Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Ca sa traiesti o viata sanatoasa.vindecarea bolilor animalelor, protectia si ingrijirea, cresterea animalelor, bolile animalelor




Alimentatie Asistenta sociala Frumusete Medicina Medicina veterinara Retete

Medicina


Index » sanatate » Medicina
» Filarii transmise de tabanide - Loaiaza (filarioza lui Guyot)


Filarii transmise de tabanide - Loaiaza (filarioza lui Guyot)


Filarii transmise de tabanide

Loaiaza (filarioza lui Guyot)

Infectia este endemica pentru Africa Centrala si de Vest, in special in Angola, Camerun, Congo, Guineea Ecuatoriala, Gabon, Nigeria, RCA, Zair.

Loa loa: dupa injectare larvele se transforma in adulti in 6 luni si pot trai in organism pana la 17 ani. Microfilariile masoara intre 275 si 5-6 µm si sunt prezente in sange fara periodicitate. Numararea lor este obligatorie inaintea inceperii tratamentelor.

Agentul patogen este reprezentat de catre Loa loa (Increngatura Nemathelminthes, Clasa Nematoda, Phasmidian, Ordinul Spirurina: Suprafamilia Filarioidea).

Epidemiologie: ciclul evolutiv indirect. Rezervorul de parazit este omul. Speciile de tabanide din genul Chrysops sp. sunt vectorul. Sunt specii strict africane (ce abunda in padurile umede din Africa Ecuatoriala: din Guineea, pana in Angola). Este o boala hiperendemica in jurul golfului Guineea fiind atinsa intre 3 si 30% din populatie (Plansa 99)



Gazda definitiva este omul; parazitii adultii se gasesc subcutanat, sunt mobili (se deplaseaza permanent), femelele depun microfilariile ce ajung in sistemul vascular; microfilariile sunt prezente in capilarele periferice in timpul zilei (maximum catre ora 12) = periodicitate diurna.

Gazdele intermediare sunt femelele de Chrysops (insecte tabanide cu larve terestre). Au o intepatura foarte dureroasa si sunt active in timpul zilei. Principalele specii vectoare sunt: Chrysops dimidiatus, Chrysops silaceus (musca rosie sau musca filariilor).

Hranirea cu sange a tabanidelor permite prelevarea microfilariilor care se transforma in L1 si in L2 in muschii toracici. Apoi apare stadiul L3 (1 mm) ce migreaza catre trompa. La o noua hranire pe alta gazda definitiva, larvele L3 sunt eliberate pe pielea subiectului. Acestea penetreaza activ trans cutaneu prin rana cauzata de intepatura si migreaza pe sub piele. Au loc mai multe naparliri, iar dupa un an se produc primele ponte.

Longevitatea adultilor este de 10-15 ani, durata de ponta este de 10 ani iar longevitatea microfilariilor in sangele gazdei definitive doar de cateva luni. Supravietuirea microfilariilor la + 4°C este de cateva saptamani. Durata evolutiei in gazda intermediara este de 10-12 zile, dar dependenta de temperatura (> 25°C) si de umiditate (> 70%).

Aspecte clinice faza de incubatie dureaza 6-18 luni, este silentioasa si se caracterizeaza prin hipereozinofililie.

Caracterizare:

semne localizate in proximitatea adultilor, datorate prezentei viermilor adulti in tesutul sub cutanat => prurit; furnicaturi, abcese in cazul mortii viermilor. Remarca: nu trebuie confundata cu larva migrans cutanata, trecerea sub-conjunctivala se face in cateva minute => lacrimare, jena la vedere;

apar fenomene alergice la distanta de zona in care sunt localizati viermii, edemul lui Calabar: edem ce dureaza cateva zile situat pe corp si pe membre => prurit si eruptii cutanee;

hipereozinofilie; complicatiile pot fi neurologice, renale si cardiace.

Diagnosticul:

Diagnosticul de orientare: necesita sejurul in regiunea de endemie (Africa), edemele recidivante, o hipereozinofilie > 0,5 G/L la inceputul bolii.

Diagnosticul direct:

observarea viermelui adult la nivelul ochiului sau sub piele;

cautarea microfilariilor sanguicole diurne (prelevarea se face catre pranz), talia in jur de 300 µm si numararea lor;

cautarea microfilariilor in sedimentele urinare.

Remarca: necesitatea unui diagnostic diferential cu microfilarii de Mansonella perstans, Mansonella ozzardi (filarii non patogene pentru om, asociate ades cu Loa loa; aceste microfilarii sunt aperiodice si mai mici 200 µm. Remarca: M. perstans, M. ozzardi sunt refractare la terapeutica.

Diagnosticul indirect: cautarea anticorpilor serici; eficacitatea in relatie inversa cu micro-filaremia.

Terapeutica: chimioterapie antiparazitara, microfilaricide.

Dietil carbamazina Notézine® oprita de la comercializare, cura de 3 saptamani. Distrugerea rapida a microfilariilor, comporta riscuri de reactii alergice importante daca sunt mai mult de 50 microfilarii/mm3 de sange. In acest caz, sunt necesare masuri de precautie: instalarea progresiva a tratamentului, corticoizi, antihistaminice, microfilariile pot sa reapara dupa 6 luni.

Avermectine: Ivermectina Mectizan® distributie speciala, o doza; nu este eficace intotdeauna, pare sa diminueze micro-filaremia pentru Mansonella sp., nu exista tratamente macro-filaricide.

Profilaxie:

profilaxie generala: lupta anti-tabanide, utilizarea insecticidelor dar gazdele intermediare sunt mai putin accesibile si nu se pot realiza tratamente in masa a subiectilor parazitati;

profilaxia individuala: vizeaza protectia impotriva intepaturilor de Chrysops, precum si purtarea unor haine adecvate.

Bibliografie

L ivermectine sur le front de l'onchocercose : des résultats prometteurs .

L Orstom poursuit son engagement dans la lutte contre l onchocercose

Basio, R.G. The mosquito fauna of the Philippines. National Museum of The Philippines, Monograph No. 4. Manila, 198 pp.

Belkin, J.N. - 1962. The mosquitoes of the South Pacific (Diptera, Culicidae). Berkeley, University of California Press, Vol. I, 608 pp; Vol. II, plates 1-412.

Dobrotworsky, N.V. The mosquitoes of Victoria. Melbourne, University Press, 237 pp.

Huang, Y.-M. & Hitchcock, J.C. A revision of the Aedes scutellaris group of Tonga (Diptera: Culicidae). Contributions of the American Entomologlcal Institute (Ann Arbor), 17: 1-107.

Jean Marie Nzekoue. - 1996. Onchocercose : l Afrique broie du noir/SYFIA n°88, 1996.

Knight, K.L. & Stone, A. A catalogue of the mosquitoes of the world (Diptera: Culicidae) (Thomas Say Foundation, Vol. Vl). College Park, Maryland, Entomological Society of America, 611 pp.

L'ivermectine / BIAM (Banque de données automatisée sur les médicament).

Macdonald, W.W. Mosquito genetics in relation to filarial infections. pp.1-24 In: Taylor, A.E.R. & Muller, R. (ed.) Genetic aspects of host-parasite relationships (Symposia of the British Society for Parasitology, Vol.14). Oxford, Blackwell.

OMS/34 - 1998. Lutte contre la cécité des rivières : un changement d'orientaion s'impose.

OMS/99/08 - 1999. 34 millions d'habitants de l Afrique de l Ouest protégés de la cécité des rivières.

Philippe Gaxotte. - 1998. L onchocercose et le Programme de donation Mectizan®/ Cahiers Santé, 1998, n°1, Vol. 8, p9-11.

Sasa, M. - 1976. Human filariasis. Tokyo, University of Tokyo Press., 819 pp.

Wharton, R.H. . The biology of Mansonia mosquitoes in relation to the transmission of filariasis in Malaya. Bulletin of the Institute of Medical Research of the Federation of Malaysia, 11: -114.

White, G.B. Medical entomology: mosquitoes. pp. 1404-1435 In: Manson-Bahr, P.E.C. & Apted, F.l.C. (ed.) Manson s Tropical Diseases, 19th Edition. London, BailliereTindall, 1557 pp.

WHO Technical Report Series, No. 702 . (Lymphatic filariasis: fourth report of the WHO Expert Committee on Filariasis). Geneva, World Health Organization, 112 pp.

WHO Technical Report Series, No. 737 (Resistance of vectors and reservoirs of disease to pesticides: tenth report of the WHO Expert Committee on Vector Biology and Control). Geneva, World Health Organization, 87 pp.

WHO. Manual on environmental management for mosquito control. Geneva, World Health Organization, Offset Publication No. 66, 283 pp.

PLANSA    97.

Ciclul evolutiv al filariozelor

Tantarul se infecteaza prin inteparea unei persoane infectate. El ingera microfilariile ce circula prin capilarele sanguine. Acestea ajung in stomacul tantarului vector de unde migreaza catre muschii toracici unde vor suferi o prima transformare. In fapt, ele vor evolua catre un stadiu larvar (L1) in 5-6 zile. Din stadiul L1, ele trec la stadiul intermediar (L2) si dupa cateva zile, are loc o alta naparlire, ce da stadiul L3. Larvele sunt atunci foarte mobile, lungi si fine. La momentul urmatoarei hraniri cu sange, larvele L3 "infectante" migreaza activ catre trompa vectorului prin care ele pot scapa si pot infecta o noua gazda. Ansamblul ciclului parazitar dureaza, in medie, mai putin de 15 zile (la 25-30°C). Aceasta durata este in functie de temperatura, de specie sau de tulpina.

PLANSA    98.

Raspandirea filariozei limfatice

Diferite    forme de elefantiazis.

PLANSA    99.

Loa loa si loaioza


(dupa    Parasitological Diagnostics Aids Page (dupa    Parasites and Parasitological Resources

Loa loa in ochi    Raspandirea geografica

Loa loa: coloratie cu hematoxilina Mayer (400 X), coloratie Giemsa.

Nucleii formeaza un rand continuu. Este vizibil si invelisul.
(Detaliu a zonei caudale, coloratie Giemsa).





Politica de confidentialitate





Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate