MATERIELE FOLOSITE PENTRU ASIGURAREA SI MENTINEREA DESCHISA A CAILOR AERIENE

MATERIELE FOLOSITE PENTRU ASIGURAREA SI MENTINEREA DESCHISA A CAILOR AERIENE

1 Materiale folosite pe calea orofaringiana

Faciliteaza ventilatia pacientilor care prezinta obstructia cailor aeriene ca urmare a relaxarii musculaturii limbii si a palatului moale.

Indicatii privind folosirea caii orofaringiene:

-Obstructia totala sau partiala a cailor aeriene superioare

-Ajuta la aspiratia cavitatii bucale

-Previne leziunile produse prin muscare la pacientii inconstienti sau care prezinta convulsii si previne muscarea sondei de intubatie la cei intubati.

Pipa nu va fi folosita in timpul convulsiilor.

Contraindicatii privind folosirea caii orofaringiene:

-Prezenta reflexului de inghitire

-Fracturi mandibulare (contraindicatie relativa)

-Fracturi ale palatului dur

Sunt doua modele de pipe: pipele Guedel si pipele de tip Berman. Sunt de diferite dimensiuni de la nr. 000, cea mai mica folosita la nou-nascuti, la numarul 4, cea mai mare dimensiune pentru adulti.

Figura 1- Pipe Berman Figura 2- Pipe Guedel

Pipa Guedel este prevazuta cu un canal in portiunea centrala, care permite aspiratia secretiilor din cavitatea bucala, pe cand pipa de tip Berman permite aspiratia pe santurile situate pe partile laterale ale pipei.

Ambele variante au forma semicirculara, sunt curbate, astfel concepute incat sa fixeze limba. La fixarea pipei, ele vor fi introduse pana la partea inferioara a faringelui posterior.

Partea proximala a pipei este mai rigida, intarita, largita in exterior, pentru a preveni colabarea si alunecarea in cazul in care pipa este muscata si va fi sprijinita pe buze. Sunt confectionate din material plastic sau cauciuc tare.

Tehnica fixarii caii orofaringiene.

La fixarea caii orofaringiene pacientul este asezat in decubit dorsal sau lateral. Cea mai importanta parte a tehnicii consta in alegerea dimensiunii corespunzatoare.

Marimea pipei trebuie sa fie egala cu distanta dintre comisura bucala si unghiul mandibular sau comisura bucala si lobul urechii.

Figura 3- Tehnica alegerii pipei cu dimensiune corespunzatoare

Introducerea pipei Guedel in cavitatea bucala se face tinand pipa cu concavitatea in sus. Cand varful pipei atinge bolta palatina (cerul gurii) se roteste 180° si se continua inaintarea pana ce capatul extern ajunge la nivelul arcadelor dentare.

Figura 4.a    Figura 4.b

Figura 4.c Figura 4.d

Figura 4. a, b, c, d- Tehnica introducerii pipei Guedel

Pipa nu va fi folosita la pacientii constienti. Nu se va fixa exterior (nici prin folosirea leucoplastului si cu atat mai putin prin fasa) pentru ca trebuie sa fie usor de inlaturat, daca pacientul vomita sau da semne de trezire.

Complicatii:

-Daca pipa nu a fost corect introdusa, poate agrava obstructia si ventilatia devine dificila. In aceasta situatie pipa va fi scoasa si reintrodusa corect.

-Daca folosim o pipa prea mare vom comprima epiglota si obstruam calea aeriana, din nou vom extrage pipa si vom reintroduce o pipa cu dimensiunea corespunzatoare.

-Alte complicatii care pot aparea in timpul introducerii caii orofaringiene sunt: laringospasm, ruperea dintilor, leziuni ale tesuturilor moi, leziuni ale limbii, necroza la nivelul buzelor, palatului, limbii, faringelui posterior.

2 Materiele folosite pentru calea nazofaringiana

Sondele nazofaringiene sunt confectionate din material moale, care poate fi cauciuc sau plastic.

Indicatii privind folosirea sondei nazofaringiene:

-La pacientii care au suferit un traumatism la nivelul cavitatii bucale.

-Suntem in imposibilitatea de a fixa o cale orofaringiana.

-Usor de folosit la pacientii cu trismus sau care prezinta convulsii.

Contraindicatii privind folosirea sondei nazofaringiene:

-Obstructie la nivelul cavitatii nazale.

-Fracturi ale piramidei nazale (contraindicatie relativa, depinde de gravitatea
fracturii).

-Fracturi de baza de craniu.

-Devieri ale septului nazal.

-Coagulopatii.

Sunt de diferite dimensiuni, respectiv pentru adulti si pentru copii.

Tehnica fixarii sondei nazofaringiene

Pacientul va fi asezat in decubit dorsal, lateral sau in sezut. Este foarte important sa se aleaga dimensiunea corespunzatoare, inainte de a introduce sonda aceasta va fi lubrifiata.

Figura 5- Lubrifierea sondei nazofaringiene

Sonda nazala se introduce printr-o narina pana la nivelul orofaringelui.

Figura 6- Tehnica introducerii sondei nazofaringiene

Complicatii:

-Sonda nazofaringiana prea mare poate ajunge pana la nivelul esofagului si va determina distensia gastrica.

-Sonda nazofaringiana prea scurta este fara efect

-Poate provoca laringospasm, epistaxis

Sonda nazofaringiana nu va fi mentinuta mai mult de doua zile. Folosirea indelungata poate determina leziuni la nivelul mucoasei, sinuzite sau otite. Nu se recomanda fixarea unei sonde nazofaringiene pe una din narine si a unei sonde nazogastrice pe cealalta narina. Poate cauza leziuni la nivelul septului nazal.

3 Materiale folosite pentru efectuarea ventilatiei

1 Masca de ventilatie

Mastile de ventilatie sunt de mai multe dimensiuni, respectiv pentru adult si copii. Au forma triunghiulara, varful triunghiului este partea care se aseaza pe nasul, iar baza triunghiului va fi amplasata pe barbia victimei. Partea mastii care vine in contact cu fata prezinta o perna de aer, ceea ce permite o fixare si etanseitate buna a mastii pe fata victimei.

Figura 7- Masca de ventilatie unidirectionala

1.Filtru de protectie

2.Valva unidirectionala

Conector pentru oxigen

4.Perna de aer

Prezinta o combinatie foarte utila dintre un filtru de protectie si o valva unidirectionala, filtrul de protectie este confectionat dintr-un material care nu permite refluxul de la victima catre salvator, a oricarei tip de secretii, asigurandu-i astfel o maxima protectie. Un alt mijloc care asigura protectia salvatorului il reprezinta valva unidirectionala, care permite aerului sa treaca doar intr-o singura directie si anume de la salvator catre victima, atat valva cat si filtrul de protectie pot fi inlocuite dupa folosire. Conectarea la o sursa de oxigen permite imbunatatirea semnificativa cu oxigen a aerului insuflat, unele variante sunt prevazute cu un elastic ce va permite o mai buna fixare si mentinere a mastii pe fata victimei.

Cu capul asezat in hiperextensie se aplica partea ingusta a mastii pe baza nasului, plasam ferm masca pe fata si o mentinem ferm cu degetele de o parte si de alta a orificiului mastii cu ridicarea concomitenta a mandibulei cu celelalte degete.

Figura 8- Tehnica utilizarii mastii cu valva unidirectionala

2 Batista faciala

Filtru de protectie (1) Este confectionat dintr-un material plastic si contine un filtru de protectie bidirectionala. Previne contactul direct cu gura, nasul si fata victimei. Folosirea acestei batiste reduce riscul contaminarii salvatorului cu secretiile victimei iar modul de aplicare este clar inscriptionat pe batista. Dimensiunea redusa permite sa o purtam in permanenta asupra noastra (buzunar, portofel, poseta) si cu atat mai mult in trusa de prim ajutor.

Figura 9- Batista faciala

Producatorii au pus-o la dispozitie si in varianta de brelocuri, port-chei. Este mica in dimensiune, dar mare in protectia oferita.

3 Masti de ventilatie racordabile la balon de ventilatie

Mastile de ventilatie sunt de diferite dimensiuni, respectiv pentru adulti, copii si nou-nascuti. Este de preferat folosirea mastilor confectionate din material transparent, pentru ca salvatorul sa poata observa eliminarile de secretii, vomismente. Masca este considerata de dimensiune potrivita atunci cand acopera nasul si gura victimei si poate fi asezata etans pe fata victimei. Baloanele de resuscitare se pot conecta la urmatoarele tipuri si marimi de masti:

-Mastile pediatrice circulare 0/1, 2 sunt transparente sunt construite dintr-un singur corp, se fixeaza excelent pe fata.

-Mastile Rendell-Baker 0, 1, 2 sunt construite pentru spatiu mort minim.

-Mastile pediatrice 3-4 si adult 4/5+ sunt transparente, pentru a permite utilizatorului sa observe fata si buzele pacientului.

4 Balonul de ventilatie

Baloanele pentru ventilatie se utilizeaza de catre operatori instruiti pentru a asigura o ventilatie eficienta in timpul resuscitarii sau in alte situatii critice, sunt disponibile in trei dimensiuni, respectiv pentru adulti, copii si nou-nascuti. Este de preferat folosirea baloanelor confectionate din material transparent pentru a observa prezenta eventualelor secretii, vomismente in interiorul balonului, de asemenea curatarea, dezinfectia intretinera acestor categorii de baloane este mult mai simplu si mai usor de realizat.

Avertizari:

-Baloanele vor fi folosite numai de persoane care au fost instruite prealabil;

-Baloanele nu vor fi utilizate cu suplimentare de oxigen in locurile in care fumatul este permis sau in apropierea focului, flacarilor, uleiurilor sau lubrifiantilor;

-Baloanele nu vor fi utilizate in atmosfera toxica.

Toate piesele componente si subansamblele baloanelor de resuscitare descrise pot fi inlocuite cand este necesar de catre operator, care este sfatuit sa le inspecteze cu atentie in timpul procedurilor de decontaminare. In conditii normale de utilizare, nu este necesara efectuarea unui service planificat. Ventilatia cu balon fara suplimentare de oxigen este posibila si este de preferat ventilatiei cu aer expirat, datorita concentratiei superioare de oxigen (21% fata de 16-18%).

Balonul de ventilatie este prevazut si cu un rezervor de oxigen, ceea ce permite administrarea unei concentratii crescute de oxigen victimei. Rezervorul de oxigen are scopul de a imbogati concentratia de oxigen a aerului inspirat sau a gazelor anestezice sau analgezice, utilizarea rezervorului mareste considerabil concentratia de oxigen a aerului inspirat, fara un consum excesiv de oxigen. Oxigenul, livrat prin intennediul unui furtun racordului de oxigen al valvei de admisie, la inceput va umple partial balonul, iar partial va fi evacuat prin capatul liber al valvei de admisie.

Rezervorul de oxigen consta dintr-o valva si un balon gonflabil. Acesta se ataseaza la conectorul din spatele valvei de admisie. Cu rezervorul montat astfel, oxigenul va umple atat balonul de ventilatie cat si rezervorul. Daca balonul nu este apasat, iar masca nu este bine fixata pe fata pacientului, oxigenul se va scurge continuu pe langa membrana valvei pentru pacient.

Daca are loc o usoara crestere de rezistenta, de exemplu daca masca este bine fixata sau se utilizeaza un tub endotraheal, oxigenul in exces va fi eliminat prin membrana de iesire a valvei rezervorului pana cand balonul este apasat. Deviatorul de expir asigura o etansare a carcasei valvei, dar nu impiedica miscarea de rotatie a conectorului valvei. La conectorul de iesire standard (30mm) al deviatorului se poate atasa fie o valva PEEP, fie echipament de masurare, eliminare sau monitorizare a gazelor expirate.

Masuri de siguranta

-Transferul catre pacient a presiunilor inalte este prevenit prin eliminarea in atmosfera a oxigenului in exces prin membrana de iesire a valvei rezervorului.

-Cand debitul de oxigen furnizat este insuficient, volumul necesar de ventilatie este asigurat prin atragerea aerului ambiant prin membrana de intrare a valvei rezervorului.

-Daca rezervorul de oxigen ramane plat pe timpul intregului ciclu de ventilatie, aceasta este o indicatie vizuala a faptului ca nu se furnizeaza oxigen suplimentar.

Volumul de oxigen administrat depinde de frecventa respiratorie a pacientului, de volumul de oxigen ce se administreaza cu fiecare ventilatie, de timpul de umplere al rezervorului. Ventilatia unui pacient cu balonul la care este atasata sursa de oxigen asigura diferite concentratii de oxigen in functie de rezervor. Ventiltia cu balon fara rezervor asigura o concentratie de oxigen de aproximativ 50% iar ventilatia cu balon si rezervor atasat asigura o concentratie de oxigen de peste 90%.

4 Materiale folosite pentru aspirarea secretiilor

Aspiratorul este un echipament medical portabil sau fix, electric sau nu. Cele portabile sunt construite in special pentru aplicatii mobile. Aspiratorul portabil este indicat pentru urgentele din afara spitalului toate situatiile in care pacientul este transportat pe distante mai lungi sau mai scurte. Aspiratoarele sunt utilizate in scopul indepartarii secretiilor, sangelui si vomismentelor de pe caile respiratorii ale pacientului, pentru a-i asigura acestuia transferul aerului spre/ si de la plamani si a-i facilita ventilatia. Nivelele de vacuum mai mari sunt in general selectate pentru aspiratia orofaringiana.

Nivelele de vacuum joase sunt in general selectate pentru aspiratia traheala si aspiratia nou-nascutilor si copiilor.

Pentru a usura aspirarea cailor aeriene superioare ale unui pacient, daca nu este vorba de un traumatism, vom intoarce capul pacientului lateral. Vom folosi sonda de aspiratie rigida de tip Yankauer sau sonde de aspitatie flexibile. Ambele sonde pot fi folosite pentru aspiratia orofaringelui, dar pentru aspiratia nazofaringelui vom folosi doar sondele de aspiratie flexibile, aspiratia la nivelul traheei poate fi realizata folosind sonde sterile de aspiratie flexibile.

Adancimea la care putem introduce sonda Yankauer in cavitatea bucala a pacientului va fi masurata si reprezinta distanta de la comisura bucala la lobul urechii. Putem folosi tehnica degetelor incrucisate pentru deschiderea cavitatii bucale, daca aceasta nu este deja deschisa, unele tipuri de sonde de aspiratie Yankauer sunt prevazute cu un orificiu pe corpul sondei. Pentru a realiza aspiratia nu este suficient sa avem aspiratorul pornit, trebuie sa acoperim cu degetul aratator acest orificiu. Se aspira timp de 5-10 secunde, dupa care pacientul trebuie reventilat sau oxigenat. In acest timp sonda de aspiratie se introduce intr-un container cu apa pentru a-1 curata.

Aspiratorul tip LSU (Laerdal Suction Unit)

Principale caracteristici functionale:

-Ideal pentru utilizarea portabila: usor (4 kg), compact.

-Simplu si rapid de folosit: exista un singur buton pentru utilizare (pornit/oprit, reglare vacuum). Butonul e suficient de mare pentru a fi actionat cu manusi de protectie iar inlocuirea acumulatorului se face prin actionarea unui buton, nefiind necesare unelte suplimentare.

-Rezistent: protectie din cauciuc la colturi, protectie la cadere, protectie speciala a containerului de secretii (fixat astfel incat sa nu se desprinda de aparat la rasturnare), protectie la stropii de apa (poate fi folosit in ploaie fara riscul unei defectiuni).

-Flexibil: containerul de secretii e usor de manevrat, alimentarea se face de la acumulatorul intern, de la o sursa de curent alternativ sau continuu fara accesorii suplimentare (cablurile de alimentare sunt incluse in varianta standard a aparatului).

