentul psoriazisului. Un studiu comparativ bilateral arata ca desi zonele tratate cu corticosteroizi par sa se clarifice mult mai rapid in timpul primelor 5-10 expuneri la UVB, iar dupa a 10-a expunere diferentele s-au uniformizat.

Utilizarea corticosteroizilor topici este limitata si de prezenta efectelor adverse precum: cost mare, dezvoltarea tahifilaxiei, producerea atrofiei, scaderea raspunsului leziunilor psoriatice la tratamentul urmator si scaderea perioadei de remisie.

3) Baile

Un studiu comparativ bilateral arata ca imbaierea pacientilor cu psoriazis in apa calda de la robinet inainte de expunerea la ultraviolete, timp de jumatate de ora, poate imbunatati clarificarea si poate scadea doza de UVB necesara pentru clarificare. Acest efect poate fi explicat prin modificarea selectiva a proprietatilor optice ale stratului cornos prin distrugerea ecranului endogen de protectie solara (acidul urocanic din stratul cornos determina cresterea sensibilitatii tegumentului la ultravioletele cu lungimea de unda de 320 nm).

Efecte bune poate da protocolul lui Ingram. Acesta consta in:

aplicarea unei bai de gudron 10-15 minute, urmata de indepartarea scuamelor prin frecare si apoi uscarea pielii;

iradiere cu UVB la doze suberitematoase;

aplicarea pastei Lassar (ce contine 0,1% cignolin), doar pe placile de psoriazis, timp de 6-24 de ore.

Se cresc apoi concentratiile de cignolin pana se ajunge la 3-4% in 2-3 saptamani. Daca apar iritatii, se pot intrerupe cateva zile aplicatiile. Metoda lui Ingram este destul de dificil de utilizat in practica.

4) PUVA

Intr-un studiu orientat pe eficacitatea terapiei combinate UVB-PUVA, clarificarea psoriazisului s-a facut dupa un numar mai mic de expuneri decat cel necesar in cazul utilizarii separate a PUVA sau UVB. De asemenea doza medie de UVB la clarificare si doza medie cumulativa de PUVA, constituie o jumatate din dozele utilizate in timpul terapiei cu UVB sau PUVA separat. Doza cumulativa de UVB a fost de numai 18% din cea utilizata in terapia separata.

5) Metotrexat

Timp de 3 saptamani 26 de pacienti au fost tratati cu metotrexat apoi cu o combinatie de metotrexat si UVB. Cand leziunile s-au clarificat s-a continuat doar cu UVB ca tratament de intretinere. Acest protocol a dus la remisia bolii la toti pacientii utilizand jumatate din numarul de expuneri si din doza de UVB la clarificare folosita in terapia separata. Doza medie totala de metotrexat utilizata a fost sub doza minima hepatotoxica.

6) Retinoizi

In Europa s-au utilizat combinatii de UVB si ertretinat (un retinoid aromatic) determinand o scadere a numarului de expuneri si a dozei cumulative.

7) Psoraleni

S-a incercat utilizarea unei combinatii intre UVB si anumiti psoraleni ca 8-metoxipsoralen si 5-metoxipsoralen. S-au constatat efecte terapeutice aproximative cu cele ale PUVA - terapiei. Aceasta metoda (PUVB-terapia) este in continuare in studiu.

8) Gudronul de huila

Gudronul de huila, numit si coaltar, se obtine prin distilarea huilei uscate si poate fi utilizat cu succes in tratamentul psoriazisului.

Efecte foarte bune are metoda Goeckerman care asociaza coaltarul cu razele UVB. Tehnica este urmatoarea: se aplica gudronul in pasta 4-10% seara, iar a doua zi de dimineata se iradiaza leziunile cu UVB timp de 30 de secunde - 15 minute, crescand progresiv timpul de expunere. Procedura va fi efectuata zilnic. Inaintea iradierii, gudronul aplicat cu o seara mai inainte trebuie indepartat prin frecare cu un prosop si ulei, dupa care se face baie (daca raman resturi de gudron, ultravioletele nu vor atinge pielea). Dupa sedinta de ultraviolete se vor indeparta scuamele cu o perie, insa un periaj prea viguros poate declansa o reactie Kobner. Dupa periaj se aplica gudronul, dar unii autori prefera un dermatocorticoid in timpul zilei, cu sau fara ocluzie, iar noaptea gudronul.

