Farmacia albinelor

Farmacia albinelor

"Iubiti albinele si ceea ce fac pentru om si natura"

      Una din marile taine ale naturii este "iubirea" dintre albine si flori. Dezlegata la semn, odata cu primii boboci care isi deschid corolele catre soare, rodul ei este un dar ceresc pentru om, un elixir de sanatate si viata lunga pe care nu stim sa-l pretuim indeajuns. Si pentru ca afara e primavara si mierea primelor flori se aduna deja in faguri, l-am rugat pe unul din marii specialisti ai tratamentelor cu produse apicole sa ne prezinte cele mai importante medicamente din farmacia albinelor
     - Cunostintele dvs. legate de farmacia albinelor v-au propulsat printre cei mai apreciati apifitoterapeuti din lume. "Zburator", asemenea lor, dintr-un colt in altul al globului, nu lipsiti de la nici o manifestare stiintifica dedicata tratamentelor cu produse apicole. Exista un interes real fata de aceasta problema in Occident?
     - Apiterapia a castigat in ultimii 50 de ani o foarte buna reputatie, nu numai in Europa, ci in intreaga lume. Exista in prezent foarte multi cercetatori si practicieni care se ocupa exclusiv de proprietatile curative ale produselor stupului si ale veninului de albine, asezandu-le pe o baza stiintifica. De fapt, apiterapia moderna s-a nascut in Romania, prin cercetarile dr. Alexandru Partheniu, care, incepand cu anul 1954, si-a publicat rezultatele remarcabile obtinute in studiul si utilizarea experimentala si apoi terapeutica a veninului de albine. Pentru cei care doresc sa studieze in prezent apiterapia, Romania detine o banca de date uriasa in domeniu. Important este si faptul ca suntem prima tara din lume care organizeaza in mod oficial, sub coordonarea Ministerului Sanatatii si Familiei, cursuri de obtinere a competentei medicale ori farmaceutice in apifitoterapie. La noi in tara exista cu mult peste 300 de medici care practica apiterapia, ca metoda adjuvanta sau principala, in activitatea de zi cu zi.

Patru campioni: MIEREA, PROPOLISUL, LAPTISORUL DE MATCA, APILARNILUL

     - Care sunt cele mai apreciate produse apicole?
     - Mierea este produsul apicol cel mai cunoscut si mai apreciat din cele mai vechi timpuri. Dupa o perioada in care zaharul o eclipsase, mierea revine in alimentatia oamenilor, fiindu-i apreciate tot mai mult calitatile nutritive si terapeutice. Mierea proaspata se prezinta de obicei sub forma unei substante dense, semilichide, semitransparente, care incepe treptat sa se cristalizeze si sa se intareasca. Culoarea mierii difera - de la incolor pana la negru. Nu intotdeauna mierea de culoare deschisa este superioara celei de culoare inchisa. Aroma mierii este determinata de continutul in uleiuri eterice si depinde de speciile de plante din care provine nectarul. Mierea facuta de albinele hranite cu sirop de zahar sau cea direct falsificata, fiind lipsita in mare masura de substante organice volatile, nu va avea aroma intalnita la mierea naturala. In general, aroma tuturor sortimentelor de miere este placuta, dar cea mai accentuata aroma o are mierea din faguri sau mierea proaspat extrasa. Dintre sorturile noastre de miere, cele mai pronuntate arome le au mierea de tei si cea de faneata de deal, iar cele mai discrete - de salcie, castan si rapita. Din punct de vedere biochimic, mierea contine: apa, glucide (glucoza, fructoza, zaharoza, maltoza, dextrine), acizi organici, aminoacizi, enzime, saruri minerale, vitamine, uleiuri volatile, flavonoide.
     Efectele terapeutice ale mierii sunt determinate de proprietatile plantelor vizitate de albine, respectiv de principiile active ale acestora. Iata cateva din proprietatile farmacologice si indicatiile unor sorturi de miere:
     

mierea de tei (sedativ nervos, antispastic, fortifiant al cordului) - indicata in tuse uscata, insomnii, bronsite, laringite, traheite, astm bronsic, tuberculoza pulmonara, diskinezie biliara hipertona, rani purulente si arsuri;
     

mierea de menta (carminativa, analgezica, tonica, antiseptica) - indicata in spasme pilorice, diskinezii biliare si gastrointestinale;
     

mierea de salcam (expectoranta, excelent calmant al tusei, antiseptica, diuretica, antidiareica) - se poate folosi, in doze mici (pana in 5 grame pe zi), chiar si in diabet, desigur cu acordul diabetologului si reducerea aportului altor glucide din alimentatie;
     

mierea de floarea-soarelui - indicata in ateroscleroza, tulburari de dinamica sexuala;
     

mierea de pomi fructiferi (antimicrobiana, indeosebi fata de bacteriile Gram pozitive si Gram negative) - indicata in maladii gastrointestinale si ale rinichilor;
     

mierea de conifere - actiune antiseptica si antiinflamatoare atat pentru caile respiratorii, cat si pentru cele urinare, actiune diuretica;
     

mierea de munte - indicata in afectiunile inflamatorii si alergice ale cailor respiratorii; in tratarea ranilor purulente; deficiente imunitare;
     

mierea poliflora - antiseptica, sedativa.
     Oamenii care consuma acest adevarat miracol al naturii trebuie sa stie ca, pe langa multiplele beneficii aduse sanatatii, mierea poate avea si contraindicatii.
     Retineti: consumul de miere este contraindicat pentru toti bolnavii la care este necesara limitarea glucidelor sau care au o hipersensibilitate fata de miere. Nu se recomanda celor cu tulburari glicoregulatorii sau cu diabet zaharat, precum si celor cu insuficienta pancreatica exocrina. Tratamentul cu aerosoli de miere este contraindicat, de exemplu, bolnavilor de astm bronsic alergic, insuficienta cardiaca, cord pulmonar, dereglari majore ale miocardului, stari febrile, hemoragii repetate ale cailor respiratorii.
     Este dificil sa faci o clasificare precisa a produselor stupului dupa efectele terapeutice pe care le au. Putem spune ca produsele apicole, in totalitatea lor, se completeaza reciproc si ofera astfel efecte terapeutice amplificate. Dr. Constantin Neacsu, unul din marii specialisti romani in apiterapie, citeaza numeroase cazuri in care produsele stupului sunt folosite cu rezultate remarcabile.
     

Boli respiratorii - mierea poate fi folosita cu succes in bronsite cronice, bronsite astmatiforme, astm bronsic, traheite, bronsiectazii, rinite, rinite alergice, faringite, sinuzite, laringite. In TBC pulmonar si bronsic, utilizarea propolisului (unt cu propolis 15%, propolis in solutie alcoolica 20%) da rezultate foarte bune. Asocierea propolisului cu antibiotice grabeste resorbtia focarului de boala. Polenul poate fi utilizat in tratamentul asociat al bronhopatiilor cronice.
     

Boli cardiovasculare - se utilizeaza mierea cu adaos de extract de propolis (2%), polen - eficienta acestuia dovedindu-se remarcabila in ateroscleroza si in combaterea aterogenezei. Prin administrarea propolisului sub forma de solutie alcoolica 30% s-au obtinut efecte terapeutice foarte bune in maladiile hipertensive stadiile 2 si 3: diminuarea cefaleei, oprirea vertijurilor, a zgomotelor in urechi, a palpitatiilor.
     

Boli dermatologice - propolisul este folosit frecvent atat ca adjuvant in terapiile specifice, cat si pentru proprietatile terapeutice proprii. Este utilizat in tratarea micozelor (Candida albicans), in asociere cu medicamente aplicate local, in piodermite (Staphylococcus pyogenes). In tratamentul tuberculozei pielii, la formele varicoase si cele de infiltratie, folosirea extractului de propolis 50%, a propolisului brut amestecat cu unt din lapte de vaca sau a propolisului dizolvat in alcool a dus dupa 2-3 luni la disparitia secretiei purulente si resorbtia totala a infiltratului. Desi tratamentul cu propolis nu poate fi considerat mijloc principal in tratamentul tuberculozei pielii, totusi, analgezia la distrugerea nodulilor tuberculosi, accelerarea vindecarii ulceratiilor si aspectul cosmetic al cicatrizarii asigura superioritatea certa a propolisului fata de alte remedii. Este de preferat folosirea unguentelor cu propolis de catre bolnavii care trebuie sa faca tratament prin iradiere (pentru prevenirea aparitiei reactiilor tesuturilor cutanate), dar si dupa iradiere. Unguentul cu propolis influenteaza favorabil atenuarea reactiilor la iradiere, ceea ce reduce durata tratamentului bolnavilor si permite aplicarea dozelor necesare fara intrerupere;
     

Numeroase psihonevroze reactioneaza bine la tratamentul cu laptisor de matca. Acesta stimuleaza stari psihice pozitive (orientare catre optimism si relaxare) si diminueaza emotivitatea. Este indicat, de asemenea, in neuroastenie (etapa de oboseala nervoasa predominanta), in stari depresive minore, in tulburari ale starii psihice. Este utila si includerea apilarnilului ca tratament, sub aspectul tonifiant si psihotonic in patologia nevrozelor, a depresiilor, a asteniilor fizice, psihice, precum si a celor care interfereaza cu tulburari de dinamica sexuala la barbati. Pentru unele afectiuni neuro-psihice trebuie mentionat si propolisul, pentru ca are o influenta pozitiva de netagaduit, datorita implicarii componentelor sale flavonice si flavonoidice in metabolismul neuronal. Pe langa laptisor de matca, apilarnil si propolis, tratamentele cu produse apicole pot include mierea si polenul, pentru adolescentii cu probleme de inadaptare familiala, scolara si sociala.

Terapia cu venin de albine

A evoluat mult in ultimii 50 de ani. De la intepaturile practicate relativ la intamplare in trecut, aceasta terapie presupune acum cunoasterea precisa a meridianelor energetice si a punctelor de acupunctura, pentru tratarea mai eficienta a organului-tinta. Industria farmaceutica produce preparate cu venin de albine, ceea ce face ca dozarea acestuia sa se realizeze in mod stiintific. Tratamentul cu venin de albine poate fi benefic in afectiuni reumatice (poliartrite, miopatii, cardiopatii, reumatisme), poliartrite infectioase nespecifice, spondilartroza deformanta, afectiuni ale sistemului nervos periferic, inflamatii ale nervilor (sciatic, femural, facial), nevralgii intercostale, irite si irido-ciclite, sindromul migrenos si alte afectiuni. Veninul de albine are numeroase proprietati, dintre care se pot enumera:

efect hipotensor (dilata capilarele cerebrale si amelioreaza, in doze terapeutice, microcirculatia);

provoaca dezvoltarea diferitelor reflexe protectoare;

efect de stimulare a functiei foliculinice la femei, prin activarea glandelor suprarenale;

efect antiviral (inclusiv contra HIV), antimicrobian, antiinflamator.
     - Remarcabilele calitati ale produselor stupului au eficienta si in boli grave, precum cancerul?
     - In topul listei bolilor cauzatoare de deces, cancerul ocupa locul al doilea, dupa bolile cardiovasculare. Care sunt cauzele deja stiute ale cancerului? Sa le enumeram: tendinta ereditara spre cancer; greseli majore de dieta, de exemplu, consumul in exces al produselor animale (carnea, laptele crud si branzeturile, carnea de porc grasa), hrana prelucrata, conservanti chimici, lipsa vitaminelor, a fibrelor antioxidante (celuloza) din hrana proaspata; sistem imunitar slabit; probleme psiho-emotionale in exces (ingrijorari, obsesii, depresii nervoase, tristete, neliniste, lipsa vointei si a capacitatii psihice de a lupta cu dificultatile vietii); expunerea la diverse substante chimice, radioactive; diferite virusuri, bacterii, paraziti intestinali; functionarea "lenesa" a organelor interne, cu acumulare de reziduuri in interiorul si in afara celulelor, deficit de oxigen etc.
     Majoritatea acestor factori conduc la o intoxicare lenta a celulelor si la o alimentare redusa cu substantele necesare vietii (apa, oxigen, nutrienti, vitamine, enzime, minerale, oligoelemente). Problema principala este insuficienta circulatie a sangelui sanatos la si de la tesuturi, care va creste in cele din urma riscul de transformare a celulelor sanatoase in celule canceroase.
     Bazandu-ne pe aceste lucruri, putem sa intelegem cum albina si folositoarele produse ale stupului pot sa ajute, deoarece in afara de evidentierea multor proprietati pozitive, savantii din intreaga lume au dovedit ca:

veninul de albine imbunatateste circulatia sanguina in organism;

mierea aduce in trupul uman cea mai buna energie (combustibil "curat");

propolisul ajuta sistemul imunitar;

laptisorul de matca si polenul aduc cele mai bune nutriente si vitamine la celule. Desigur, in cazul bolnavilor de cancer, tratamentul cel mai bun este cel individualizat, dar se pot oferi totusi cateva principii generale.
     Terapia cu venin de albine ar trebui sa fie administrata numai de doctori specializati in apiterapie.

Produsele apicole trebuie sa fie foarte proaspete, in special laptisorul de matca si polenul de albine (administrarea lor ideala este cea sublinguala).

Propolisul trebuie sa fie administrat in toate modurile posibile (crud, tincturi, supozitoare, alifii etc.).

Alaturi de produsele apicole ar trebui sa se foloseasca, in functie de situatia specifica fiecarui pacient, plante medicinale si alte remedii naturale.

O buna psihoterapie poate sa faca minuni; discutiile ar trebui sa fie orientate spre iubirea naturii si a semenilor, pentru a aduce mai multa lumina, optimism si motive pentru a trai mai mult si mai sanatos.

Regimul alimentar este, de asemenea, foarte important; ideal este un regim predominant vegetarian, proaspat, 100% "bio" si plin de energie.

Purificarea corpului, a sufletului si a mintii, in orice mod posibil, sunt imperative! Apicultorii (care folosesc toate produsele apicole) sunt persoane longevive si rareori am auzit de vreunul bolnav de cancer.
     - Ce sfaturi le dati cititorilor nostri, care doresc sa foloseasca produsele stupului pentru tratarea anumitor boli?
     - Inainte de inceperea oricarui tratament cu produsele stupului, asigurati-va de urmatoarele lucruri:

ca aveti un diagnostic clar si sigur, stabilit de medicii specialisti;

ca nu aveti alergie sau intoleranta la substantele prezente in produsele apicole;

ca produsele apicole pe care le folositi sunt foarte proaspete, corect procesate si ambalate, fara pierderea excesiva a principiilor active;

ca tratamentul va este coordonat de o persoana specializata in apifitoterapie sau avand cel putin o mare experienta personala atestata prin numeroase vindecari recunoscute oficial de personalul medical;

ca folositi apiterapia ca pe o valoroasa metoda complementara, alaturi de orice alta terapie care va poate fi de folos, dupa sfatul medicului;

ca aveti suficienta vointa si rabdare de a folosi produsele apicole pana la vindecare ori cel putin pana la ameliorarea neta ori stabilizarea bolii (retineti ca apiterapia nu este un panaceu);

inainte de a incepe orice tratament apiterapic, informati-va la modul cel mai detaliat despre cum ar putea actiona produsele apicole in cazul dvs. specific (educatia medicala, si in acest caz, va poate fi de mare folos);

apelati la terapia cu venin de albine, relativ "dura", numai daca celelalte terapii si-au dovedit in mod repetat ineficienta;

fiti optimisti, iubiti albinele si ceea ce fac de milioane de ani pentru om si natura, respectati si ajutati apicultorii si veti obtine nu numai o vindecare fizica, ci si una sufleteasca, de mult mai mare valoare