IMAGINEA RADIOLOGICA SI FORMAREA EI

IMAGINEA RADIOLOGICA SI FORMAREA EI

Imaginea radiologica se formeaza avand la baza proprietatile razelor X de a se propaga in linie dreapta, de a patrunde si a fi absorbite de organe si tesuturi, de a produce luminescenta ecranului fluorscent sau fosforescent, de a impresiona filmul radiografic.

Ea este un produs atat    al legilor de proiectie, cat si al proprietatilor de patrundere a razelor X care fac ca un obiect, tridimensional din spatiu sa se proiecteze intr-un singur plan in doua dimensiuni.

Daca fascicolul de raze X strabate toracele, constituit din organe si tesuturi cu compozitie chimica, densitate si grosimi variate, absorbtia va fi inegala, iar imaginea rezultata pe ecranul fluoroscopic va consta din zone mai luminose sau mai intunecate.

Pe filmul radiografic reprezentarea este inversa celei de pe ecranul fluorescent, zonele luminoase vor aparea negre (radiotransparente) iar zonele intunecate albe (radioopace).

Coastele si claviculele au o structura densa si absorb o cantitate mai mare de raze X astfel gradul de luminozitate a ecranului va fi mai mic.

Muschii toracici, tendoanele si aponevrozele absorb o cantitate mai mica de raze X decat oasele; organele parenchimatoase pline (cordul si vasele, ficatul, rinichii, splina) ori lichidele, lasa sa treaca prin ele o parte din fascicol    si de aceea, in dreptul lor, ecranul se va lumina discret, iar filmul radiografic se va innegri nuantat, in raport cu grosimea si densitatea lor.

Tesutul adipos absoarbe de 10 ori mai putin razele X decat muschii si organele din jurul carora se gaseste pe care le scoate in evidenta.

Aerul si gazele, care au densitate de 1000 ori mai mica decat a partilor moi, absorb o cantitate mai mica de raze X si contribuie la contrastarea organelor pe care le marginesc.

Tesutul pulmonar cu structura spongioasa si continut aeric ca si camera cu aer a stomacului, nu absorb aproape deloc razele X din fasciculul incident si, la iesirea din torace, ajung in cantitate mare si lumineaza ecranul sau innegresc puternic filmul.

Se spune ca plamanul si camera cu aer a stomacului sunt transparente la razele X.

In regiunea mediastinala radiatiile fiind absorbite aproape in intregime, atat    de schelet, cat si de organele din mediastin, ecranul ramane complet intunecat iar sarurile de argint din filmul radiografic raman nemodificate.

Absorbtia inegala determina "relieful radiologic" constituit din nuante de umbra si nuante de lumina (grade de opacitate si grade de transparenta) care creeaza contrastul natural intre diferite organe si tesuturi avand ca rezultat imaginea radiologica care reda forma acestor organe si, de multe ori, structura tesuturilor.

LEGILE OPTICII RADIOLOGICE

Particularitatile imaginii radiologice care decurg din propietatile fizice ale razelor X, mentionate mai sus sunt generate de anumite legi ale opticii radiologice cum sunt;

- legea proiectiei conice,

- legea tentelor,

- legea sumatiei si substractiei planurilor,

- legea incidentelor tangentiale si a celor ortograde (aparitia liniilor nete si a contururilor)

FENOMENUL PROIECTIEI CONICE

Imaginea pe care o realizeaza un obiect interpus intre sursa de raze si ecran sau film prezinta caracteristicile proiectiei unui corp tridimensional intr-un plan bidimensional, precum si defectele proiectiei conice, adica ea apare marita si deformata.

MARIREA IMAGINII RADIOLOGICE

Imaginea rezultanta a unui obiect pe ecran sau filmul radiografic este mai mare decat cea reala, marirea este dependenta de situatia obiectului fata de sursa de raze X si fata de ecran.

Fig. 5 Marirea imaginii radiologice

Daca dorim ca imaginea obiectului sa aiba dimensiuni cat mai apropiate de cele reale, trebuie sa apropiem obiectul cat mai aproape de ecran sau sa indepartam tubul cat mai mult de obiect; asa, de exemplu, pentru a nu mari si deforma imaginea organelor toracice (cord, desen pulmonar) se utilizeaza proiectia paralela (ortodiagrama), care se obtine la distanta de 1,8 - 2 m (teleradiografia). Uneori in practica medicala este nevoie sa marim imaginea pentru a obtine mai multe detalii de structura. Pentru aceasta apropiem tubul de regiunea de examinat si indepartam filmul la distanta de 40 cm (macroradiografia).

DEFORMAREA IMAGINII OBIECTELOR

O sfera in calea fasciculului de raze X realizeaza o imagine marita, dar cu aceeasi forma daca fasciculul conic este perpendicular pe obiect. Daca fascicolul este oblic, imaginea sferei apare ca un oval cu atat mai alungit cu cat fasciculul conic de raze este mai departe de normala perpendiculara pe film.

De acest fapt trebuie sa tinem seama in practica. Pentru a evita deformarile obiectelor se cere ca raza centrala sa cada perpendicular pe planul de proiectie. De exemplu, capul femural sau capul humeral care anatomic sunt rotunde, pe radiografia cu fascicol oblic de raze X pot fi deformate optic si apar ovale.

Fig.6 Deformarea imaginii radiologice

Un obiect metalic lung (glonte de arma, ac de cusut, sau un cui metalic) daca este orientat in sensul fasciculului de raze X se proiecteaza pe ecran ca un punct opac si este cel mai tipic exemplu de proiectie axiala directa sau ortorontgenograda.

Daca se schimba pozitia obiectului sau daca se mobilizeaza focarul tubului, lasand obiectul pe loc, acul de exemplu, va fi proiectat cu forma sa imaginea fiind orientata diferit in raport cu locul unde se afla focarul emitator iar dimensiunile vor fi mai mici sau mai mari in raport cu departarea de ecran.

De aici rezulta ca pentru a obtine date cat mai apropiate de realitate, in ce priveste forma si pozitia unor constituente normale si patologice din organism este nevoie sa se efectueze doua radiografii in incidente perpendiculare una pe alta (fata si profil).

FENOMENUL SUMATIEI SI SUBSTRACTIEI PLANURILOR

Imaginea radiologica a oricarui segment al corpului omenesc reprezinta suma imaginilor diferitelor organe si tesuturi care caracterizeaza din punct de vedere anatomic acel segment, care sunt strabatute de razele X, plan cu plan asa cum sunt ele asezate in spatiu si retin din fasciculul de raze X cantitati in raport cu densitatea si structura lor, conform legilor absorbtiei ale lui Bragg si Pierce. Opacitatea mediastinului este o imagine complexa care rezulta din suma imaginilor tuturor organelor ce sunt surprinse in calea fasciculului de raze X pe linia mijlocie a toracelui in pozitia P.A. in proiectie centrala directa. Din aceasta cauza respectiv a sumatiei nu putem aprecia starea fiecarui organ din mediastin. In regiunea in care, in calea fasciculului de raze X, se afla organe opace si corpuri transparente, acestea din urma micsoreaza intensitatea umbrei cauzate de primele prin efectul substractiei. Traheea se observa prin umbra coloanei vertebrale gratie acestui fenomen. Substractia joaca un rol important si la nivelul regiunilor si segmentelor cu structura anatomica mai simpla.

Efectul sumatiei intervine in toate imaginile radiologice si din cauza ei, uneori, sunt mascate detalii, ceea ce constituie un dezavantaj. Asa se explica de ce leziuni de anumite dimensiuni nu se vad pe radiografie fiind mascate de imaginea tesutului normal din jur.

Un focar infiltrativ pulmonar sau o caverna trebuie sa aiba anumite dimensiuni ca sa se poata vedea, ca sa poata transpare prin tesutul pulmonar sanatos. O colectie de lichid pleural sau o ingrosare a pleurei determina o opacitate care mascheaza procesele patologice din parenchimul subiacent.

Tomografia si radiografia cu raze dure sunt metode care ajuta in asemenea cazuri sa se studieze regiunea in plan si sa se puna in evidenta toate focarele patologice situate in diferite planuri.

Fig.8 Sumatia

4 FENOMENUL DE PARALAXA

Paralaxa reprezinta fenomenul de disociere a elementelor unei imagini sumate.

Imaginea radiologica a mediastinului rezulta din sumatia imaginilor tuturor organelor situate in calea fasciculului de raze X.

Disocierea acestor organe, care anatomic se gasesc pe planuri diferite, se face pe baza proiectiei oblice reusindu-se astfel sa se obtina imagini aproape pentru fiecare in parte.

Fig.7 Paralaxa

Daca se roteste bolnavul sau se deplaseaza tubul obiectele situate pe planuri diferite, deci la distante de ecran sau de focarul tubului, isi schimba pozitia intre ele fenomenul denumit PARALAXA. Obiectul care se deplaseaza cel mai putin, cand incercam disocierea planurilor, este cel situat mai aproape de ecran.

ROLUL DIMENSIUNILOR FOCARULUI ANODIC

Imaginea radiologica este cu atat mai clara, conturul cu atat mai net, detaliile desenului cu atat mai precise, cu cat focarul tubului este mai fin. Pentru acelasi obiect imaginea are caractere precise in cazul tubului cu focar fin punctiform si prezinta fenomenul de penumbra in cazul tubului cu focarul mare.

5 LEGEA INCIDENTELOR TANGENTIALE

POZITII SI ASPECTE ORTOGRADE

O lege optica particulara imaginilor radiologice este legea incidentelor tangentiale care ne explica de ce pe imaginea radiografica pot apare linii opace nete-dungi sau contururi precise-in cazul cand raza incidenta atinge tangential suprafata unui obiect opac la razele X, sau cand fasciculul incident atinge suprafata care separa obiecte de opacitate diferita.

Astfel, scizura orizontala dreapta se vede pe radiografia din fata atunci cand raza incidenta este tangenta la planul scizural.

Legea incidentei tangentiale aplicata la scizuri: cand suprafata scizurii devine plana, imaginea lineara este neta

Unele creste osoase se vad net in cazul cand au fost surprinse tangential de raza incidenta si pot sa nu se vada de loc daca se roteste osul respectiv sau se schimba directia razei incidente.