-Interfata cu utilizatorul este usor de inteles: in afara butonului de operare LSU are indicatoare pentru test, nivel de vacuum, nivel de incarcare acumulator, pentru alimentare externa, pentru defectiuni detectate in urma autotestului.

-Singurul aparat care exista pe piata aspiratoarelor de secretii care are posibilitatea de a-si autodetermina capacitatea de functionare. LSU isi testeaza circuitele de vacuum (pentru depistarea unor eventuale ocluzii sau pierderi de aer), eficacitatea fluxului de vacuum, starea acumulatorului.

Caracteristici si avantaje

-Rezistent la stropii de apa, robust si solid;

-Acces usor la tubulatura;

-Acumulator intern care poate fi usor inlocuit fara utilizarea unor instrumente speciale;

-Incarcarea acumulatorului se face direct prin intermediul cablului de curent continuu sau alternativ, fara utilizarea unui incarcator separat;

-Optiune de incarcare rapida timp de 3 ore, care duce la o incarcare a acumulatorului la aproximativ 80% din capacitate;

-Operarea este posibila cu alimentare de la acumulatorul intern sau direct de la sursa de curent alternativ/ continuu, fara utilizarea unui adaptor special;

-Butonul ON/OFF este utilizat si pentru reglarea nivelului de vacuum si este suficient de mare pentru a putea fi actionat si de catre persoane ce folosesc manusi de protectie;

-LED-urile verzi asezate in coloana fac mai usoara observarea nivelului de vacuum existent in timpul utilizarii;

-Alta coloana de LED-uri verzi indica nivelul de incarcare al acumulatorului.

Figura 12- Aspirator tip LSU

1.Interfata utilizator

2.Suport container de secretii

Container de secretii

4.Capac container

5.Tubulara de aspiratie (asezat in jurul containerului de apa)

6.Adaptor cateter de aspiratie

7.Tubulatura de aspiratie pacient

8.Filtru aerosol

Interfata utilizator prezinta urmatoarele componente: indicator de alimentare ON, indicator de alimentare externa, indicator de avarie, buton de operare, indicator de stare a acumulatorului, indicator de vacuum, buton de test. Imediat dupa pornirea aparatului si dupa schimbarea modului de operare de la o sursa externa de alimentare la o sursa interna, toate cele 4 LED-uri vor lumina intermitent timp de 5 secunde inainte ca gradul de incarcare al acumulatorului sa fie afisat.

Daca acumulatorul nu este instalat, indicatorul de stare a acumulatorului se aprinde pentru aproximativ 5 secunde, pana cand aparatul este oprit.

Aparate utilizate pentru defibrilarea inimii in scopul reorganizarii acesteia la batai cardiace eficiente

Defibrilarea este sansa cea mai mare a pacientului in stop cardio-respirator. Peste 50% din pacientii care sufera un stop cardio-respirator prezinta un ritm electric haotic numit fibrilatie ventriculara (FV). Ele sunt de fapt vibratii rapide dezorganizate si ineficiente ale inimii. Un soc electric aplicat in aceasta situatie va defibrila inima si va reorganiza aceste vibratii in batai cardiace eficiente. Defibrilatorul descarca prin intermediul electrozilor curent continuu, care permite sistemului excitoconductor nodal reluarea rolului fiziologic, prin depolarizarea simultana a majoritatii celulelor miocardice.

Succesul defibrilarii depinde de trecerea unui curent adecvat in vederea depolarizarii miocardului, acest lucru fiind conditionat de pozitia electrozilor, impedanta transtoracica, volumul corpului pacientului si energia folosita la soc.Unicul tratament eficient al fibrilatiei ventriculare este defibrilarea. Cu cat trece timpul, fibrilatia ventriculara devine mai rezistenta la defibrilare pana se instaleaza asistolia. Astfel o defibrilare efectuata imediat la aparitia FV are sansa de reusita de peste 85%, insa o defibrilare efectuata la 5-8 minute de la aparitia FV are sansa de reusita variabila, fara sa depaseasca 50% si care de obicei necesita multiple defibrilari cu energie mare. Pentru a face defibrilarea accesibila personalului nemedical a fost creata o categorie de defibrilatoare numite defibrilatoare semiautomate.

Defibrilatorul este un aparat portabil sau fix, cu baterii de tip acumulator, ce permite aplicarea unui soc electric extern, prin intermediul celor doi electrozi. Atunci cand sunt in contact cu toracele pacientului, electrozii inregistreaza traseul ECG, socul este transmis prin cei doi electrozi polarizati. Inima trebuie sa se gaseasca pe traiectoria curentului. Socul electric traverseaza atunci ansamblul cavitatilor inimii.

5.1 Defibrilatorul semiautomat sau automat

Operatorul ataseaza cei doi electrozi, aparatul ofera instructiuni, interpreteaza ritmul si se incarca automat daca ritmul cardiac se preteaza la defibrilare, operatorul trebuind doar sa apese butonul pentru descarcarea energiei.

Avantajul defibrilatoarelor semiautomate este faptul ca, personalul care le opereaza, necesita mai putina experienta, nefiind necesare cunostinte pentru interpretarea ritmurilor cardiace. Acest lucru permite unei game largi de persoane (politie, pompieri etc.) sa efectueze actul de defibrilare inaintea sosirii echipajelor medicale, unele modele pot fi trecute pe modulul manual.

5.2 Siguranta defibrilarii

-Atentie la mediul in care defibrilam, nu defibrilam in ploaie sau in umed. Se sterg toate urmele de lichide de pe toracele pacientului.

-Operatorul si personalul trebuie sa fie perfect izolati de pacient, nu este permis contactul cu pacientul in timpul defibrilarii: direct (atingand pacientul) sau indirect (prin suprafete metalice (targa) sau linii de perfuzie).

-Defibrilatorul semiautomat nu va fi folosit in cazul copiilor sub 8 ani.

-Nu vom aseza padelele defibrilatorului semiautomat peste un defibrilator implantat, in cazul pacemakerului implantat, electrozii defibrilatorului vor fi asezate la o distanta minima de 12,5cm.

-In cazul in care pacientul are atasat pe torace medicatie transcutanata in zona in care ar trebui sa fixam electrozii defibrilatorului, aceasta va fi indepartat, se sterge bine toracele pacientului si numai dupa aceste manevre vom atasa electrozii defibrilatorului.

5.3 Principiile defibrilarii precoce

Stabilesc ca tot personalul instruit in BLS (Basic Life Support- Suport Vital de Baza) trebuie sa stie sa utilizeze un defibrilator. Conceptul a fost rapid acceptat si aplicat, personalul care efectueaza manevrele de BLS include: personal medical care lucreaza in spital sau prespital, pompieri, politisti, alte categorii care pot interveni ca primii intervenienti in locuri si situatii in care poate sa apara stopul cardio-respirator (salvatori marini, montani, personal de insotire sau ingrijire, echipe de prim ajutor de pe platformele industriale, de foraj, etc.). Practic defibrilarea trebuie considerata parte integranta a BLS.

Defibrilatorul este un dispozitiv care descarca controlat soc elctric in vederea intreruperii unei aritmii. Vorbim de defibrilare cand aritmia este FV si de cardioversie cand este vorba de alte aritmii-fibrilatie atriala, flutter atrial, tahicardie ventriculara.

Principalele componente ale unui defibrilator sunt: potentiometru variabil pentru selectarea nivelelor de energie, un transformator de conversie a curentului alternativ in curent direct, un capacitor pentru stocarea energiei, un buton pentru comanda incarcarii si altul pentru descarcare, inchizand astfel circuitul dintre capacitor si electrozi. Defibrilatoarele semiautomate prezinta cateva caracteristici: legatura cu pacientul se efectueaza prin electrozi adezivi de defibrilare atasati la cabluri flexibile, de asemenea aparatul contine un sistem de detectie si analiza a ritmului programat pentru FV/TV. La detectarea unui asemenea ritm defibrilatorul ,,indica' operatorului sa administreze socul. Componenta ,,automata' se refera la detectarea ritmului de catre aparat si nu de catre operator.

Energia initiala a socului trebuie sa fie de 200 J, aceasta repetandu-se o data daca nu este eficienta de la inceput, socurile urmatoare vor folosi energie de 360 J si sunt aplicate in grupe de cate trei. Daca defibrilarea restabileste circulatia pacientului si FV/ TV apare din nou, se incepe iarasi cu 200J (sau echivalentul bifazic).

Seriile de cate trei socuri trebuie aplicate rapid, nu se intrerupe secventa pentru RCP (Resuscitarea Cardio-Pulmonara) sau pentru verificarea pulsului decat in situatia:

-Unei posibile reveniri a activitatii cardiace

-Unui ritm ECG nesigur

5.4 Modul de utilizare a defibrilatorului semiautomat

Pasul 1- Punem aparatul in functiune prin apasarea butonului 'ON'. Din acest moment aparatul incepe sa indice etapele de lucru.

Pasul 2- Se ataseaza electrozii defibrilatorului pe toracele pacientului. In prealabil vor fi indepartate hainele de pe toracele victimei. Unele modele de defibrilatoare au electrozii conectati direct la cablu iar la alte modele un capat al cablului va fi atasat de electrozi, iar celalalt de defibrilator. Se indeparteaza folia protectoare de pe electrozi, in partea centrala electrozii prezinta o zona imbibata cu o substanta conductoare, care va realiza conducerea energiei, iar spre periferie, circular, prezinta partea cu adeziv, care va ajuta in fixarea electrozilor pe toracele victimei. Fiecare electrod are imprimat pe partea libera locul de fixare, unul din electrozi se va fixa pe partea dreapta a toracelui, sub clavicula, iar cel de-al doilea electrod se fixeaza sub mamelonul stang, usor exterior. Cei doi electrozi au dublu rol : culegerea informatiilor despre ritmul cardiac si administrarea socului electric.

Pasul 3- Se analizeaza ritmul cardiac al pacientului, in momentul in care suntem pregatiti sa analizam ritmul se opreste complet resuscitarea, nefiind permis ca cineva sa fie in contact cu victima. Pentru ca aparatul sa efectueze analiza, operatorul trebuie sa apese butonul pentru analiza. Din acest moment, indiferent ca aparatul analizeaza, se incarca sau defibrileaza, este important ca nimeni sa nu fie in contact cu pacienrul. Pentru a ne asigura ca nimeni nu este in contact cu victima, operatorul atentioneaza verbal, Ex. Atentie, nu atingeti victima! Atentie se defibrileaza! Atentie, indepartati-va! Si in acelasi timp se verifica vizual.

