PARTICULARITATILE MORFO-FIZIO-PATOLOGICE ALE CAMPULUI PROTETIC

PARTICULARITATILE MORFO-FIZIO-PATOLOGICE ALE CAMPULUI PROTETIC

Elementele componente ale campului protetic dupa morfo-fiziopatologia lor si dupa rolul pe care il au in cadrul restaurarii protetice sunt grupate astfel:

1. Suportul dento-parodontal

2. Suportul muco-osos

1. Suportul dento-parodontal

Suportul dento-parodontal este compus din totalitatea dintilor restanti pe arcada impreuna cu tesuturile parodontale.

Dintii restanti au rol biologic,mecanic si functional important.Pentru protezare,au o semnificatie deosebita - numarul,topografia,morfologia dentara,valoarea parodontala si pozitia de implantare a dintilor restanti.

Numarul dintilor restanti influenteaza stabilitatea protezei.In general acest factor este in corelatie directa cu repartizarea lor topografica.Teoretic,un numar mai mare de dinti restanti este mai favorabil pentru stabilizarea protezelor:dar la un numar egal de dinti restanti intervine modul cum sunt repartizati pe arcada.Astfel,dintii restanti grupati ofera conditii mai putin favorabile decat acelasi numar de dinti repartizati in planuri dferite.

Implantarea dintilor la dentati este perpendiculara pe baza maxilarelor,fiecare dinte prezinta o orientare specifica,ca variatii de la subiect la subiect.In ansamblul lor,axele dintilor sunt convergente spre apex la maxilar si divergente la mandibula.

Morfologia dintilor restanti are importanta pentru stabilizarea protezelor.Morfologia retentiva a dintilor restanti si indeosebi a celor care limiteaza spatiul edentat are o importanta deosebita pentru stabilizarea protezei.Cand morfologia nu este corespunzatoare,specialistul trebuie sa prevada microproteze care sa sigure retentivitatea.

Valoarea parodontala trebuie inteleasa in sensul gradului de rezistenta pe care o are dintele in alveola sa,fata de fortele care tind sa-l deplaseze si apreciata in functie de numerosi factori:vitalitate,prezenta sau absenta distructiilor coronare,abrazia,volumul camerei pulpare si radiculare,integritatea radiculara,calitatea obturatiilor dentare sau radiculare,eventuale resorbtii radiculare sau rezectii apicale.

Implantarea radiculara a dintilor in procesul alveolar nu este caracterizata de o fixitate rigida,ci are un grad de elasticitate cu infundare de 0.1 mm sub actiunea fortelor,denumita rezilienta parodontala.Rezistenta dintilor depinde de:

- morfologia radiculara

- rezistenta biologica individuala a tesuturilor parodontale

- natura si intensitatea fortelor care solicita dintii

- ocluzia este relatia care se stabileste intre cele doua arcade dentare in pozitiile functionale diagnostice.

Continuitatea arcadelor este intrerupta dupa extractii,ceea ce modifica nefavorabil ocluzia dentara prin migratiile dentare care apar.Aceste migrari pot fi orizontale,meziale si distale si migrari verticale,egresiunea si extruzia.Modificarile raportului intermaxilar sunt posibile a se produce in urma extractiilor dentare,dar posibilitatea devine realitate in special dupa aparitia migratiei dentare.

2. Suportul muco-osos

Suportul muco-osos este constituit din:fibromucoasa si oasele maxilare,elemente cu morfologie si fiziopatologie diferite,dar unitare din punct de vedere protetic.

2.1. Fibromucoasa

Calitatea fibromucoasei de la nivelul zonelor de sprijin ale protezei se apreciaza clinic in functie de structurile interpuse intre mucoasa si periost ( tesut conjunctiv,glandular,vase,nervi,tesut adipos ).Ea acopera crestele alveolare si bolta osoasa fiind aderenta de os.

Rezilienta fibromucoasei nu este constanta pe suprafata campului protetic ,ea variind de la o zona la alta,la maxilar si la mandibula,si de la individ la individ.Rezilienta variaza in timp,chiar si fara purtarea protezelor,mucoasa,fibromucoasa si oasele maxilare fiind,la edentatii partiale,intr-o continua remaniere.

Grosimea si elasticitatea fibromucoasei determina gradul de rezilienta si comportarea diferita fata de sprijinul protezelor:

- fibromucoasa sanatoasa,cu grosime moderata,depresibila,amortizeaza socurile care rezulta in timpul masticatiei si rezulta tendintele de deplasare ale protezelor

- fibromucoasa subtire,putin elastica,inapta sa suporte presiuni,influenteaza nefavorabil valoarea functionala a protezei

- fibromucoasa groasa,cu un grad mare de comprimabilitate,favorizeaza deplasarea protezei si atrofia crestelor alveolare

- fibromucoasa inflamata,daca este supusa presiunilor nu-si poate indeplini functiile sale specifice:trofica si biomecanica

- fibromucoasa hipertofiata,mobila si in sens orizontal,flotanta sau in creasta de cocos,trebuie indepartata chirurgical,pentru a putea asigura stabilitatea si eficienta protezei.

Desi gradul de rezilienta al fibromucoasei este variabil de la o regiune la alta a campului protetic,la nivelul maxilarului se descriu patru zone principale:

1. Zona fibroasa periferica situata pe coama crestelor alveolare,cu un grad de rezilienta scazut.

2. Zona fibroasa mediana la nivelul suturii intermaxilare,unde mucoasa este subtire si aderenta,sensibila la presiuni.

Zona rugilor palatine,in treimea anterioara a boltilor palatine,acoperita cu o mucoasa intinsa,dar depresibila,datorita stratului de tesut gros subiacent si care trebuie foliata.

4. Zona glandulara in treimea posterioara a boltii palatine,de o parte si de alta a liniei mediene ( zonele lui Schroder ).In aceasta zona,datorita stratului de tesut glandular mucoasa este depresibila,permitand inchiderea distala ( etansarea ),a placilor palatinale ale protezelor acrilice.

2.2. Suportul osos

Bolta palatina asigura un sprijin foarte valoros protezelor mobilizabile.Se clasifica in functie de valoarea protetica dupa urmatoarele criterii:

- bolta extinsa cu suprafata orizontala larga,asigurand adeziune maxima;asigura o buna baza de sprijin pentru viitoarea proteza

- bolta palatina cu valoare protetica medie,suficient de larga,dar impartita de sutura intermaxilara cu relief sensibil la presiune si care trebuie despovarata,foliata

- bolta palatina ogivala,cu o valoare protetica scazuta caracterizata prin absenta suprafetelor orizontale si prin prezenta a doua versante oblice inapte sa asigure stabilizarea

- bolta ogivala,cu zonele lui Schroder intinse si foarte depresibile,separate printr-o sutura intermaxilara foarte ascutita,luand uneori forma unui torus palatin accentuat;acest tip de bolta nu permite adeziunea

Crestele alveolare maxilare

Lejoyeux clasifica valoarea crestelor maxilare edentate in patru categorii:

- clasa I - creste inalte,retentive,cu versante linguale si vestibulare extinse,paralele intre ele;

- clasa II - creste medii cu versante vestibulare usor oblice;

- clasa III - creste cu valoare protetica slaba,afectate prin absorbtie accentuata;

- clasa IV - creste cu valoare protetica negativa,denivelate,disparute partial sau total;

Tuberozitatile maxilare

Joaca un rol important in stabilitatea protezelor si se clasifica astfel:

- favorabile,retentive;

- de valoare medie,acceptabile,utilizabile in fovoarea stabilitatii protezelor;

- de valoare negativa,inapte sa asigure stabilitatea protezelor;

- tuberozitati care impun o modelare plastica,chirurgicala pentru a indeparta retentivitatile exagerate,care impiedica protezarea;

Creste alveolare mandibulare

Prezinta dupa Lejoyeux urmatoarele caracteristici grupate in patru clase:

- clasa I - creste cu valoare protetica foarte buna,putin resorbite,convexe,limitate de versante vestibulare si linguale extinse,ele putand fi utilizate pentru ameliorarea retentiei protezelor;

- clasa II - creste cu valoare protetica medie,dar inca apte sa contribuie la stabilizarea si mentinerea protezelor;

- clasa III - creste alveolare cu valoare scazuta,neechilibrate;

- clasa IV - creste alveolare cu valoare protetica negativa;

Tuberculii piriformi

Se impart in functie de valoarea lor protetica:

- clasa I - tuberculii piriformi favorabili stabilizarii si mentinerii protezelor;

- clasa II - mai putin favorabili;

- clasa III - tuberculi cu valoare protetica foarte scazuta;

- clasa IV - negativi,inutilizabili pentru mentinerea protezei;