In felul acesta, leziunile se amelioreaza mai repede, dar disparitia lor totala nu are loc mai repede decat in cazul folosirii altor metode (2-3 saptamani). Pentru un raspuns eficace este necesara producerea unui efect fototoxic moderat.

In formele keratozice palmo-plantare, coaltarul se aplica sub forma de unguent 2-5%, ocluziv, noaptea. Peste coaltar se pudreaza talc pentru a se usca.

Coaltarul poate provoca iritatii si eruptii acneiforme. Pot aparea si reactii sistemice, prin absorbtia percutana a drogului (methemglobinemie). Benzapirenul din uleiurile grele este incriminat in carcinogeneza (cancerul scrotal al cosarilor); efectul este diminuat prin aplicarea dupa coaltar a clotrimazolului, deoarece acesta inhiba metabolismul epidermic al benzapirenului. S-au descris carcinoame epidermoide si maladia Bowen, care apar in cazul aplicatiilor de peste 10 ani, in special la nivelul plicilor.

9) Calcipotrol (Daivonex / Dovonex)

Calcipotriolul este un analog al vitaminei D₃ cu o eficacitate comparabila cu a dermatocorticoizilor sau a cignolinului in tratamentul psoriazisului. Regleaza proliferarea si diferentierea keratinocitelor si inhiba producerea de citockine prin scaderea numarului d elimfocite T₄ de la nivelul dermului si epidermului psoriazic. In consecinta, calcipotriolul poate inhiba hiperproliferarea epidermica de la nivelul pielii psoriazice, dar nu si din epidermul indemn, neafectat.

Preparatele comerciale Daivonex, Dovonex sau Psorcutan contin 0,005% calcipotriol in unguent sau crema si se aplica de 2-3 ori pe zi, fara a depasi 100 de grame de unguent pe saptamana.

Calcipotriolul se poate folosi topic in tratamentul psoriazisului si impreuna cu UVB si cu PUVA-terapia, imbunatatind astfel efectele acestora.

Pentru a evita inactivarea calcipotriolului, unguentul se va aplica dupa expunerea la ultraviolete.

Mai jos sunt rezultatele unui studiu comparativ asupra beneficiilor aduse de calcipotriol la tratamentul cu UVB sau PUVA.

Ca reactii adverse, s-au semnalat modificari ale metabolismului calcic si osos, cu aparitia hipercalcemiei si litiazei renale. Totodata, pot aparea iritatii cutanate (senzatia de arsura, de intepatura) mai ales la nivelul fetei. La nivelul zonelor de flexie calcipotriolul poate fi aplicat fara probleme. Unguentul cu calcipotriol este eficient si fara reactii adverse in psoriazisul copiilor.

2.2. VITILIGO

Conform unui studiu recent publicat tratarea pacientilor cu vitiligo cu UVB cu lungimea de unda de 311 nm, s-a dovedit la fel de eficienta ca si PUVA-terapia, dar cu mai putine efecte adverse.

UVB cu lungimea de unda mai mica de 311 nm au energie mai mare decat UVB de 322 nm si sunt raspunzatoare in mare parte de producerea eritemului cutanat. Lampile ce emit radiatii cu lungimea de unda de 311 nm duc la un eritem mult mia slab mentinand in acelasi timp un raspuns terapeutic bun.

In experimentul amintit s-au utilizat tuburi fluorescente cu spectru ingust de 310-315 nm cu maximul la 311 nm. Experimentele au fost facute bisaptamanal fara a se face insa in 2 zile consecutive. Prima doza folosita a fost de 0,075 J/cm² cu crestere de 20% pe saptamana.

Eficienta UVB cu lungimea de unda de 311 nm pare a fi mai mare decat eficienta PUVA-terapiei cu aplicare topica a psoralenului.

2.3. PRURIT UREMIC

Pruritul din insuficienta renala cronica in stadiul uremic persista si dupa hemodializa.

Patologia pruritului este discutabila: prin impregnare calcica datorata unei hiperparatiroidii secundare prin sensibilizare directa la uree sau prin cresterea cantitatii de vitamina A la nivel cutanat.

La unii pacienti pruritul poate fi persistent, extensiv si greu de stapanit, iar la alti pacienti tranzitor si localizat.

Desi la examenul clinic tegumentul este aparent normal, poate usor uscat, aspectul histopatologic arata diminuarea numarului glandelor sudoripare si sebacee si cresterea densitatii mastocitelor tisulare.

Ca tratament se foloseste fototerapia cu UVB (local sau general) si local emoliente pentru cei cu tegumente uscate.

In 1975 Saltzer a raportat ca 7 din 8 pacienti uremici au relatat ameliorarea pruritului de-a lungul unei luni de fototerapie cu ultraviolete. Studiile mai detaliate au aratat ca expuneri repetate eritematogene ale intregului corp la UVB duc la ameliorarea pruritului din insuficienta renala tratata prin hemodializa.

Mecanismul probabil este inactivarea substantelor circulante responsabile de pruritul uremic. In favoarea acestei reorii este si observatia ca tratamentul doar al unei jumatati de corp duce la ameliorari bilaterale.

Pruritul din afectiunile hepatice (hepatite cronice, ciroze, neoplazii) se poate trata cu rezultate favorabile cu ajutorul fototerapiei cu UVB.

2. PITIRIAZIS ROZAT

Pitiriazisul rozat, descris de Gilbert in 1860, este o afectiune autolimitata intalnita mai ales la copii si adultii tineri care se manifesta printr-o eruptie papulo-scuamoasa.

Eruptia debuteaza cu placa heraldica sau placa mama care este o leziune eritemo-scuamoasa, rotunda sau ovalara, cu diametrul de 1+5 cm. Simptomul care insoteste aproape constant manifestarile cutanate este pruritul.

Tratamentul nu este de obicei necesar deoarece boala este autolimitata. Este suficient ca pacientul sa fie informat de caracterul benign si spontan involutiv al bolii.

Expunerea la soare sau la ultraviolete B reprezinta una dintre cele mai bune modalitati de tratament. Eficacitatea acestei terapii este cu atat mai mare cu cat este aplicata mai precoce.

2.5. ACNEEA VULGARA

Acneea este o afectiune plurietiologica a ariilor cutanate bogate in foliculi sebacei, caracterizata prin seboree si alterarea keratonizarii in foliculii pilosi. Aceste fenomene conduc la formarea de comedoane, papule inflamatorii, pustule, noduli si cicatrici.

Este una din cele mai intalnite afectiuni cutanate care afecteaza aproximativ 80% din persoanele intre 11 si 30 de ani.

Acneea vulgara reprezinta cea mai frecventa forma de acnee, varsta de instruire a afectiunii variind intre 12 si 14 ani.

In functie de sex se poate afirma ca la fete apare mai des si are un grad maxim de severitate intre 15-17 ani, iar la baieti intre 17-19 ani. Baietii fac de obicei forme mai severe ca fetele, iar in 3-5% din cazuri afectiunea poate persista mai multi ani si poate determina cicatrici inestetice cu serioase efecte nedorite asupra dezvoltarii psihosociale a tanarului.

Unul dintre factorii favorizanti ai vindecarii in acneea vulgara este lumina solara, care produce un bronzaj uniform si cosmetic acceptabil.

Un studiu recent demonstreaza ca unele leziuni de acnee pot chiar sa se rezolve partial dupa expunerea la ultraviolete B, fapt care indica posibilitatea existentei unui efect farmacologic direct al radiatiei ultraviolete asupra morfogenezei acneei.

Mecanismele de actiune propuse sunt: fie efectul bactericid prin scaderea numarului de Propionibacterium acnes, fie actiunea stimulului proliferativ in portiunea superficiala a foliculului pilos care duce la descuamarea focala cu indepartarea mecanica a dopurilor.

Nu s-au evidentiat aceste mecanisme in vivo. Este posibil ca fluxul sangvin crescut care acompaniaza inflamatia indusa prin ultraviolete sa accelereze regresia leziunilor inflamatorii prin imbunatatirea clearence-ului mediatorilor inflamatiei din acnee sau prin accelerarea indepartarii metabolitilor toxici.

2.6. AMILOIDOZE

Amiloidozele reprezinta un grup de afectiuni caracterizate prin formarea de depozite localizate sau difuze de amiloid. Amiloidul este un material amorf, translucid, ferm, galben-verde in lumina polarizata dupa colorare cu rosu de congo, fluorescent in lumina ultravioleta dupa colorare cu tioflavina T.

Amiloidozele cutanate afecteaza mai ales adultul, fara predilectie pentru unul din sexe.

Eficienta tratamentului cu UVB este in curs de apreciere.

2.7. ALTE AFECTIUNI

Fototerapia cu UVB se mai poate folosi cu succes in afectiuni ca:

dermatita atopica

pitiriazis lichenoid (acut si cronic)

parapsoriazis

micozis fungoid

fotodermatoze.