Motricitatea la varsta scolara mica - perioada antepubertara 6-10/11 ani

MOTRICITATEA LA VARSTA SCOLARA MICA - PERIOADA ANTEPUBERTARA 6-10/11 ANI

Scolarul mic, influentat de integrarea in mediul scolar cu implicatii mari in plan psihic, de personalitate, afectiv, este supus unor solicitari crescute, care sunt resimtite diferit in functie de dezvoltarea sa biologica. In aceasta perioada cresterea si dezvoltarea morfo-functionala a scolarilor sunt mai rapide si in general mai uniforme decat in etapele anterioare.

Masa musculara se dezvolta relativ lent, tonusul muscular are valori mai scazute, ceea ce favorizeaza efectuarea unor miscari cu amplitudine in diverse articulatii. Forta musculara este relativ redusa, iar mentinerea echilibrului necesita un efort suplimentar.

Activitatile cognitive favorizeaza o dezvoltare intelectuala evidenta, influentata si de o plasticitate deosebita a sistemului nervos, avantaj functional ce confera copilului o mare receptivitate in comparatie cu adultii.

De mare utilitate este prezentarea la aceasta varsta a notiunilor noi, inclusiv a structurilor motrice prin intermediul ambelor sisteme de semnalizare.

Predominanta excitatiei corticale face ca stimulii externi sa produca reactii motrice exagerate, insuficient coordonate, explicabile printr-o slaba inhibitie de diferentiere.

Motricitatea in aceasta etapa este debordanta, capacitatea de invatare motrica - remarcabila, dar posibilitatile de fixare a miscarilor noi sunt reduse. In consecinta, doar repetarea sistematica, integreaza si stabilizeaza structura noua in repertoriul motric al copilului.

Deprinderile motrice fundamentale se supun unui proces de consolidare - perfectionare.

Alergarea are un aspect apropiat de cel motric; odata cu cresterea si cu imbunatatirea repartitiei de forte, deplasarea verticala a centrului general de greutate creste, ceea ce corespunde unei mai mari extensii a piciorului de impulsie. De asemenea, piciorul liber are o cursa mai ampla, cu ridicarea mai accentuata a genunchiului.

Prinderea mingii se caracterizeaza printr-o pozitie de asteptare mai supla, bratele sunt semiflectate, iar picioarele sunt departate. La inceputul perioadei (7 ani), copilul are dificultati de plasare in spatiu in raport cu traiectoria mingii. La 9-11 ani deplasarile la minge sunt mai sigure si se caracterizeaza prin mentinerea stabilitatii posturale verticale.

Aruncarea mingii in aceasta etapa cunoaste o faza pregatitoare in care piciorul opus bratului de aruncare avanseaza, bratul liber este ridicat pentru a echilibra rotatia trunchiului ce are drept consecinta un recul al acestui brat si o flexie lejera laterala si antero-posterioara a trunchiului. Aceasta deprindere motrica fundamentala se realizeaza printr-o actiune pluri-articulara (scapulo-humerala si coxo-femurala).

Saritura in lungime - una dintre cele mai utilizate deprinderi implica o actiune insumata a diferitelor segmente corporale - brate, membre inferioare, trunchi, cap - in functie de orientarea lor in spatiu si de amplitudinea miscarii fiecaruia dintre acestea.

Copilul care a capatat un plus de forta fata de etapa de varsta anterioara, ester capabil sa realizeze o impulsie puternica a piciorului de bataie, o relativa cooperare a fortelor orizontale si verticale, o actiune coordonata a bratelor, o extensie completa a piciorului de impulsie in timpul zborului, elemente importante in executarea deprinderilor motrice de baza.

La 7 ani se manifesta tendinta de modificare a ritmului, insuficient structurata iar la 9 ani copilul incepe sa constientizeze necesitatea ruperilor de ritm, variind accelerarea cu decelarea. La 11 ani, se atinge o forma eficienta in sensul realizarii unei curse uniform accelerate si anticiparii, reglarii fuleului inainte de prag, din timp si mod precis.

Caracteristicile psiho-fizice extrem de favorabile achizitionarii de structuri motrice trebuie exploatate in mod just in vederea invatarii tehnicilor fundamentale coordonate grosier la inceput, dar consolidate ulterior. In probele sportive ce necesita o insusire precoce a tehnicii - inot, gimnastica - copiii isi perfectioneaza chiar repertoriul gestual specific.

Dozarea corecta a efortului la copiii antepubertari, cu evitarea suprasolicitarii sau subsolicitarii, trebuie sa asigure o valorificare completa a capacitatii reale de efort si posibilitati crescute de progres.