Alimentatie | Asistenta sociala | Frumusete | Medicina | Medicina veterinara | Retete |
ISTORIC
Termenul de «gimnastica» vine de la cuvaintul grecesc «gymnos» care inseamna gol, dezbracat, deoarece grecii executau exercitiile fizice in «palestrele» si «gimnaziile» lor, fara imbracaminte. Parcurgand treptele de evolutie ale societatii, gimnastica s-a confundat cu educatia fizica si a evoluat din timpurile cele mai indepartate si pana in zilele noastre. Astfel, egiptenii preconizau o educatie fizica armonioasa, pentru formarea multilaterala a omului, prin practicarea exercitiilorfizice, a muzicii si a dansului; hindusii dadeau o deosebita importanta exercitiilor fizice avand unsistem de gimnastica si educatie fizica denumit «Pranaiama».
La chinezi gasim un sistem de gimnastica respiratorie recomandat ca mijloc de aparare a organismului impotriva imbolnavirilor, creat de medicul Kong Fu (cu 2698 ani i.e.n.). Poporul care a acordat insa cea mai mare importanta exercitiilor fizice este cel grec. El a creat cuvantul «gimnastica» pentru a da un nume generic totalitatii exercitiilor fizicepracticate in scopul de a contribui la intretinerea sanatatii, la intarirea corpului si lainfrumusetarea vietii spirituale. In conceptia lor au existat trei laturi: igienica, militara si armonica. Latura militara a fost fundamentata si practicata de catre spartani, iar latura idealului armonic de atenieni.
In sec. XVII apar scoli si sisteme de gimnastica. Cel care a inventat aparatele de gimnastica (bara fixa si paralelele) a fost reprezentantul scolii vechi germane Frederic Ludwig, iar cel care a pus bazele sistemului de «gimnastica suedeza» a fost P.H. Ling.
La noi in Tara se aminteste pentru prima data de introducerea gimnasticii ca materie de inavatamant in a doua jumatate a secolului al-XVIII-lea la «Scoala Domneasca de la St. Sava». Una dintre figurile luminoase si sustinatorul gimnasticii lui Frederic Ludwig a fost Gheorghe Moceanu. In 1981 s-au implinit 110 ani de cand dascalul ardelean Gheorghe Moceanu - venit de la Cluj la Bucuresti - infiintase pe langa societatea «Tirul», prima «Scoala de gimnastica pentru scolari»!
Astfel Gheorghe Moceanu (1835-1909) devine primul pedagog roman care a cautat sa introduca exercitiile fizice in activitatea elevilor. Iata cateva actiuni pentru care amintirea sa va ramane perena: la sugestia sa se legifereaza introducerea gimnasticii in armata; utilizeaza dansurile nationale ca mijloace de educatie fizica; introduce (in 1864) gimnastica in licee ca obiect facultativ; scrie si publica (in 1869) prima «Carte de gimnastica»; initiaza gimnastica acrobatica; scrie o lucrare despre gimnastica feminina.
Ramurile gimnasticii:
Dupa scopul urmarit ai mijioacele specifice de practicare, gimnastica poate fi impartita in urmatoarele ramuri:
1. gimnastica elementara, care
cuprinde:
- gimnastica de baza
- gimnastica igienica sau de inviorare
- gimnastica in productie
2. gimnastica sportiva, care cuprinde probe:
- pentru femei
- pentru barbati
- gimnastica ritmica
- gimnastica acrobatica
3. gimnastica ajutatoare, care cuprinde:
- gimnastica cu caracter de pregatire pentru alte discipline sportive
- gimnastica medicala;
Gimnastica de baza se adreseaza tuturor varstelor si se poate practica oriunde, chiar si acasa, cuprinzand exercitii simple, libere. Gimnastica igienica poate fi practicata de la orice varsta, pana la cea mai inaintata. Exercitiile de gimnastica igienica executate dimineata au scopul de «a trezi», de «a inviora» organismul.
Gimnastica in productie foloseste exercitiile de gimnastica iin scopul de a intari sanatatea, de a inlatura oboseala si de a mari capacitatea de lucru. Gimnastica ajutatoare pentru alte sporturi este reprezentata prin exercitiile imprumutate diferitelor sporturi sau jocuri sportive, ridicand calitativ valoarea pregatirii sportive.
Gimnastica sportiva este ramura gimnasticii cu caracter competitiv, desfaturata pe baza unui program de exercitii diferentiate pe categorii de virsta, sex si valoare, in vederea ridicarii maiestriei sportive.
Gimnastica medicala contribuie la refacerea capacitatii de munca a organismului in urma unor accidente survenite sau a imbolnavirii organismului. De asemenea ea mai contribuie la corectarea unor deficiente fizice sau vicii de atitudine, adresandu-se deci numai unei categorii de copii, tineri si adulti.
Gimnastica respiratorie poate fi incadrata in toate aceste ramuri ale gimnasticii, insa este folosita cel mai des in gimnastica medicala.
GIMNASTICA RESPIRATORIE
Metoda de kinetoterapie respiratorie, constand in invatarea subiectului sa-si controleze si sa lucreze muschii respiratori toracici si abdominali. Gimnastica respiratorie este indicata in toate bolile cronice care afecteaza respiratia: brontita cronica, astm, emfizem, mucoviscidoza etc. Ea permite imbunatatirea ventilatiei de aer in plamani, oxigenarea sangelui si, in consecinta, a travaliului muscular si a posibilitatilor de efort fizic. Kinetoterapeutul arata bolnavului ce miscari ale toracelui si abdomenului trebuie sa faca si care muschi ai toracelui si abdomenului trebuie sa se contracte; indeosebi, il invata pe subiect rolul abdomenului: exercitii de inspiratie profunda, obtinuta prin contractarea muschilor abdominali (prin 'sugerea burtii'), urmata de o inspiratie pasiva, apoi activa, relaxand aceiasi muschi.
KINETOTERAPIA RESPIRATORIE
Programele de gimnastica respiratorie ocupa un loc important in recuperarea pacientilor cu afectiuni cronice respiratorii. Desi diferite, aceste programe au un obiectiv comun: ameliorarea ventilatiei pulmonare.