Pasul 4- Incarcarea si socarea, atunci cand in urma analizei aparatul recunoaste ritmul care trebuie defibrilat, se incarca automat. Unele modele vor anunta printr-un mesaj vocal, este important sa ne asiguram din nou ca nimeni (nici un membru al echipei, nici o persoana din jur, etc.) nu este in contact cu pacienrul, inainte de a apasa pe butonul de socare, atentionam verbal si verificam vizual ca nimeni nu atinge pacientul. Dupa aceste verificari, dupa ce aparatul s-a incarcat la energia necesara defibrilarii, vom apasa pe butonul de socare. Nivelul energiei cu care se socheaza este prestabilit. Dupa prima socare unele aparate analizeaza automat din nou ritmul cardiac al victimei, la alte modele este important ca operatorul sa apese pe butonul de analiza, daca se indica din nou socarea, aparatul se incarca automat si vom fi atenti ca nimeni sa nu fie in contact cu victima. Dupa cel de-al treilea soc vom verifica respiratiile si pulsul pacientului si vom actiona in functie de constatarile noastre.

In cazul in care in urma analizei aparatul nu depisteaza un ritm care sa fie defibrilat, va anunta acest lucru, iar mesajul verbal indica verificarea pulsului si in cazul lipsei acesteia efectuarea manevrelor de resuscitare (ventilatie, masaj).

6 Materiale folosite pentru imobilizarea traumatizatului

6.1 Materiale folosite la imobilizarea coloanei cervicale

Gulere cervicale-Guler cervical ajustabil ( Laerdal Stifneck Select )

Caracteristici: Sunt confectionate din polietilena de densitate mare, prezinta protectie de spuma hipoalergenica, centura din Velcro. Sunt radiotransparente raze X, CT, RMN.

Constructie monobloc, usor de montat si de dimensionat.

Figura 15- Guler cervical ajustabil

1-Indicatoare pentru fixarea dimensiunii necesare;

2-Butonul de fixare;

Prezinta: -Deschidere traheala pentru acces la carotida si la trahee;

-Deschidere in spate pentru palparea coloanei cervicale, usurarea ventilatiei, drenarea secretiilor si vizualizarea zonei posterioare a gatului.

Prezinta avantajul de a ingloba patru dimensiuni de adult ( fara gat, scurt, normal, inalt ) intr-un singur guler. Un alt model de guler cervical este acela care de asemenea are constructie monobloc, dar prezinta o singura dimensiune (nu poate fi reglata).

Figura 16- Guler cervical nereglabil Figura 17- Guler cervical din doua bucati

1.partea anterioara cu deschiderea traheala

2.partea posterioara, fara deschidere la nivelul coloanei cervicale

La fel prezinta o deschidere anterioara, care permite vizualizarea partii anterioare a gatului si verificarea pulsului carotidian. Nu are deschidere in partea posterioara.

Sunt cunoscute si modele de gulere cervicale din doua bucati (fig.17). Ele sunt confectionate din material mai moale, din acest motiv se recomanda a fi folosite in situatiile cand gulerul trebuie pastrat o perioada indelungata.

Avantajul optim al pacientului este asigurat prin patru pasi simpli:

-Se masoara gatul pacientului;

-Se face selectarea dimensiunii adecvate pentru pacient si se fixeaza gulerul la pozitia selectata;

-Se pre-formeaza gulerul;

-Se aplica gulerul.

Se masoara gatul pacientului

-Se considera distanta dintre umar si barbie

Figura 18- Masurarea dimensiunii

Se ajusteaza si se blocheaza gulerul

-Se ajusteaza suportul barbiei la marimea selectata.

-Se blocheaza lateralele prin apasarea celor doua clipsuri de fixare. In timp ce capul este mentinut in pozitie neutra se aplica gulerul.

-Se amplaseaza corect suportul barbiei sub barbia pacientului.

-Se trage de capatul gulerului in timp ce partea din fata se mentine fixata bine sub barbie apoi se inchide gulerul.

-Daca este nevoie de o alta dimensiune, se scoate gulerul pentru a preveni intinderile sau traumatismele, apoi se redimensioneaza si se aplica din nou.

Figura 19- Fixarea gulerului

Greseli frecvente:

-Se pre-formeaza insuficient.

-Se alege gresit dimensiunea.

-Se pozitioneaza incorect.

-Se strange insuficient la inchidere.

-Pozitionarea este prea scurta.

Avantaje :

-Are orificiul traheal mare, care permite verificarea pulsului carotidian si efectuarea procedurilor avansate pe caile respiratorii.

-Are deschidere in zona dorsala pentru palpare, observare si ventilare.

In cazul interventiilor in prespital, atunci cand suspicionam o leziune de coloana, se recomanda intotdeauna un sistem complet de imobilizare pentru a proteja, imobiliza, stabiliza si sustine coloana vertebrala. Terapia nu este definitiva fara solutia completa, care presupune utilizarea targii de coloana, a gulerului si a dispozitivului pentru imobilizarea capului, toate impreuna.

In cazul folosirii gulerelor cervicale confectionate din doua bucati, fixarea este in functie de pozitia in care pacientul a fost gasit.

Pentru pacientul culcat pe spate, dupa selectarea dimensiunii potrivite, se fixeaza mai intai partea din spate a gulerului, apoi se aranjeaza suportul pentru barbie.

Figura 20- Tehnica fixarii gulerului din doua bucati la pacientul gasit in decubit dorsal

Pentru pacientul gasit in pozitie sezanda, initial se fixeaza partea anterioara a gulerului, apoi cea posterioara.

Figura 21- Fixarea gulerului din doua bucati la pacientul gasit in pozitie sezanda

6.2 Materiale folosite pentru imobilizarea coloanei

Cand mecanismul leziunii conduce la suspiciunea existentei leziunilor de coloana, imobilizarea pacientilor trebuie efectuata folosind una din variantele de targi descrise. Pentru ca imobilizarea sa fie corect realizata este nevoie de interventia a minimul 3-5 salvatori. Trebuie sa actioneze unitar, ca o echipa, actiunile fiind coordonate de un singur salvator. Folosirea oricarei variante de targi se realizeaza dupa o evaluare initiala a traumatizatului, dupa fixarea coloanei cervicale si dupa evaluarea secundara. Pentru a realiza aceste activitati, victima va fi adusa in pozitia de decubit dorsal (culcat pe spate).

6.2.1 Bordul de lemn

Este confectionat din lemn masiv, pe partile laterale este prevazut cu manere pentru transport si locasuri pentru fixarea centurilor. In partea superioara, unde se aseaza capul pacientului, este prevazut cu un canal metalic, pe care pot fi atasate fixatoarele de cap.

Fixarea victimei pe bordul de lemn se realizeaza prin urmatoarele metode:

-Un salvator imobilizeaza coloana cervicala iar ceilati salvatori se vor aseza in partea laterala a victimei. Bordul este asezat tot lateral, in partea opusa salvatorilor. Pentru a ne ajuta de aceasta metoda este nevoie de minimum patru salvatori. Unul din salvatori se aseaza la capul pacientului mentinandu-1 in ax, ceilalti trei salvatori se vor aseza lateral de pacient astfel: un salvator se pozitioneaza in dreptul toracelui asezand o mana pe umarul victimei si cealalta mana la nivelul soldului; al doilea salvator se pozitioneaza in dreptul soldului asezand o mana la nivelul toracelui, incrucisand mana lui cu cea a salvatorului asezat in dreptul toracelui. Cealalta mana o va aseza pe coapsa victimei. Cel de-al treilea salvator se aseaza in dreptul picioarelor victimei. La comanda celui aflat la capul victimei il vor intoarce pe acesta in pozitia de decubit lateral. Un alt salvator va introduce bordul sub victima si din nou la comanda vor aseza victima pe bord.

Figura 22- Fixarea victimei pe bordul de lemn

-O alta varianta consta din ridicarea pacientului de cei patru salvatori, ridicare efectuata la comanda celui care fixeaza capul victimei. Salvatorii isi vor introduce mainile sub pacient cu palma orientata in sus, ei fiind asezati la acelasi nivel descris mai sus. Bordul este asezat tot lateral, in partea opusa salvatorilor. La comanda celui aflat la capul pacientului, se ridica victima si se aseaza pe bord, fara ca aceasta sa fie miscata. Aceasta varianta este recomandata a fi utilizata in special la copii si mai putin la adulti. Chiar in prezenta a patru salvatori este greu sa ridici si sa mentii un adult pe antebrate.

Cea de-a treia varianta necesita de asemenea minimum patru persoane. Unul asezat la capul victimei, imobilizeaza coloana cervicala si comanda miscarile. Ceilalti se vor aseza calare peste victima si-1 vor ridica din aceasta pozitie. Dupa ce este ridicat, o alta persoana va impinge targa sub pacient, printre picioarele celorlalti salvatori. Din nou la comanda, victima este lasata, asezata pe bord. Aceasta metoda este folosita in special in situatiile in care victima este gasita sub masina sau obiecte greu de inlaturat.

6.2.2 Targa lopata

Targa lopata telescopica si pliabila, construita din tuburi de aluminiu si lame de aluminiu extrudat.

Caracteristici:

-Lungime cuprinsa intre 167-201 cm

-Lungime la pliere: 120 cm

-Latime: 42,5 cm

-Inaltime:9 cm

-Capacitate de incarcare:170 kg

-Greutate:10 kg

Figura 23-Targa lopata pliata

Targa lopata este folosita pentru mobilizarea traumatizatului in conditii de siguranta, pentru a fixa un pacient pe targa lopata este necesara interventia a minimum 3-5 salvatori. Initial se aseaza targa lateral de victima pentru a putea fi fixata la dimensiunea corespunzatoare. Se desface apoi targa in cele doua componente, fiecare componenta va fi asezata de o parte si de alta a victimei. Un salvator fixeaza coloana cervicala si comanda operatiunea. Alti minim doi salvatori se aseaza lateral de victima si la comanda celui de la cap intorc pacientul in decubit lateral. O alta persoana va introduce prima jumatate a targii sub victima, si tot la comanda se aseaza pacientul pe aceasta. La fel se va proceda si pentru introducerea celeilalte jumatati a targii.Se inchide targa la cele doua capete si pacientul poate fi transportat.

Figura 24- Tehnica fixarii pacientului pe targa lopata

6.2.3 Salteaua vacuum

Dimensiuni:

-Lungime: 2170 mm.

Latime: 880 mm.

-Greutate: 4,4 kg.

Caracteristici:

-Salteaua vacuum este usoara, se depoziteaza intr-un spatiu redus ca volum si este realizata din materiale de rezistenta mare.

-Salteaua este compusa din doua parti: o saltea interioara din PVC, care contine microsferele din polistiren si o folie exterioara, confectionata din nylon.

-Salteaua vacuum este prevazuta cu 6 manere pentru transport si este bicolora, fata interioara este portocalie iar cea exterioara este gri-argintie.

Targa vacuum este poate cea mai optima varianta de imobilizare ce se poate recomanda pentru transportul pacientului traumatizat, in special pe distante mari. Targa vacuum fiind de fapt o saltea din care se extrage aerul, ea poate fi modelata dupa forma corpului victimei, acest lucru asigura o imobilizare suplimentara a coloanei cervicale.

Figura 25- Saltea vacuum

6.2.4 Vesta extractoare

Vesta extractoare sau KED (Kendrick Extrication Device) este instrumentul cel mai potrivit pentru extragerea pacientului si imobilizarea coloanei vertebrale in situatii de urgenta.

Caracteristici:

Vesta este rigida pe verticala si flexibila pe orizontala, este construita din vinil dur pe exterior si este prevazuta cu centuri de imobilizare.

-Poate fi folosita si la paciente gravide sau la copii.

-Realizeaza imobilizarea si in cazul fracturilor de sold sau a celor pelviene.

-Permite aplicarea monitoarelor/defibrilatoarelor si nu limiteaza actiunea pantalonilor antisoc.

Figura 26- KED - vesta extractoare

Vesta extractoare este folosita in special pentru extragerea victimelor din autoturismele accidentate. Dupa ce un salvator imobilizeaza coloana cervicala, un alt salvator aseaza vesta intre pacient si scaun. Se fixeaza centurile (culoare la culoare) in jurul toracelui victimei. Se trece apoi la fixarea suplimentara a coloanei cervicale si se aseaza centurile de fixare a fruntii si a barbie, apoi se trece la fixarea centurilor sub coapsa victimei. Manerele asezate in partea laterala a vestei ajuta la extragerea verticala.

Figura 27- Utilizarea KED-ului la pacientul traumatizat

6.3 Materiale folosite pentru imobilizarea membrelor

Atelele folosite pentru imobilizarea membrelor sunt:

1.Atelele vacuum

2.Atelele gomflabile

Aelele tip Kramer

6.1 Atelele vacuum

Sunt folosite pentru imobilizarea oricarui tip de fractura, dar sunt singurele recomandate pentru imobizarea fracturilor deschise.

Figura 28- Tipuri de atele vacuum Figura 29- Tragerea in ax a membrului fracturat

Figura 30- Imobilizarea membrului fracturat

Setul include o atela pentru brat (care poate fi folosita si pentru imobilizarea uneia din membrele inferioare ale unui copil sau a gambei unui adult), o atela pentru membrul inferior (cu ajutorul careia se poate imobiliza intregul corp al unui nou-nascut sau copil mic), o atela pentru glezna, o pompa vacuum.

6.2 Atela tip Kramer

Este mai putin folosita azi datorita numeroaselor inconveniente. Sunt confectionate din sarma impletita, motiv pentru care la executarea radiografiilor trebuie inlaturata, ceea ce duce la o mobilizare suplimentara a membrului fracturat, provocand durere victimei.

6.3 Atelele gonflabile

Sunt de diferite dimensiuni si sunt recomandate pentru imobilizarea oricarui tip de fractura, cu exceptia celor deschise. Se folosesc cu precadere la imobilizarea fracturilor complicate cu plagi hemoragice. In aceste situatii atela indeplineste si functia de hemostaza.

Atela pentru picior

2.Atela pentru glezna

Atela pentru brat

4.Atela pentru laba piciorului

Figura 31- Set atele gonflabile Figura 32- Metoda aplicarii atelei gonflabile in cazul unei fracturi de membru superior

Concluzii- Pipa Guedel nu va fi folosita in timpul convulsiilor si la pacientii constienti, daca folosim o pipa prea mare vom comprima epiglota si obstruam calea aeriana. Baloanele de ventilatie nu vor fi utilizate cu suplimentare de oxigen in locurile in care fumatul este permis sau in apropierea focului, flacarilor, uleiurilor sau lubrifiantilor precum si in atmosfera toxica. Daca balonul nu este apasat, iar masca nu este bine fixata pe fata pacientului, oxigenul se va scurge continuu pe langa membrana valvei pentru pacient. Ventiltia cu balon fara rezervor asigura o concentratie de oxigen de aproximativ 50% iar ventilatia cu balon si rezervor atasat asigura o concentratie de oxigen de peste 90%.

Putem folosi tehnica degetelor incrucisate pentru deschiderea cavitatii bucale, daca aceasta nu este deja deschisa. O defibrilare efectuata imediat la aparitia FV are sansa de reusita de peste 85%, insa o defibrilare efectuata la 5-8 minute de la aparitia FV are sansa de reusita variabila, fara sa depaseasca 50% si care de obicei necesita multiple defibrilari cu energie mare.

Targa vacuum fiind de fapt o saltea din care se extrage aerul, ea poate fi modelata dupa forma corpului victimei, acest lucru asigura o imobilizare suplimentara a coloanei cervicale.