Medicamentul - intre productie si creatie

MEDICAMENTUL - INTRE PRODUCTIE SI CREATIE

Pentru a intelege cu adevarat sensul ideii expuse in titlul subcapitolului, trebuie sa intelegem, in fapt care-i diferenta fundamentala intre medicamentul de sinteza chimica si medicamentul - aliment. Si, desi acest lucru a fost expus de mai multe ori pana acum - primul apartine anorganicului si dextrogirului, celalalt tinand de viu, organic, levogir - pentru a ne lamuri cu adevarat sa vedem cum se obtin medicamentele chimice, folosindu-ne tot de expunerea Dr. Arcadie Percek:

Daca ar fi sa enumeram principalele modalitati de preparare ale substatelor active, aceasta ar fi:

- extractia,

- sinteza,

- semisinteza si

- biosinteza.

Cateva cuvinte in continuare despre fiecare din aceste modalitati. Extractia reprezinta concentrarea intr-un volum redus a principiilor active continute de un anume element din regnul vegetal, animal sau mineral. Sinteza reprezinta procedeul care, pe calea metodelor clasice ale chimiei organice, construieste noi molecule chimice, noi substante, folosindu-se in acest sens de variate elemente chimice. Semisinteza combinand extractia cu sinteza, realizeaza o fertila colaborare a omului cu natura, in timp ce biosinteza, reprezinta metoda in care extragerea principiului activ este legata de proliferarea unor microorganisme care detin propriile lor principii active, le acumuleaza si le excreteaza in mediul lichid de cultura. Prepararea unui extract necesita doua etape:

- divizarea sau faramitarea elementului continator intr-un solvent, care in majoritatea cazurilor este reprezentzt de alcool;

- concentrarea solutiei extractive in scopul obtinerii principiului activ in volume mici si , pe cat posibil, in stare ferma si sub forma uscata.

In principiu se vorbeste despre extractul total dintr-o anume planta, de exemplu, ca si - in situatii bine determinate - numai despre extractul principiului activ. Exemplul cel mai obisnuit care se poate da pe aceasta linie tine de extractul total de opiu. Acest extract contine desigur in diferite cantitati nu un singur alcaloid, ci toti alcaloizii prezenti in sucul care se scurge dupa incizarea capsulelor de Papaver Somniferum. Actiunea acestui extract va fi complexa si dominata de proprietatile analgezice si hipnogene. Aceasta actiune nu se aseamana decat partial cu cea exercitata de morfina, de fapt constituentul principal al extractului mentionat. Aceasta pentru ca Thebaina, care exista in acest extract si care este un exitant cerebral, va anihila in parte actiunea morfinei. In acest timp, alti alcaloizi - nicotina si papaverina - vor atenua si ei in parte, actiunea depresiva exercitata de morfina asupra miscarii respiratorii. In acelasi timp, codeina va potenta actiunea sedativa exercitata de morfina asupra tusei. Actiunea extractului total de opiu ne apare, din acest punct de vedere, mai echilibrate sau, mai bine zis, " mai tamponata", dupa cum se exprima un cercetator, decat actiunea morfinei pure. Separarea diversilor constituienti dintr-un extract total reprezinta o operatie foarte complexa si dificila. Sunt folosite in acest scop cristalizarile, sublimarile, distilarile fractionate, distrugerile enzimatice selective etc

O metoda pentru prepararea extractelor de origina biologica este liofilizarea, metoda care consta din congelarea prealabila si in ritm accelerat a materiei prime si apoi prin uscarea in vid. Intr-o asemenea situatie, apa sub forma de gheata se elimina prin sublimare, trecand din starea solida in cea gazoasa, scurt-circuitand, asadar starea lichida. Pe aceasta cale se prepara in mod curent constituientii plasmatici de tipul fibrogenului, al albuminelor si globulinelor, apoi extractele apoterapice etc

Mai multe vitamine sunt fabricate pe calea semisintezei. Asa de exemplu, vitamina D se produce, printre altele, si din ergosterol, extras la randul sau din drojdie de bere, iar vitamina C din care numai Franta produce in jur de 500 de tone anual din glucoza.

Studiind procesele tehnologice utilizate pentru producerea medicamentului de tip alopat, remarcam ca, pana si in cazul extractiei, proces sugerat a se executa cat mai simplu, implica procese de degradare termica cu transformarea configuratiei stereochimice ( levogirul vietii devine dextrogirul mortii, al neviului) si generarea acestor efecte secundare pe larg expuse in prima parte a acestui capitol.

Pentru creionarea unei imagini si mai clare despre ce inseamna medicamentul sintetic si sensul de productie ce il caracterizeaza, este bine sa urmarim, impreuna cu acelasi dr. A. Percek drumul parcurs de acest tip de medicament pentru omologare (insasi etapele de omologare exprima clar inconvenientele acestuia, a riscurilor potentiale ce caracterizeaza fara exceptie orice tip de asemenea medicament) :

Prima etapa din nasterea unui nou medicament este legata de asa numitul "screening" care consta din trierea efectelor interesante ale unei substante, prin diverse testari. Dupa aceea urmeaza determinarea gradului de toxicitate al substantei cercetate. Urmeaza apoi expermentarea pe animale si cercetarea efectelor teratogene. Daca si expermentarea clinica - pe de o parte cea mai importanta - se dovedeste promitatoare, noul produs primeste investitura de "candidat la medicament" fiind supus ca atare unor comisii pentru aprobari finale.

Sistematizate aceste etape se prezinta astfel:

- etapa de screening;

- etapa testarilor toxicologice si teratogene sau cea a expermentarii pe animale;

- etapa expermentarii pe om sau etapa expermentarii clinice;

- etapa autorizatiei de punere in vanzare a noului medicament.

De subliniat este ca, chiar atunci cand un medicament a trecut cu succes proba expermentarilor clinice, el nu poate fi considerat pe deplin cunoscut.

Cercetarea si expermentarea de medicamente noi nu mai sunt lasate la diccretia hazardului, ci sunt incredintate unei echipe. Sa exemplificam. Descoperirea si punerea la punct a unui medicament de acelasi gen ca penicilina, respectic cloramfenicolul, au necesitat o echipa formata din 152 de savanti si tehnicieni, cae au desfasurat in acest scop 400.000 ore de munca. Remediul mentionat a fost expermentat si testat in faza preparatoare pe 17.000 de subiecti, iar firma producatoare a investit 10 milioane de dolari in acest proiect. Stalpii de rezistenta ai unei asemenea echipe sunt: chimistul, analistul, toxicologul, farmacologul, biochimistul, patologul si clinicianul.

Toxicologul expermenteaza pe animale substanta descoperita, stabilindu-i dozele de tolerabilitate, dozele in care substanta poate fi periculoasa sau mortala. Fireste, toate caile de administrare (perorala, hipodermica, subcutanata, intravenoasa etc.) sunt testate.

Patologul examineaza cu atentie tesuturile tuturor organelor afectate de medicamente semnaland modificarile produse. De verdictul sau depinde marele salt al trecerii de la experimentarea pe animal, la expermentarea pe om. Veto-ul sau poate fi hotarator.

Clinicianul conduce experimentarea finala, aceea efectuata pe oameni. Experimentarile clinice se fac cu mare prudenta, incepadu-se cu dozele cele mai mici; gradat doza se mareste. Este studiata cu mare atentie asimilarea substantei medicamentoase de catre organism, descompunerea si eliminarea sa, efectele clinice etc. Acest proces dureaza luni de zile.

Drumul de la principiu activ la medicamentul propriu-zis este, dupa cum vedem, foarte lung. Un principiu activ nu este nici pe departe un medicament. Aceasta pentre ca principiu activ poate fi periculos - periculozitate care este domesticita doar in indelungatul si complicatul proces prezentat mai sus, necesar pentru ca aceasta sa fie investit cu titlul de medicament. Sa exemplificam. Dupa cum stim, nitroglicerina aceasta valoroasa substanta antispastica de care ne folosim pentru tratamentul crizelor spasmodice ale anginei de piept, este un exploziv de prim ordin. Datorita efectelor nocive ale acestui exploziv, numerosi mineri sau lucratori in tunele si-au pierdut viata. Lui Alfred Nobel, fondatorul premiului cu acelasi nume - care este cel mai ravnit de catre oamenii de stiinta i-a reusit performanta de a imblanzi nitroglicerina, descoperind dinamita. Ei bine, chimistii si farmacologii au reusit ca, plecand de la nitroglicerina, sa descopere un nou medicament trinitrina - de cea mai mare importanta in tratamentul anginei de piept. Numai ca un asemenea comprimat cu efecte antispasmodice atat de salutare nu contine decat 0,0005g de nitroglicerina, respectiv o jumatate din a mia parte dintr-un gram. S-a constatat ca medicamentele au o viata medie de circa 15 ani - perioada de timp in care se nasc, traiesc si mor.

In contul unui suflu novator - s-a ajuns ca in S.U.A. 7563 de noi preparate sa fie lansate pe piata numai intre 1948 - 1966. Aceste noi preparate pot fi repartizate mai departe in 1785 de noi forme galenice ale produsilor deja lansati si in 5778 de noi produsi. Acesti 5778 de noi produsi pot fi descompusi in urmatoarele categorii:

- 676 noi substante terapeutice;

- 3757 asocieri de substante cunoscute;

- 1345 produse lansate de o anume fabrica si care, de fapt, sunt absolut identice cu cele ale altor fabrici, deosebindu-se intre ele doar prin nume.

Cei care au analizat cu minutie situatia semnalata mai sus, respectiv acea explozie medicamentoasa din S.U.A.intre anii 1948-1966, au constatat stupefiati ca doar 5% dintre cele 7563 de medicamente lansate in acest lung interval reprezentau inovatii medicamentoase majore. Situatii similare se intalnesc in majoritatea tarilor mari producatoare de medicamente.

Din expunere se observa clar sensul productiei, a multiplicarii unui singur tip de produs pentru o multitudine de suferinzi, dar care au comun acelasi tip de simptom carora li se adreseaza. Astfel ca, dincolo de structura chimica, biochimica sau energetica a acstui tip de medicament, aici este pus in discutie tipul de concept in virtutea caruia se produc aceste medicamente; anume, respectand principiul "contraria" al medicinei alopate, altul decat cel al "intregului" implicat de medicamentul - aliment.

Iar daca primul este produs, adica multiplicat, inmultit, deci realizat in fabrici de productie in milioane de exemplare identice, cel de-al doilea este preparat si adaptat fiecarui bolnav in parte si etapei in care se afla acesta - o continua creatie, unic, s-ar putea spune