Prin kinetoterapie respiratorie se pot folosi pentru afectiunile aparatului respirator, sub forma de aerosol, urmatorii factori terapeutici:
- ape alcaline clorurate sodice cu efect de fluidificare si facilitare a eliminarii secretiilor
bronsice
- ape sulfuroase cu efect antiinflamator si antiseptic pe mucoasele cailor respiratorii.
Prin kinetoterapie respiratorie se urmareste:
· prevenirea disfunctiei ventilatorii
· ameliorarea sau suprimarea simptomatologiei algice
· ameliorarea contracturii musculare
· imbunatatirea flexibilitatii articulatiilor care participa la actul respirator
· corectarea pozitiilor vicioase ale coloanei vertebrale
· permeabilizarea cailor respiratorii
· prevenirea complicatiilor bolilor respiratorii
· antrenament pentru efort
CONTRAINDICATII
· cord pulmonar cronic
· insuficienta respiratorie manifesta
· bronsectazii cu hemoptizii repetate
· tuberculoza pulmonara
· micozele pulmonare
Exercitiile de respiratie pot fi variate prin :
-frecventa de respiratie pe minut
-modalitatea de miscare a toracelui si abdomenului
-durata fazelor respiratori
-combinarea fazelor respiratori
-postura de executie
-dirijarea aerului la nivelul cailor respiratori
Dirijarea aerului la nivelul cailor respiratori superioare (nas, cavitate bucala, faringe, laringe)
Nasul : purifica, incalzeste, umezeste, directioneaza aerul.
Prin dilatarea toracelui (operatie pe care o fac muschii inspiratori si contractia diafragmului care coboara), plamanii se umfla ca niste foaie si aerul atmosferic patrunde in alveolele destinse (inspiratia), iar prin ingustarea toracelui si ridicarea boitei diafragmului, aerul este dat afara din plamani (expiratia).
Oxigenul inspirat si ajuns in plamani este transportat, prin intermediul sangelui, catre celule si tesuturi. Dioxidul de carbon eliberat de acestea este condus, prin intermediul sangelui, la plamani si eliminat prin procesul de expiratie.
Aportul de oxigen - este cel mai important determinant al metabolismului oxidativ. In repaus, nevoia organismului de ATP este redusa si deci si necesarul de oxigen e redus. Pe masura ce intensitatea efortului creste, nevoia de ATP se mareste si deci si necesarul de oxigen. Pentru a face fata cerintelor, organismul se va adapta marind frecventa si amplitudinea respiratiilor, ameliorand schimburile de gaze la nivel pulmonar, crescand frecventa cardiaca (pentru a duce mai mult sange oxigenat la muschi). Organismul uman are o capacitate redusa de a inmagazina oxigen, de aceea cantitatea de oxigen ce trece prin plamani este direct proportionala cu cea utilizata de tesuturi pentru metabolismul oxidativ
Medicina traditionala chineza spune ca omul se naste cu un numar fix de respiratii menit sa-i ajunga toata viata. Astfel, cu cit respiratia este mai lunga si mai profunda, cu atit ne asteapta o viata mai lunga. Cu siguranta, nu trebuie neaparat sa credem in aceasta teorie orientala pentru a constientiza importanta unei respiratii bune si corecte, atit de necesara pentru oxigenarea organismului. Dar citeva sfaturi de urmat in acest sens sunt totdeauna binevenite.
Modul in care respiri are un rol deosebit in mentinerea sanatatii. Aparent banala, aceasta functie naturala cu care ne nastem difuzeaza energie vitala la nivelul intregului organism. Sa neglijezi aceste gest vital, inseamna sa-ti pui in pericolsanatatea mentala si fizica.
Chiar si modul in care respiri se poate reinvata. In momentul in care venim pe lume, respiratia este primul gest reflex si ultimul in momentul in care o parasim. De mici invatam sa mancam, sa scriem, sa citim,sa vorbim, insa nimeni nu ne invata cum trebuie sa respiram corect. Desi in momentul in care ne nastem respiram corect, cu trecerea timpului incepem sa neglijam acest aspect.
Alternarea corecta a inspiratiilor si a expiratiilor favorizeazao mai buna difuziune a energiei vitale. Corpul nostru se elibereaza prin expiratie de gazul carbonic si toxinele acumulate ti isi face plinul de oxigen. Pentru a functiona creierul are nevoie din plin de oxigen. Acesta consuma aproximativ 80% din oxigenul acumulat si se asigura astfel pe de-o parte de relaxarea trupului, iar pe de alta parte de dinamizarea lui.
In sistemul nervos central si anume in bulb se afla centrul nervos care comanda si regleaza miscarile respiratiei prin nervii ce se distribuie in musculatura toracelui, motorul acestor miscari. La acest centru vin impulsuri care il excita sau il deprima si de la el pleaca spre muschii respiratori comenzi pentru accelerarea sau incetinirea ni iscarilor respiratorii. Prin vointa miscarile respiratorii pot ii accelerate sau incetinite, dar in realitate centrul respirator este excitat de unii factori, printre care cei chimici (O si.CO2) sunt cei mai importanti. dioxidul de carbon din sange, intr-o anumita concentratie, este excitantul fiziologic al respiratiei, un adevarat hormon respirator.
Bebelusii respira perfect!
Prin respiratie, se solicita mai multe parti ale corpului (plamanii, abdomenul, spatele, diafragma, muschii etc), astfel beneficiile se difuzeaza in tot corpul. Cand respiratia devine superficialasi sacadata, aceasta nu antreneaza decat regiunea inimii, fara plamani si abdomen, iar corpul consuma astfel mult mai multa energie.In aceasta situatie, se inspira sacadat ridicand umerii si nu umfland abdomenul cum ar fi corect.Consecintele unei respiratii gresite sunt adesea durerile de cap, senzatia de apatie, insomniile si tulburarile de digestie.
Din pacate, traim intr-o societate dominata de stres si poluare, in care uitam sa respiram asa cum ar trebui. Din aceasta cauza, creierul s-a obisnuit sa nu mai respire profund. Insa, este timpul ne reeducam sau sa imitam bebelusii care respira perfect!
Invata sa respiri corect!
Gimnastica respiratorie se refera tocmai la invatarea tehnicilor de respiratie corecta. Exercitiile de acest gen te pot ajuta sa-ti readuci respiratia la un ritm normal.
Asa ca, inspirati intotdeauna pe nas, deoarece fosele nazale actioneaza precum un filtru natural. In plus, aerul inspirat se aduce la aceeasi temperatura cu corpul. Trageti aer pina cind umpleti plaminii si expirati lent, gradual, pina cind simtiti cum se golesc plaminii. Este fundamental sa mentineti o postura corecta a corpului: coloana vertebrala dreapta, care sa sprijine structura corporala in zona rinichilor.
Simte modul in care respiri!
In primul rand observa modul in care respiri. Plaseaza-ti o mana in zona inimii si alta in zona abdomenului. In timpul inspiratiei, mana de pe abdomen trebuie sa simta cum acesta se umfla. Cealalta mana nu trebuie sa se miste. Expira lung eliberand aerul pe gura pentru a evacua dioxidul de carbon.
Spune "eeeee" pe nas! Incearca sa susotesti sunetul "e" pe gura mai intai, fara efort interior. Dupa aceea, inchide gura, inspira si in timpul expiratiei, incearca prin scoaterea aerului sa scoti sunetul "e" pe nas. Aceasta tehnica se numeste respiratia constienta.
Gimnastica respiratorie se bazeaza pe mai multe tipuri de respiratie (respiratie constienta, suflu prin meditatie etc). Descoperind numeroasele aspecte ale respiratiei, controlandu-ti mai bine suflul si observand ceea ce se intampla cu corpul tau dupa ce respiri profund, inveti astfel sa-ti cresti capacitatea respiratorie.
Terapia respiratorie
Beneficiaza de ea atat oamenii sanatosi cat si suferinzii de boli respiratorii. Rezultatele apar dupa primele doua saptamani
Articol:< interviu cu doamna Daniela Dinea,profesor de educatie fizica si are 30 de ani de experienta profesionala ca instructor de gimnastica medicala la Institutul de Pneumoftiziologie 'Marius Nasta' din Bucuresti.> Florentin Popa, Sursa: Formula As
Ce inseamna o respiratie corecta?
- Respiratia corecta se poate face foarte usor, dar, din pacate, multi dintre noi si-au pierdut acest exercitiu. Pentru a putea respira la capacitate maxima trebuie sa avem musculatura toracica relaxata, iar prin inspiratie sa ne umplem foarte bine plamanii cu aer, pentru a putea introduce in sange o cantitate cat mai mare de oxigen. Oxigenarea sangelui este esentiala in toate procesele chimice ale organismului. Toate procesele de ardere din corpul omenesc consuma oxigen. Fara acest element vital, metabolismul va avea de suferit; nu va putea sa sintetizeze elementele benefice si, mai ales, nu va putea elimina toxinele din organism. Fara sa ne dam seama, dintr-o respiratie deficitara se nasc boli cronice, care ne pot afecta, pe rand, toate organele. Din pacate, nimeni nu-si da seama de importanta respiratiei. Eu, de exemplu, nici dupa ce am absolvit Institutul de Educatie Fizica nu stiam sa respir corect. Nimeni n-a pus accent pe gimnastica respiratorie. Cand m-am angajat la Institutul de Pneumoftiziologie, am studiat gimnastica respiratorie din literatura de specialitate care se gasea in acea vreme si mi-am dat seama de importanta respiratiei. Am invatat sa-mi relaxez toracele, sa-mi folosesc diafragmul la capacitate maxima, pentru o respiratie cat mai eficienta. Si, slava Domnului, asta m-a ajutat toata viata.
- Care sunt beneficiile aduse de o respiratie sanatoasa?
- O respiratie corecta si completa poate avea numeroase beneficii asupra organismului:
Imbunatateste calitatea sangelui si oxigenarea plamanilor, aceasta ajutand la eliminarea toxinelor din organism.
Imbunatateste digestia si asimilarea hranei. Primind mai mult oxigen, stomacul functioneaza mai eficient. Digestia se face mai bine atunci cand hrana este oxigenata.
Imbunatateste activitatea sistemului nervos, implicit a creierului, a maduvei spinarii, a centrilor nervosi si a nervilor in general (creierul are mare nevoie de oxigen, consumand de trei ori mai mult oxigen decat restul organismului).
Reintinereste pielea. Printr-o oxigenare eficienta, pielea devine mai neteda si se reduc substantial ridurile.
Miscarile diafragmului in timpul unei respiratii corecte, profunde, maseaza organele interne din zona abdomenului (stomac, intestin subtire, ficat, pancreas). Miscarea de ridicare a diafragmului, ca urmare a unui inspir profund, maseaza de asemenea si inima. Astfel, este stimulata circulatia sangelui in organele interne.
Plamanii devin mai sanatosi si mai rezistenti.
Respiratia corecta duce, de asemenea, la reglarea greutatii corporale. Excesul de oxigen arde mai eficient grasimile.
Respiratia relaxeaza mintea si trupul. O respiratie ritmica regularizeaza bataile inimii si relaxeaza muschii. Aceasta duce la o relaxare reflexa a mintii, reducandu-se astfel anxietatea.
Respiratia sanatoasa creste elasticitatea plamanilor si a cutiei toracice, sporind capacitatea respiratorie.
Un om sanatos va observa
efectele benefice inca din prima saptamana: mai multa relaxare, mai putina
oboseala, cresterea randamentului intelectual, o stare deosebita de confort si
de bine. Bolnavii - si ma refer aici in primul rand la cei care au probleme
bronho-pulmonare - isi pot imbunatati capacitatea respiratorie, diminuata la
foarte multi dintre ei. De exemplu, eu am facut cercetare pe cazurile de
pleurezie (apa la plamani) si, dupa ce au facut gimnastica respiratorie, foarte
multi bolnavi au scapat de operatie. Un caz spectaculos a fost cel al unui
bolnav de bronho-pneumopatie cronica obstructiva, in varsta de 65 de ani, care
mai avea capacitate respiratorie de 27-28%. Bietul de el abia sufla, era mereu
obosit, ii era greu sa faca si drumul de la pat pana la baie. Toate
tratamentele instituite in spital au dat gres. Neputincios, medicul i-a
recomandat ca ultima solutie gimnastica respiratorie. Din cauza oboselii, venea
la sala o data la 10 zile, iar in rest facea exercitii acasa. Acest om avea o
vointa nemaipomenita, nu sarea peste nici un exercitiu. Dupa un an de zile de
la externare, a venit la mine cu un buchet de flori si mi-a spus ca merge 5 km
zilnic fara sa oboseasca si se simte mult mai bine.
Toate bolile pulmonare trebuie sa beneficieze de gimnastica respiratorie, aceasta fiind indicata in Tbc, bronsiectazii, astm bronsic, tuberculoze, postoperator, chiar si in cancerul pulmonar. Nu se recomanda gimnastica respiratorie in fazele acute ale bolilor primare.
Exercitiile pe care vi le recomand dezvolta muschii costali si muschiul diafragmatic, permitand patrunderea unei cantitati mai mari de aer in plamani.
REEDUCAREA DIAFRAGMULUI
Definitie: Diafragmul este o membrana musculo-tendinoasa care separa cavitatea toracica de cea abdominala.
Actiune:
-Principala actiune a muschiului diafragm este cea de inspir, realizata prin cresterea volumului si scaderea presiunii in cavitatea toracica si scaderea volumului si presiunii in cavitatea abdominala. Agonistul diafragmului este muschiul transvers abdominal. Actiunea diafragmului creste diamentrul toracic cranio-caudal in inspir. Pozitia corpului este foarte importanta in actiunea diafragmului: in decubit dorsal diafragmul are cea mai mare amplitudine, iar in pozitia sezand sau ghemuit cea mai mica
-In expir diafragmul revine pasiv la pozitia sa initiala prin actiunea elastica a plamanului si prin presiunea abdominala.
-Ca principal muschi insiprator asigura 65% din ventilatia de repaus, aici intra si muschi asccensori: scaleni, SCM, intercostali.
Tehnica de lucru:
-Cea mai folosita tehnica este cea din decubit dorsal cu genunchi flectati si capul pe o perna mica. Din aceasta pozitie subiectul va face inspir cu bombarea abdomenului, expir cu relaxare. Exercitiul poate fi facut fie liber, fie cu rezistenta care poate fi opusa manual de catre kinetoterapeut, sub forma de saculeti de nisip, mingii medicinale, discuri,centuri elastice.Exercitiile se fac zilnic, timp de minimum trei luni.
-Alta varianta de lucru este patul Maccagno. Se poate lucra fie in pozitie normala, fie cu capul in sus, fie in pozitia Trendelenburg (=cu capul in jos) cu facilitarea expirului.
-Sau decubit lateral cu reeducarea hemidiafragmului sau a hemitoracelui.
-Exista variante pentru reeducarea diafragmului cu inspir si baterea ritmica pe aripile nasului; inspir pe cate o nara; inspiruri repetate ca si cand ar adulmeca; inspir cu buzele stranse sau printre dinti sau printr-un pai.
-Toate exercitiile se pot executa fie inspir-expir, fie inspir apnee expir.
Alte exercitii pentru dezvoltarea muschiului diafragmatic
A.
Cu genunchii stransi
.Pozitie: culcat pe spate.
.Expir: concomitent cu ducerea unui genunchi pe abdomen si (cat este
posibil) a unui calcai pe fese. Apoi, exercitiul se continua cu ghemuirea
ambelor picioare. Se preseaza genunchii pe abdomen cu mainile.
.Inspir: concomitent cu revenirea in pozitia initiala.
B. Cu baston
.Pozitie: stand drepti, cu picioarele departate si bastonul tinut
orizontal, cu bratele la latimea umerilor.
.Inspir: concomitent cu ridicarea bratelor in prelungirea corpului.
. Expir: concomitent cu flexarea trunchiului inainte, cu bratele
coborate pana la sol.
B. La spalier sau cu un scaun
.Pozitie: stand cu spatele lipit de spalier (sau o mobila mai inalta),
mainile apuca o sipca a spalierului (sau o piesa din mobilier).
.Inspir: concomitent cu aplecarea trunchiului inainte.
. Expir: concomitent cu revenirea la pozitia initiala.
Exercitii
pentru amplificarea respiratiei costale
D. Cu baston
.Pozitie: culcat pe spate, cu un baston tinut in maini.
.Inspir: concomitent cu ridicarea bratelor, pana ajung pe podea, la 180.
.Expir: concomitent cu revenirea bratelor la pozitia initiala.
E. Cu piciorul ghemuit
.Pozitie: culcat pe o parte, cu bratul de sprijin pus sub cap, piciorul
de deasupra indoit si genunchiul din partea de jos sprijinit pe sol.
.Inspir: concomitent cu ridicarea bratului de deasupra pe verticala, in
prelungirea corpului.
.Expir: concomitent cu revenirea la pozitia initiala.
F. Cu miscare de brate
.Pozitie: stand cu picioarele departate la latimea umerilor.
.Inspir: concomitent cu ridicarea bratelor lateral, in prelungirea corpului.
.Expir: concomitent cu revenirea la pozitia initiala.
G. Cu baston
.Pozitie: stand cu picioarele departate la latimea umerilor, cu bratele
ridicate, mainile tin orizontal un baston.
.Inspir: concomitent cu inclinarea laterala a trunchiului.
.Expir: concomitent cu inclinarea trunchiului lateral, in directie
opusa, pentru fortarea expirului.
Exercitii de respiratie (Articol de Alina Ghica - redactia studentie)
Exercitiile de respiratie au rolul de a intari musculatura intercostala, de a mari capacitatea vitala si functionala a plamanului, elasticitatea cutiei toracice si de a favoriza miscarile diafragmului. Exercitiile isi pierd valoarea daca nu se evita fumatul, raceala si curentul. Exercitiile se vor face dimineata (in anotimpul calduros cu fereastra larg deschisa, iar cand e frig, in camera bine aerisita sau in aer liber). Pentru a se evita aparitia oboselii si a ametelilor, respiratia va fi ampla, profunda si rara. Dupa 4-5 respiratii profunde se va intercala o pauza. Pentru tonifierea musculaturii respiratorii, exercitiile vor fi diferite in functie de grupul de muschi caruia ne adresam. Astfel, pentru muschiul diafragm pozitia va fi culcat pe spate cu genunchii indoiti; pentru muschii ceilalti se recomanda pozitia sezand. Exercitiile de fortifiere vor alterna cu exercitii de relaxare care constau in respiratii scurte si usor masaj toracic. Inspiratia se face cu bombarea toracelui si a abdomenului, iar expiratia, prin coborarea coastelor, ceea ce face ca toracele sa para turtit iar abdomenul supt. La inceput se vor executa cate 5 exercitii din fiecare, apoi numarul de repetari va creste. Iata un program special:
1.Mers cu corectarea tinutei si cu respiratie normala
2.Mers pe varfuri 4 pasi, timp in care are loc inspiratia; apoi, bratele sus, mers pe toata talpa 4 pasi - expiratie
3.Mers pe varfuri 4 pasi - inspiratie; oprire cu aplecarea trunchiului in fata, bratele atarnand - expiratie profunda si sacadata
4.Stand cu picioarele departate si mainile sprijinite pe proeminentele costale se inspira profund pe nas, apoi se apasa cu palmele pe torace si se expira pe gura
5 .Din pozitia culcat pe spate cu o minge medicinala pe stern, se inspira profund pe nas, apoi se expira suierator odata cu presarea mingii pe torace
6.Stand culcat pe spate inspira profund cu umflarea si dezumflarea abdomenului, apoi revino expirand pe gura
7.Acelasi exercitiu cu o minge medicinala tinuta pe abdomen
8.Inspira stand culcat pe spate cu bratele pe langa corp; departeaza picioarele si adu bratele lateral, timp in care vei expira
9.Stand in genunchi cu picioarele usor departate, cu palmele pe coapse, lasa usor trunchiul pe spate cu ducerea bratelor lateral - inspiratie; expiratia are loc cand revii
10.Stand in genunchi cu sezutul pe calcai, du bratele sus si inspira; apleaca-te inainte si pliaza-ti trunchiul - expiratie
11.Plimbare cu respiratie normala
12.Stand cu picioarele mult departate, se executa fandare laterala spre stanga si ducerea bratului stang sus langa ureche, timp in care are loc inspiratia; revenire - expiratie. Se repeta spre dreapta
13.Stand cu picioarele usor departate si bratele pe langa corp, cu cate o haltera de 2 kg in maini, se excuta arcuirea laterala spre stanga prin alunecarea bratelor pe langa coapse, cu inspiratie si expiratie
14.Exercitii la spirometru pentru a efectua inspiratii si expiratii cu amplitudini dirijate
15.Stand cu bastonul jos, tinut de capete, ridica bratele si inspira odata cu extensia unui picior la spate. Revino cu expiratie
16.Din aceeasi pozitie, executa extensii ale bratelor in sus cu inspiratie, apoi apleaca trunchiul in fata pana la podea, expirand
17.Urmeaza exercitii statice cu inspiratie pe 4 timpi: se mentine aerul in palmani 4 timpi, apoi se expira pe gura in 8 timpi
28.Relaxare cu respiratie normala pana la revenire.
Atat inspiratia cat si expiratia trebuie sa fie profunde, lungi si uniforme. Toracele se va deschide intr-o respiratie ampla, benefica organismului, prin care se angreneaza intregul sistem imunitar. Revigorarea apare dupa primele zile: atat oamenii sanatosi cat si bolnavii devin mai vioi, zambitori, au fata mai luminata si un cu totul alt tonus. Important este sa nu se forteze limitele fiecaruia, iar inainte de inceperea exercitiilor camera sa fie foarte bine aerisita. La inceput, exercitiile pot da o usoara ameteala, din cauza faptului ca sangele va fi puternic oxigenat. De aceea, exercitiile se vor adapta pentru fiecare persoana in parte.
Totalitatea
tehnicilor de kinetoterapie care vizeaza mentinerea unei capacitati
respiratorii corecte la bolnavii suferind de o afectiune bronhopulmonara
(bronsita cronica) sau pleurala (pleurezie), de o fractura a coastelor sau care
au suferit o interventie chirurgicala.
- Tehnicile de eliberare vizeaza
impiedicarea acumularii de secretii in bronhii. 'Clapping'-ul,
zdruncinarea custii toracice care este lovita cu platul palmei, cauta sa
desprinda secretiile de peretii bronsici inaintea manevrelor de expectoratie. Expectoratia
dirijata consta in provocarea scuiparii dupa o expiratie rapida si viguroasa
mai curand decat prin tuse. Drenajul postural consta in alungirea bolnavului pe
un pat intr-o pozitie care, sub actiunea gravitatii, usureaza drenajul
secretiilor spre trahee, ele fiind apoi eliminate prin tuse.
- Tehnicile de gimnastica
respiratorie constau in ameliorarea ventilatiei (succesiunea inspiratiilor si
expiratiilor) subiectului invatandu-l sa realizeze miscari toracice corecte
(respiratie ampla si lenta) si coordonarea lor cu miscarile abdominale.
Program postoperator:
-in primele 24 de ore,bolnavul este imobilizat la pat, daca este inconstient,se face masaj si mobilizari pasive;
-dupa constientizarea bolnavului,se face gimnastica respiratorie,gimnastica generala,contractii izometrice,posturi alternante;
-apoi se incep miscari active
Program de gimnastica respiratorie postoperat:
-respiratie libera (6 ori);
-ducere alternativa a bratelor sus(4x4);
-ducerea simultana a bratelor sus cu inspir si re venire cu expir (3x4,cu 10 sec. pauze);
-inspir profund apoi expir cu flexia capului si gatului (4x1);
-idem cu usoara flexie a trunchiului;
-contractii izometrice ale cvadricepsului (3x10);
-flexia alternativa a coapselor pe bazin (4x3);
-departarea si apropierea membrelor inf. (4x4);
-ridicarea alternativa a membrelor inferioare cu genunchii intinsi (3x3);
-ridicare si coborare bazin (stand pe coate)(3x1);
-miscari de glezna (rotari,flexii,extensii)(4x4)
-sezand:flexia gambelor si a coapselor ducerea bratelor lateral cu arcuire si inspir,revenire cu expir (2x4),cu bratele lateral-indoirea trunchiului cu atingerea varfului picioarelor(4x8),miscarile umerilor(2x2 fiecare),departarea/apropierea membrelor inferioare(3x2),ridicari in picioare(4x1)
-in picioare:ridicarea bratelor prin lateral cu ridicare pe varfuri,cu inspir;revenire cu expir(3x1);
-rotarea bratelor(3x8);
-cu bratele sus:inclinari,aplecari,indoiri de trunchi cu arcuiri(4x8);
-extensia trunchiului cu inclestarea mainilor la spate,cu inspir;revenire cu expir(2x4);
-extensia capului,gatului si trunchiului,cu inspir;revenire cu expir(5x1)
Se dozeaza intensitatea tratamentului functie de capacitatea bolnavului , de intelegerea sa, de gradul de complianta la metoda. La aparitia durerii impune micsorarea sau oprirea miscarii si a cauta cauza durerii.
Controlul respiratiei in miscare si efort
Miscarea influenteaza foarte mult respiratia. Se invata subiectul sa pastreze o pozitie corecta : coloana vertebrala dreapta, umerii relaxatii, abdomenul in prelungirea toracelui. Il invatam:
Intoarcerea in pat : va face inspir, iar pe faza de expir se intoarce in pat
Metodele de mers: poate face inspir la un pas, expir pe 2 sau inspir pe 1 pas - expir pe 3; sau inspir 2-expir 4; inspir 3 - expir 5; in functie de necesitati, de ritmul cardiac, de lungimea pasului
Urcatul si coboratul scarilor : va face inspir si urcat sau coborat cu expir, apoi inspir pe o treapta si expir pe 2 trepte.
Durata unei intregi sedinte de reeducare a ritmului respirator nu trebuie sa depaseasca 20-30 de minute, nu trebuie sa oboseasca bolnavul, sa nu determine dispnee sau discomfort si trebuie sa il ajute sa se relaxeze si sa respire corect.
Gimnastica respiratorie este foarte importanta in kinetoterapie. Toate exercitiile se executa coordonat impreuna cu miscarile respiratorii. Indiferent pentru ce aplici exercitiile de kinetoterapie trebuie sa urmezi timpii respiratori. In timpul unui program de rec uperare, intre exercitiile aplicate, se poate face o pauza de relaxare a organismului folosind miscari usoare, respiratii libere.
Un rol important al respiratiei este in kinetoprofilaxia gravidei pentru a nu aparea oboseala in timpul practicarii execitiilor specifice si pentru imbunatatirea capacitatii pulmonare care scade in sarcina odata cu cresterea fatului.
La nasterea naturala - Cum sa respiri
Ca si in atletism sau in orice alt sport care presupune un efort fizic de durata ce poate fi controlat, respiratia in timpul travaliului este cheia de bolta a succesului unei nasteri cat mai rapide si mai usoare. Respiratia eficienta are cateva roluri bine conturate in timpul travaliului:
Lipsa aerului si o respiratie neadecvata pot provoca diverse efecte secundare: tulburari de somn, neliniste, tensiuni. Acesta este unul dintre motivele pentru care exista diverse terapii care trateaza unii bolnavi prin metoda respiratiei. Respiratia profunda revigoreaza musculatura abdomenului, zona rinichilor si spatele. Ea ajuta si la solutionarea blocajelor energetice. Pentru ca respiratia corecta sa aiba si efectele benefice asteptate, foarte importanta este calitatea aerului respirat. Aerul poate fi in multe cazuri un adevarat agent terapeutic. Anaximenes spunea ca 'aerul reprezinta originea tuturor lucrurilor'.
Oxigenul din aer este alimentul numarul unu al fiintei vii si, implicit, oxidarea reprezinta modalitatea cea mai importanta de obtinere a energiei in organism. Metabolismul celular necesita un aport continuu din aceasta hrana fundamentala, care este oxigenul, pentru buna desfasurare a proceselor oxidative, care stau la baza vietii. Aparatul respirator aprovizioneaza organismul cu acest aliment gazos. Studii de specialitate au ajuns la concluzia ca aerul conditionat ii scade omului capacitatea de munca si ii sporeste imbolnavirile de tipul racelilor, reumatismelor si maladiilor cardiovasculare, deoarece acestui aer ii lipseste ozonul si ionii.
Gimnastica respiratorie, cu exercitii de respiratie profunda, tehnica despre care am mai scris in aceste pagini, poate forma unele reflexe care stimuleaza functii de baza ale organismului, cum sint circulatia, nutritia, activitatea musculara si cea neuroendocrina. Este bine ca acest gen de respiratie sa se faca in timpul gimnasticii de inviorare, dar se poate face si in timpul deplasarii pe jos, al alergarilor sau practicarii diferitelor sporturi.
Consumul minim de O2 al organismului in repaus pentru atingerea necesitatilor metabolice = 3.5 ml O2/kg/min.
Pentru consumurile energetice pentru diverse activitati de munca sau receationale in functie de capacitatea testata de efort a pacientului:
Consum de O2 |
Activitati lucrative |
Activitati recreative |
7 ml O2/min/kg |
Munca de birou Stenograf Condus masina Operator calculator |
Plimbare 1.6km/h Jocuri de carti Sah Cusut, tricotat |
7-11 ml O2/min/kg |
Reparator radio/TV Paznic Dactilograf Tamplarie usoara |
Mers 3km/h Ciclism 8km/h Biliard Bowling Golf Canotaj 4km/h Cantat la instrumente |
11-14 mlO2/min/kg |
Asamblari de masini Conducator camioane Carat cu roaba Sudura Zidarie |
Mers 5km/h Ciclism 10km/h Volei Golf Badminton Tras cu arcul pescuit |
14-18ml O2/min/kg |
dulgher zidarie zugraveala aplicare tapet plivit, sapat |
mers 5,5 km/h ciclism 13km/h tenis de masa golf gradinarit gimnastica generala |
18-25 ml O2/min/kg |
sapat munca cu lopata dulgherie , tamplarie spart de lemne |
mers 6,5 km/h ciclism 16km/h patinaj canoe tuns iarba tenis schi pe panta usoara |
25-28 mlO2/min/kg |
sapat santuri taiat lemne cu ferastraul carat (175Kg) |
alergare 8km/h ciclism 19 km/h schi baschet urcat pe munte hochei canotaj |
28-32 ml O2/min/kg |
munca cu lopata (31kg) |
alergare 9km/h ciclism 21km/h schi handbal baschet scrima |
Peste 32 ml O2/min/kg |
munca cu lopata |
schi (peste 8 km/h) handbal alergare |
Cum si unde se
respira Exercitiile de respiratie
profunda pot fi practicate in orice moment al zilei, dar e preferabil sa fie
executate dimineata si seara, in afara zilelor cand este ceata.
Dimineata aerul este mai pur, iar
omul, ca urmare a repausului din timpul noptii, este intr-o dispozitie mult mai
buna pentru a culege din plin beneficiile unei largi si profunde respiratii.
Seara, inainte de culcare, aerul este usor purificat prin incetinirea
circulatiei stradale. Se va respira profund, in cursul plimbarilor si in timpul
exercitiilor fizice.
Exercitiile respiratorii sunt
foarte eficace, daca le executam in apropierea arborilor sau a plantelor verzi,
care prin actiunea lor clorofiliana insanatosesc atmosfera si o imbogatesc cu
oxigen. In schimb, trebuie sa indepartam plantele si florile din locul unde
dormim, caci in timpul noptii, prin respiratia lor viciaza aerul ambiant
(elimina dioxid de carbon). Unele flori sunt chiar periculoase, prin
parfumurile lor violente si efluviile toxice pe care le degaja. Exemplu:
rododendronul, oleandrul, crinul, violetele etc.
Exercitiile de respiratie
profunda sunt simple si accesibile tuturor. Ele sunt contraindicate in
epilepsie si tuberculoza pulmonara, caci risca agravarea hemoptiziei.
Daca respiratia se executa pe
loc, intr-o sala sau o camera, este necesar sa se faca inainte cateva miscari
de gimnastica, altfel surplusul de oxigen adus in plamani prin inspiratie
profunda este aruncat, aproape in totalitate, prin actul expiratiei. Exercitiul
fizic mareste oxigenarea si provoaca un apel de oxigen. Exercitiile respiratorii profunde sunt
indicate mai ales la sfarsitul exercitiilor cotidiene de gimnastica in camera.
Pozitia de plecare este aceea de
drepti, cu fereastra larg deschisa. Inspiratia incepe cu umplerea cu aer a
partii inferioare a plamanilor, imaginandu-ne ca aerul patrunde in abdomen,
care este proiectat inainte. Apoi, fara timp de oprire, se umplu plamanii cu
aer, proiectand toracele inainte, pana la nivelul claviculelor. Odata ce
plamanii sunt plini cu aer, se lasa sa se coboare usor coastele inferioare,
apoi superioare. Pantecele se resoarbe.
Dupa aceasta expiratie fortata
urmeaza o inspiratie. Inspiratia se face numai prin nas, iar expiratia se face
pe nas sau pe gura. Durata totala a exercitiului va fi de 3-8 minute. In nici
un caz nu se va prelungi, astfel ca inima sa nu mai bata normal sau sa avem
senzatia de greata, de ameteala. Daca apar asemenea simptome, inseamna ca exercitiul
a durat prea mult, ca antrenamentul este insuficient sau ca ritmul respirator
nu convine corpului.
Exercitiile de respiratie yoga
practicate insistent prezinta riscuri, caci inspiratia profunda, prelungita, cu
retinerea aerului in plamani un interval de timp de la cateva secunde la cateva
minute, poate deveni chiar periculoasa, deoarece dilatarea peste masura a
alveolelor pulmonare poate determina tulburari circulatorii, susceptibile a
provoca ele insele emfizem pulmonar, ameteala si chiar sincopa. De asemenea,
pot favoriza ecluziuni de tuberculoza pulmonara. In schimb, exercitiile pe care
le recomandam, fiind fiziologice, nu prezinta inconveniente. Ele asigura o buna
oxigenare a tesuturilor, dezvolta capacitatea toracica, regleaza activitatea
cardiaca si stimuleaza organele digestive. Factorii care regularizeaza
respiratia regularizeaza si ritmul cardiac. Pe de alta parte, nervii care antreneaza
plamanii antreneaza si stomacul, intestinul si chiar ficatul. Este deci posibil
ca redand plamanilor o activitate normala, sa se amelioreze pe cale reflexa si
functiile tubului digestiv.
Respiratie corecta, vorbire corecta
Formarea unei articulatii clare reprezinta o cerinta de baza in dezvoltarea si perfectionarea vorbirii. Cum articularea sunetelor se bazeaza mai ales pe utilizarea respiratiei si pe precizia miscarilor de pronuntare sub controlul propriului auz, prin exercitii, se va urmari: educarea respiratiei; educarea miscarilor articulatorii; educarea pronuntiei corecte a sunetelor.
Educarea respiratiei
Aparatul respirator, pe langa functia de a asigura schimbarile gazoase necesare intretinerii vietii, au un rol hotarator si in actul vorbirii. In timpul expiratiei, suflul atinge corzile vocale aflate in pozitie fonica si prin subordonarea acesteia se produce sunetul. Studiul miscarilor respiratorii si indepartarea dereglarilor lor ocupa un rol primordial in educarea vorbirii.
La copii, la nastere, se poate identifica o respiratie diafragmatica, care spre varsta prescolara se transforma in respiratie toraco-abdominala iar inspre pubertate se diferentiaza in functie de sex.
Respiratia este ritmica, insa ritmul respirator nu este uniform. Cu cat varsta este mai mica, cu atat labilitatea ritmului respirator este mai accentuata. Astfel, in respiratia neverbala inspiratia si respiratia au o durata aproximativ egala. In vorbire acest raport se schimba. Expiratia devine mai prelungita deoarece emisiile verbale se fac numai in aceasta faza. Inspiratia devine mai adanca si mai rapida, efectuandu-se in pauzele dintre sintagme si propozitii.
Este firesc ca in timpul copilariei sa apara neregularitati in procesul de coordonare a respiratiei cu actul fonatiei datorita unei continue dezvoltari a organismului. Printre neregularitatile de exprimare pot fi mentionate: tipul de respiratie superioara cu ridicarea umerilor; respiratia fortata cu miscari bruste si exagerate; miscari respiratorii superficiale si foarte frecvente, asftel incat se produce o inspiratie dupa fiecare cuvant sau chiar in mijlocul acestora; incercari de vorbire in timpul inspiratiei si nu al expiratiei cum ar fi normal.
Aceste cazuri apar la copiii ce se grabesc in exprimare si nu respecta pauzele necesare in vorbire. Frecventele neregularitati respiratorii pot duce in cele din urma la tulburari deosebit de grave. Inlaturarea acestora se face prin exercitii sistematice care asigura cerintele respiratiei, atat in stare de repaos, cat si in vorbire.
Exercitii de respiratie cu copiii de varsta prescolara
Toate exercitiile se realizeaza sub forma de joc.
- Suflarea asupra unei lumanari aprinse pentru a o stinge (variatii ale distantei, de la mic la mare).
- Prin suflare se mentine flacara lumanarii intr-o pozitie inclinata, fara ca sa se stinga, pe o durata cat mai mare.
- Prin suflare se umfla balonase sau camere pentru mingi.
- Prin suflare se mentine balonul plutind in aer.
- Prin suflare se deplaseaza bile intr-un jgheab de lemn
- Se sufla intr-un vas cu apa ca sa faca valuri.
- Se sufla alternativ pe gura si pe nas asupra unui geam sau oglinzi pentru a le aburi.
- Se respira profund cu nasul blocat, apoi pe nas cu gura inchisa.
- Imitarea omului ce sufla in palme ca sa si le incalzeasca.
Exercitii de respiratie la scolari
- Inspir scurt si adanc, expir lung si uniform pe gura si apoi pe nas.
- Inspir scurt si adanc, expir lung si uniform pe gura, intrerupt de o pauza. In timpul pauzei nu se inspira aer. Exercitiul se desfasoara in urmatoarea succesiune: inspir, expir, pauza expiratorie, expir.
- Idem cu respiratia pe nas.
- Inspir scurt si expir lung intrerupt de doua pauze: inspir, expir, pauza expir, pauza, expir. Idem pe nas.
- Inspir scurt, expir lung intrerupt de trei pauze. Idem pe nas.
Exercitii de gimnastica respiratorie
- Din pozitia de drepti, se inspira cand se duc ambele maini inainte si indarat, descriind un cerc in jurul capului si se expira odata cu revenirea capului la pozitia initiala.
- Din pozitia de drepti, cu mainile lipite de corp, se inspira odata cu indoirea coatelor si apropierea lor la spate si se expira odata cu revenirea la pozitia initiala.
- O mana se lipeste de spate sub omoplat, iar cealalta se duce dupa cap si se inspira. Se executa odata cu revenirea la pozitia initiala.
- Cu mainile intinse se prind capetele unui bat si se ridica deasupra capului, inspirand. In expir se revine la pozitia initiala.
- Batul se prinde la spate cu coatele. La expir, batul se strange cu coatele si preseaza spatele, stimuland participarea abdomenului.
Treptat, exercitiile de respiratie se asociaza cu pronuntia sunetelor. Expirul aerului se produce prin pronuntia vocalelor si a consoanelor siflante. Sub aceasta forma se sesizeaza mai usor daca subiectul expira uniform sau iroseste unda expiratorie neeconomic. In primul rand, cand intensitatea vocii este uniforma pe tot parcursul fonatiei, pe cand in cel de-al doilea caz se produce o slabire a ei. Dupa exersarea sunetelor, se trece la pronuntia de propozitiuni pe un singur expir. Exercitiile se aplica prin repetare, de cinci pana la zece ori. Durata lor variaza la inceputul sedintelor logopedice, de la doua minute, la cinci minute.
Inspiratia trebuie sa fie insotita de extensie a coloanei vertebrale prin aplecarea trunchiului pe spate si a membrelor superioare (sau chiar ridicarea acestora). Expiratia trebuie sa fie insotita de miscari care micsoreaza cutia toracica sustinuta de aplecarea in fata a corpului si a mainilor. Astfel, in decursul unei inspiratii se urmareste extinderea abdomenului si a coastelor inferioare si revenirea lor in expiratie. Folosirea gimnasticii pe un fond muzical e un bun procedeu.
Gimnastica respiratorie la persoanele de varsta a 3-a:
Legea de baza a prescrierii exercitiului fizic la varstinici este adaptarea exercitiilor de la individ la individ in functie de capacitatea clinico-functionala a acestuia.
Efortul impus trebuie sa se faca progresiv pentru a realiza treptat adaptarea organismului la efort.
In timpul sedintelor se vor controla pulsul si tensiunea.
Durata efortului in mod normal sedinta trebuie sa dureze 20-30 de minute. Se prefera dutare scurte cu pauze de aceeasi marime cu perioada efortului.
Intre intensitatea si durata efortului va fi mentinut un raport invers proportional.
La batrani exista pericolul fracturii pe fondul osteoporozei. Uneori ne putem multumi cu obtinerea unor amplitudini incomplete, dar suficient de functionale.
pozitiile de start ale exercitiilor sa fie cat mai stabile datorita tulburarilor de echilibru ale batranilor ;
sunt contraindicate exercitiile cu trunchiul aplecat, pozitii extreme ale capului (mai ales in extensie)miscari bruste ale capului pentru evitarea tulburarii circulatorii cerebrale ;
durerile articulare limiteaza exercitiul fizic ;
se vor evita exercitiile care se efectueaza in lipsa de aer datorita mentinerii respiratiei ;
se vor evita ridicarile de greutati mari si schimbarile bruste de pozitie ;
aparitia oboselii impune oprirea efortului ;
exercitiile sa fie accesibile posibilitatilor de executie ale bolnavului ;
buna colaborare se face printr-un limbaj adecvat tipului psihologic al pacientului ;
sa se realizeze o buna colaborare intre pacient si kinetoterapeut pentru a evita refuzul de participare din partea pacientului.
Principalele contraindicatii ale activitatii fizice se refera la persoanele cu afectiuni cardiace grave (insuficienta cardiaca, infarct). Indiferent de varsta si de eventuale afectiuni, important este ca amatorii de miscare sa ceara sfatul medicului inainte de a incepe practicarea unei activitati fizice. Exercitiile trebuie adaptate fiecarei persoane in parte. Dr. Gigi Teodoru ne aminteste ca 'lupta contra sedentarismului nu presupune o competitie sportiva. Cei care fac o activitate fizica pentru mentinerea sanatatii nu trebuie sa doboare recorduri'.
Bibliografie:
1. Ana-Maria Dragomir: sanatate acasa articole/1083-gimnastica respiratorie invata sa respiri corect.;
2. Articol:< interviu cu doamna Daniela Dinea,profesor de educatie fizica si are 30 de ani de experienta profesionala ca instructor de gimnastica medicala la Institutul de Pneumoftiziologie 'Marius Nasta' din Bucuresti.> Florentin Popa, Sursa: Formula As;
3. Articol:,,Respirati profund, traiti mai mult" Irina Bucsinescu, ziarul Evenimentul, 07-04-2005;
4. "Sfatul medicului"- kinezitetapie respiratorie
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate