Magneziul - implicatii fiziologice, patologice si terapeutice

SOCIETATEA ROMANA DE CERCETARE A MAGNEZIULUI (SRCM)

Organizeaza

Al 7-lea SIMPOZION NATIONAL DE MAGNEZIU

Tema

Magneziul - implicatii fiziologice, patologice si terapeutice

IMPLICATIILE MAGNEZIULUI IN METABOLISMUL CELULEI NORMALE SI MALIGNE

Dr. A. Udristioiu

CONFERINTE IN PLEN

HIPOMAGNEZEMIA EXACERBEAZA INFLAMATIA NESPECIFICA IN BOALA CARDIO-CEREBROVASCULARA. RELATIA CU MARKERII INFLAMATIEI

I. A. Gutiu, L. I. Gutiu

Urgente Medicale, Universitatea de Medicina si Farmacie "Carol Davila", Bucuresti

Clinica de Neurologie, Spitalul  Militar de Urgenta, Bucuresti

Obiectivul lucrarii Mai multe studii implica hipomagneziemia (hMg) in patogeneza sindromului inflamator cronic din ateroscleroza: activarea leucocitelor si macrofagelor, eliberarea de citokine, oxidarea crescuta de LDL, etc. Relatia directa dintre hMg si factorii de risc atherosclerotic, incluzand si inflamatia cronica din boala cardio-cerebrovasculara (BCV) este mai putin clara. In acest scop, am analizat relatia dintre hMg si factorii de risc traditionali, precum dislipidemia, hipertensiunea arteriala, hiperglicemia, fumatul de tigarete, etc., precum si cea dintre hMg si inflamatia cronica nespecifica din ateroscleroza demonstrata prin markerii inflamatori: fibrinogen, VSH, leucocitoza, proteina C-reactiva, starea dentala (apreciata prin numarul de dinti lipsa, dovada unor infectii gingivale cronice, persistente, in majoritatea cazurilor parodontita sau/si parodontoza).

Metoda Intr-un studiu "cross-sectional" au fost studiati 396 pacienti cu BCV (infarct miocardic vechi, angina pectorala, stroke, arterita obliteranta); varsta medie a grupului 58,6±11,5 ani; 164 (44%) erau barbati. Nivelul mediu al magneziului seric a fost de 2,12±0,39 mg%, prima tertila 1,75 mg%.

Rezultate Diferente statistice semnificative intre prima si ultima tertila a nivelului seric de magneziu au fost gasite pentru urmatorii factori de risc traditionali: varsta (60,7±11,7 ani in prima tertila fata de 57,2±11,5 in ultima tertila; p<0,035), glicemia (118,2±46,9 mg% fata de 102,9±30,2; p<0,0001), indice ponderal (27,9±5,8 fata de 29,9±6,1; p<0,002), colesterolemia (212,1±53,4 mg% fata de 229,0±54,8; p<0,017), tensiunea arteriala sistolica (161,0±17,4 mm Hg fata de 147,1±21,8; p<0,0001), inaltimea corporala (163±0,09 cm fata de 167±0,08; p<0,0001). Printre factorii de risc legati de inflamatie, s-au gasit diferente semnificative pentru: numarul de dinti lipsa (16,0±11,0 fata de 14,0±9,8; p<0,008), fibrinogenul seric (397,9±111,5 mg% fata de 384,0±116,0; p<0,05), leucocitoza (6.900±1.900 fata de 7.500±4.200; p<0,029), VSH. (22,6±2,5 mm/ora fata de 17,0±9,8; p<0,001).

Concluzii Datele studiului arata ca hMg este frecvent intalnita la pacientii cu BCV si este insotita de prezenta unor factori de risc traditionali cu frecventa semnificativ crescuta, dar si de o stare de inflamatie de tip nespecific si de jos nivel demonstrata de incidenta semnificativ mai mare a unora dintre markerii inflamatiei (fibrinogen, VSH.). Ca o noutate, la pacientii cu hMg, am constatat o incidenta crescuta a numarului de dinti lipsa indicand o stare inflamatorie cronica exacerbata si persistenta. Se pare ca, la pacientii cu BCV, numarul dintilor lipsa joaca un rol important in aterogeneza. Pentru o mai corecta explicatie sunt necesare studii complementare. Se impune un control strict al nivelului magneziului seric la pacientii cu BCV si sindrom inflamator asociat. Privitor la alte constatari particulare ale acestui studiu (relatia cu inaltimea corporala, indicele ponderal) exista explicatii actuale care vor fi expuse.

IMPLICATII ALE MAGNEZIULUI IN PATOLOGIA STOMATOLOGICA

M. Nechifor¹, Irina Gradinaru²

Disciplina Farmacologie

Disciplina Materiale Dentare

Universitatea de Medicina si Farmacie 'Gr.T.Popa' Iasi

Magneziul este prezent in toate tesuturile ariei stomatognata si in saliva. In diferite afectiuni stomatologice se poate constata modificari ale concentratiei plasmatice, salivare si tisulare ale magneziului. Modificarile concentratiei salivare si ale acestui cation sunt afectiuni locale, cat si in unele boli generale. Datele noastre au demonstrat modificari ale concentratiilor plasmatice si salivare ale magneziului in infectii bacteriene ale tesuturilor moi din cavitatea orala, in cazul tumorilor parotidiene, precum si in cazul unor tumori maligne si benigne ale tesuturilor moi din aria stomatognata. La pacientii cu supuratii ale ariei stomatognate, datele noastre au aratat o crestere a concentratiei magneziului salivar mg/l vs. mg/l la lotul martor format din voluntari sanatosi), in timp ce concentratia salivara a calciului nu apare semnificativ influentata. La pacientii cu tumori maligne ale glandei parotide, concentratia magneziului total este semnificativ crescuta fata de lotul martor format din voluntari sanatosi. Raportul intre calciul total si magneziul total este semnificativ modificat la pacientii cu diabet zaharat si la cei cu poliartrita reumatoida. Dezechilibrele intre concentratia magneziului si a altor cationi bivalenti joaca un rol important in patologia oro-maxilara, iar concentratia salivara a unor cationi bivalenti ar trebui in mod constant determinata in practica clinica

VARIATII ALE NIVELURILOR MAGNEZIULUI SERIC

LA PACIENTI CU BOLI INFECTIOASE

M. Cojocaru¹, C. Balaet¹, Inimioara Mihaela Cojocaru², Simona Alexandra Iacob²,

A. Udristioiu³, Simona Soare⁴, Elena Rusu¹_, Gabriela Bancescu²

Universitatea Titu Maiorescu" Facultatea de Medicina, Bucuresti,

Universitatea de Medicina si Farmacie "Carol Davila", Bucuresti

Spitalul Judetean de Urgenta Targu Jiu

Facultatea de Biologie, Universitatea Bucuresti

Se considera ca deficitul in magneziu (Mg) este implicat in tulburarile imune din infectiile acute si cronice. S-a determinat concentratia de Mg seric la 53 de pacienti cu infectii bacteriene si virale acute si cronice (29 barbati si 24 femei cu varsta medie 58,6±4,7 ani) comparativ cu 36 subiecti aparent sanatosi. Magneziul este un ion intracelular important, iar evaluarea statusului magneziului este dificila. Pentru dozarea Mg seric s-a folosit metoda colorimetrica. Rezultatele obtinute au fost prelucrate folosind testul t Student, iar semnificatia statistica a fost pentru p<0,05. In infectiile bacteriene (septicemie, pneumonie, erizipel si meningita) concentratiile Mg seric au fost scazute semnificativ statistic 1,26 0,12 fata de 1,69 0,14 mEq/l la lotul martor; (p<0,001). la pacientii cu infectii virale, scaderea concentratiei de magneziu seric a fost mai putin semnificativa (1,64 0,13 fata de 1,69 0,14 mEq/l; p<0,05). Variatiile Mg seric au fost observate in primele zile si au persistat mai multe saptamani. Se considera ca variatiile concentratiei de Mg sunt nespecifice si sunt independente de agentul care a determinat infectia bacteriana. Pacientii cu sepsis care au prezentat un grad mai mare de inflamatie nu au prezentat nicio corelatie intre severitatea bolii si variatiile concentratiei de Mg. In concluzie, determinarea Mg seric in infectiile bacteriene este utila, medicii trebuie sa aiba in vedere suspiciunea de hipomagnezemie si trebuie sa administreze terapie cu magneziu.

Cuvinte cheie: deficitul de magneziu, infectii bacteriene si virale.

POSIBILE CORELATII FIZIOPATOLOGICE INTRE MAGNEZIU, LEUKERGIE SI TESTELE INFLAMATORII

C. Balaet¹, M. Cojocaru¹, Tania Liliana Balaet²

Universitatea "Titu Maiorescu", Facultatea de Medicina, Bucuresti

Clinica LIL MED, Bucuresti

In cadrul disciplinei de fiziopatologie a Facultatii de Medicina si Medicina Dentara din Universitatea "Titu Maiorescu", un grup de studenti coordonati de Prof. dr. Constantin Balaet, Prof. dr. Manole Cojocaru si Asist. laborator Tania Liliana Balaet au readus in studiul inflamatiei o metoda de evidentiere a starii leukergice a morfonuclearelor. Inflamatia este unul dintre cele mai dezbatute sindroame fiziopatologice. Studiul incearca sa evidentieze posibile corelatii fiziopatologice intre magneziu, leukergie si testele inflamatorii efectuate pe un numar de 91 de pacienti prezentati la medicii de familie si medicii specialisti in Clinica "LIL MED" in perioada mai 2010.

CORELATIA DINTRE SULFATUL DE MAGNEZIU MATERN SI LEZIUNILE SEVERE NEONATALE

Denise Urzica¹, Carmen Mihalache², Cristina Dimitriu³, Adriana Ilie⁴

Spitalul Clinic Obstetrica-Ginecologie "Cuza Voda" Iasi,

Spitalul Clinic de Urgente "Sf. Ioan" Iasi,

Universitatea de Medicina si Farmacie "Gr.T. Popa" Disciplina Biochimie, Iasi,

Universitatea de Medicina si farmacie "Gr.T. Popa" Facultatea de Farmacie, Iasi

Obiectiv. Scopul studiului prezent a fost sa se evalueze efectul expunerii materne la sulfatul de magneziu si severitatea leziunilor cerebrale fetale.

Material si metoda. Sapte nou-nascuti cu greutatea cuprinsa intre 1700 si 2000 g au fost divizati in 2 grupe pe baza expunerii materne la sulfat de magneziu. Aceste grupe au fost stratificate secundar in 2 subgrupe care consista din feti care au fost nascuti ca rezultat al nasterii premature sau ruperii inainte de termen a membranelor. Neurosonograma neonatala a fost efectuata in ziua 5-9 de viata si aceasta a fost descrisa ca fiind normala sau anormala. Sonogramele anormale au inclus leucomalacia periventriculara si hemoragia intraventriculara. Grupele clinice au fost divizate ulterior in 2 subgrupe dupa expunerea la sulfatul de magneziu. Leziunile severe ale nou-nascutului au inclus leucomalacia periventriculara, leucomalacia periventriculara cu hemoragie intraventriculara ori gradul 3 sau 4 de hemoragie intraventriculara. Grupele cu sulfat de magneziu au fost comparate cu incidenta si severitatea sonogramelor anormale. De asemenea, ele au fost comparate pentru caracteristicile materne si neonatale. In toate cazurile, s-a folosit sulfat de magneziu in timpul nasterii. Noi am utilizat sulfatul de magneziu in perfuzie intravenoasa continua controlata cu o doza de 6 g timp de 20 minute, urmata de o doza de mentinere de 2 g/h. Administrarea s-a efectuat sub monitorizare clinica si paraclinica pentru a se evita efectele secundare ale sulfatului de magneziu.

Rezultate. Putine leziuni severe fetale au fost observate la grupul expus (12% comparativ cu 19%). Expunerea materna la sulfatul de magneziu nu a fost asociata cu reducerea incidentei sonogramelor anormale, cand se compara grupul expus de cel neexpus (25% s-a comparat cu 30%). In studiul efectuat, am constatat ca sulfatul de magneziu este efectiv in prevenirea si tratamentul convulsiilor eclamptice. Nivelurile plasmatice materne dupa administrarea parenterala a sulfatului de magneziu depind de volumul distributiei, de obicei crescut in timpul sarcinii cu deosebire la pacientele cu preeclampsie si excretia urinara scazuta a ionului de Mg, obisnuit diminuata la pacientele cu boala severa. Mecanismul actiunii ionului de Mg in controlul convulsiilor eclamptice este necunoscut. Este posibil ca aceasta actiune sa fie in principal periferica la jonctiunea neuromusculara cu efecte minime si nu centrale. Administrarea unei doze de 4-6 g intravenos de sulfat de magneziu determina cresterea imediata a concentratiei plasmatice de Mg care se deplaseaza in oase si alte celule dupa aproximativ 4 ore. 50% din doza perfuzata este excretata in urina. Este necesara o doza continua parenterala de 2 g/dl/h pentru a mentine nivelurile plasmatice de Mg. Aceste concentratii sunt considerate terapeutice. In acest studiu, am utilizat sulfatul de magneziu in perfuzie intravenoasa continua controlata cu o doza de 6 g timp de 20 minute, urmata de o doza de mentinere de 2 g/h. In caz de convulsii recurente se recomanda suplimentarea cu 2-4 g dupa 5 minute. In prezenta oliguriei sau a insuficientei renale semnificative, numai volumul distribuirii determina nivelele plasmatice de Mg. La aceste paciente, mentinerea dozei ar trebui sa fie redusa sau discontinua si concentratiile plasmatice materne necesita sa fie monitorizate frecvent pentru prevenirea toxicitatii. Primul semn al toxicitatii magneziului a fost abolirea reflexelor patelare. Alte simptome de toxicitate au fost: greturi, somnolenta, vedere biloculara. Grupele clinice cu incidenta crescuta de nastere prematura sunt expuse la cresterea riscului de leziuni fetale severe, cand s-a comparat cu grupul cu nastere initiata de medic, independent de expunerea materna la sulfat de magneziu. Analizele de regresie logistica a expunerii la sulfat de magneziu cu grupe controlate clinic pentru efecte materne si caracteristici neonatale nu a relevat un efect protector al expunerii la sulfatul de magneziu privind incidenta sonogramelor anormale.

Concluzie. Expunerea materna la sulfatul de magneziu nu are un efect protectiv asupra incidentei si severitatii leziunilor cerebrale fetale.

Cuvinte cheie: sulfat de magneziu, matern, neonatal.

SULFATUL DE MAGNEZIU IN CONDUITA SUFERINTEI FETALE INTRAPARTUM

Denise Urzica¹, Carmen Mihalache², Cristina Dimitriu³, Adriana Ilie⁴

Spitalul Clinic Obstetrica-Ginecologie "Cuza Voda" Iasi,

Spitalul Clinic de Urgente "Sf. Ioan" Iasi,

Universitatea de Medicina si Farmacie "Gr.T. Popa" Disciplina Biochimie, Iasi,

Universitatea de Medicina si Farmacie "Gr.T. Popa" Facultatea de Farmacie, Iasi

Obiectiv. Scopul acestui studiu a fost sa se cerceteze utilizarea sulfatului de magneziu pentru resuscitarea intrauterina a fatului aflat in suferinta.

Introducere. Suferinta fetala intrapartum este o urgenta obstetricala care decide imediat modul de nastere: vaginal sau prin sectiune cezariana. Cu toate acestea, de obicei se asteapta resuscitarea intrauterina. Oxigenarea fetala adecvata este esentiala pentru sanatatea noului nascut. Pericolul hipoxic la fat este dificil de masurat, dar efectele pot fi devastatoare (anormalitati neurologice sau deces). Suferinta fetala este definita in termenii manifestarilor de hipoxie fetala. Acestea sunt, de obicei, modificari ale frecventei cardiace fetale (FHR) sau Ph fetal.

Material si metoda. S-a efectuat un studiu prospectiv la 7 feti provenind din 7 paciente care intre 36 si 40 saptamani gestationale au fost internate. Sapte gravide fara complicatii medicale antepartum, in travaliu activ care au dezvoltat suferinta fetala, au primit sulfat de magneziu. Acesta a fost administrat sub forma unui bolus de 4 g care a fost perfuzat rapid pentru a diminua activitatea uterina. Toate pacientele au fost monitorizate electronic pentru FHR si au fost raportate ca fiind normale in timpul travaliului (anterior suferintei fetale). Activitate uterina, FHR, scoruri Apgar, complicatii in timpul travaliului si efecte adverse materne sau fetale asociate cu folosirea sulfatului de magneziu au fost obtinute la toate pacientele. Toate gravidele au continuat repaosul la pat in decubit lateral cu monitorizare externa a FHR si a contractiilor uterine. Ele au avut administrata intravenos solutie Ringer lactat. Daca oxitocin a fost folosit sa stimuleze travaliul, el a fost administrat discontinuu. Oxigen 100% a fost administrat prin cateterul nazal. Scorurile Apgar la 1 minut au fost de 7 sau mai mult in 3 cazuri si la 5 minute au fost de 7 sau mai mult in 4 cazuri. Valorile gazelor din sangele cordonului nu au fost disponibile sa furnizeze o evaluare mai mare a conditiei neonatale.

Rezultate. Suferinta fetala in travaliu a fost definita ca prezenta deceleratiilor repetitive tardive, persistente, pierderea variabilitatii liniei de baza, deceleratiile severe variabile sau brahicardia. Oligohidramnios a fost definit ca un index de LA ≤5 si sindromul hiperstimularii ca o prezenta a tahisistolei sau hipertonie cu rata anormala a cordului fetal. Sulfatul de magneziu s-a administrat in bolus de 4 g intravenos la 7 gravide care asteptau sectiunea cezariana pentru suferinta fetala. Varsta materna medie a fost de 28 3 ani. din toate cazurile, doar la unul s-au decelat modificari ale FHR. La acesta s-a produs restabilirea FHR in 4 minute (normal: 2-10 minute). In continuare, a existat o reactivare a FHR la 4 paciente, evidentiata prin monitorizare electronica. Activitatea uterina a fost sistata la 4 paciente, diminuata la 2 gravide si intr-un caz nu au existat modificari. A existat un caz de abruptio placentae la care contractiile uterine nu au sistat si scorul Apgar a fost de 2 la 1 minut si 6 la 5 minute. Rata sectiunii cezariene in acest studiu a fost de 90%. S-au efectuat pregatirile pentru cezariana de urgenta la toate pacientele, dar 2 gravide cu dilatatie cervicala avansata au avut nastere spontana vaginala. Oligohidramniosul si cordonul scurt si strans in jurul gatului au fost prezente in cele 2 cazuri de nastere vaginala. Pentru cezariana, 2 gravide au primit anestezia epidurala si la 3 paciente s-a folosit anestezia generala. Sindromul de hiperstimulare a fost diagnosticat intr-un caz. Oxitocin a fost folosit sa stimuleze travaliul in 2 cazuri si s-a administrat discontinuu. La aceste paciente, administrarea sulfatului de magneziu a fost necesara. In acest studiu, nu s-a raportat nici un efect advers matern sau fetal dupa folosirea sulfatului de magneziu.

Concluzie. In studiul nostru, suferinta fetala s-a datorat contractiilor uterine. Exista posibilitatea ca reaparitia contractiilor uterine sa afecteze fatul mai mult; astfel, sulfatul de magneziu nu reduc necesitatea nasterii chirurgicale.

SULFATUL DE MAGNEZIU VERSUS NIFEDIPIN IN TOCOLIZA

Denise Urzica¹, Carmen Mihalache², Cristina Dimitriu³, Adriana Ilie⁴

Spitalul Clinic Obstetrica-Ginecologie "Cuza Voda" Iasi,

Spitalul Clinic de Urgente "Sf. Ioan" Iasi,

Universitatea de Medicina si Farmacie "Gr.T. Popa" Disciplina Biochimie, Iasi,

Universitatea de Medicina si Farmacie "Gr.T. Popa" Facultatea de Farmacie, Iasi

Obiectiv. Sa se stabileasca eficacitatea si siguranta sulfatului de magneziu si nifedipinului in sistarea nasterii premature.

Introducere. Nivelele scazute de Mg in cursul trimestrului II de sarcina sunt predictori pentru nasterea prematura. Concentratiile serice de Mg sunt, de obicei, mai crescute la inceputul sarcinii in comparatie cu acelea din afara gestatiei. Nivelul de Mg atinge maximul la 12-16 saptamani si scade pe tot parcursul gestatiei. Aceasta se datoreaza necesitatilor fetale crescute din timpul sarcinii.

Material si metoda. Studiul a cuprins 12 paciente cu sarcina unica, varsta gestationala 24-36 saptamani si nastere prematura iminenta. Gravidele au fost selectate sa primeasca sulfat de magneziu intravenos sau nifedipin oral. Tocoliza cu sulfat de magneziu a constat dintr-o doza de 6 g i.v. in 15 minute, urmata de o perfuzie de 2 g/h, crescand la maximum doza de 4 g/h pentru a sista contractiile uterine in 48 ore. Perfuzia a continuat 12 h dupa sistarea activitatii uterine si apoi pacientele au folosit hexoprenalina 0,5 mg la interval de 4 ore. Sulfatul de magneziu s-a administrat discontinuu daca contractiile au persistat peste 48 h sau dilatatia cervicala a fost mai mare de 4 cm. In timpul perioadei de studiu (18 luni), 7 femei au primit sulfat de magneziu si 6 au utilizat nifedipin. Tocoliza cu nifedipin a fost initiata cu 10 mg capsula administrata sublingual. Daca contractiile au persistat, doza s-a repetat la fiecare 20 minute pana la doza maxima de 40 mg in timpul primei ore de tratament. Daca contractiile au sistat, atunci terapia orala cu 20 mg de nifedipin a fost initiata la 6 ore dupa ultima capsula sublinguala si aceasta doza a fost repetata la interval de 6 ore in primele 24 h si 20 mg la interval de 8 ore in ziua a doua. Nifedipin s-a administrat discontinuu daca au aparut efecte severe sau daca contractiile uterine nu se opresc in 2 ore dupa 4 doze de nifedipin.

Rezultate. Ambele grupe au fost similare cu privire la varsta, dilatatie cervicala si varsta gestationala. Nu au existat diferente semnificative intre grupele cu nifedipin si sulfat de magneziu cu privire la efectele adverse materne (durere toracica, greturi, varsaturi, cefalee si hipotensiune tranzienta). Succesul tocolizei s-a corelat cu dilatatie cervicala initiala. Efectele adverse au aparut la 5 si respectiv 2 paciente, dar nu au fost severe, relevand discontinuitate la medicamente. Greutatea medie la nastere a fost 2400 500 g vs. 2500 300 g; scorul Apgar la 1 minut a fost 7 1,5 versus 7,5 2 si la 5 minute - 8 2 versus 8,5 1, iar ICU neonatal 24 2 versus 26 1. In general, nifedipin si sulfatul de magneziu prezinta eficacitate si efecte adverse materne similare. Aceleasi rezultate au fost obtinute in studiul nostru, dar timpul necesar pentru sistarea contractiilor uterine a fost mai lung cu sulfatul de magneziu decat in cazurile care au folosit nifedipin. La aceste paciente cu episoade prezumtive de nastere prematura, concentratia medie initiala de Mg in ser a fost de 5 1 mg. In majoritatea cazurilor, nivelurile seric de Mg intre 5-7 mg/dl au fost adecvate pentru oprirea contractiilor uterine. Dupa perfuzia tocolitica, in 7 cazuri s-a continuat cu tratament oral cu 0,5 mg hexoprenalina la interval de 4 ore. Concentratiile serice de Mg in sarcina variaza cu modificarile fiziologice din aceasta perioada. Magneziul traverseaza bariera placentara si stabilirea echilibrului materno-fetal survine, de obicei, in decurs de 3 ore. Magneziul reduce durata influxului electric la nivelul nodului sinusal. O magneziemie scazuta nu este sinonima cu deficienta confirmata. De asemenea, o magneziemie normala nu exclude un deficit real de Mg. Efectul de suplimente magnezice ar actiona mai degraba printr-un efect farmaco-dinamic propriu al ionului de Mg in relaxarea muschiului uterin. Expunerea la concentratii crescande de magneziu duce la contractilitate miometriala redusa.

Concluzie. Magneziul intervine ca agent tocolitic in oprirea contractiilor uterine. Datele existente sugereaza ca sulfatul de magneziu intravenos poate fi o alternativa convenabila la nifedipin oral pentru stoparea travaliului.

Cuvinte cheie: sulfat de magneziu, nifedipin, tocoliza.

COMPORTAMENTUL MAGNEZIULUI SERIC SI ERITROCITAR SI A PROTEINEI C REACTIVE IN DIABETUL ZAHARAT

ASOCIAT CU SINDROM METABOLIC

Margareta Rusu¹, V Cristea², L.D. Rusu³, Laura Rusu⁴

Spitalul de Urgenta "O. Fodor" Clinica III Medicala, Laboratorul Central

U. M.F. "I. Hatieganu" Clinica III Medicala, Cluj-Napoca

U. M.F "I. Hatieganu" Clinica II Medicala, Cluj-Napoca

Cabinet Medicina de Familiei, Cluj-Napoca

Magneziul este un ion implicat in numeroase domenii ale patologiei umane. Diabetul zaharat (DZ) este o afectiune cu prevalenta in crestere, frecvent asociata cu obezitatea abdominala, incluzand sindromul metabolic (SM).

Obiectivele lucrarii au fost studiul comportamentului Mg seric (MgS) si eritrocitar (MgE) in diabetul zaharat asociat cu sindrom metabolic.

Material si metode: pe o cazuistica de diabetici (68 cazuri, din care 38 barbati) cu o varsta medie de 64 ani si o vechime medie a bolii de 9,5 ani, avand si sindrom metabolic (obezitate abdominala si hipertrigliceridemie) s-a determinat valoarea MgS si MgE, la un multianalizor Konelab. Un lot martor de 20 nediabetici fara sindrom metabolic a furnizat valorile de control iar un lot de 20 diabetici fara sindrom metabolic a fost urmarit pentru comparatie. Bolnavii au fost consultati medical, stabilindu-se diagnosticul exact, fiind exclusi cei cu complicatii vasculare patente (retino- sau nefropatie). Examenul paraclinic a cuprins examen radiologic, ECG de repaus, examen ecocardiografic si determinari biologice uzuale (hemograma, VSH, glicemie, profil glicemic, profil lipidic etc). De asemenea s-a determinat valoarea proteinei C reactive (PCR). Rezultatele obtinute sunt notate in tabel

Datele ecocardiografice au notat in lotul DZ+SM diametrul crescute ale VS si AS cu scaderea moderata a fractiei de ejectiei (46% fata de la diabeticii fara SM si 15% la martori).

In concluzie s-a demostrat existenta unei depletii magneziene in DZ+SM, mai accentuata intracelular care ar putea fi marker sau factor agravant a suferintei cardiace din aceasta boala.

MAGNEZIUL ERITROCITAR SI VARIABILITATEA FRECVENTEI CARDIACE IN CARDIOPATIA ISCHEMICA DIN DIABETUL ZAHARAT

L.D. Rusu¹, D. Zdrenghea², Margareta Rusu³, M.L Rusu¹

U. M.F "I. Hatieganu" Clinica II Medicala, Cluj-Napoca

Spitalul de Recuperare Clinica Cardiologie, Cluj-Napoca

Clinica III Medicala, Laboratorul Central, Cluj-Napoca

Cunoscand implicarea magneziului in patologia metabolica si cardiovasculara, ca si prevalenta crescuta a diabetului zaharat (DZ) in populatia generala, ne-am propus studiul acestui ion la diabetici. Diabetul zaharat se complica frecvent cu afectarea cardiaca precoce si cu tulburari de ritm, adesea secundare neuropatiei vegetative cardiace. Variabilitatea frecventei cardiace (VFC) este un parametru relativ usor de investigat printr-o inregistrare Holter care ar putea aduce date diagnostice dar si prognostice in afectarea cardiaca din DZ. Pe un lot de 54 bolnavi cu cardiopatie ischemica si DZ tip 2, majoritatea (34) barbati cu varsta medie de 54 ani si o vechime medie a bolii diabetice de 12 ani s-au investigat unii parametri ai VFC in paralel cu datele clinico-paraclinice dar si cu valorile PCR si cu valorile MgE (determinata la multianalizor LISA).Examinarile clinico-paraclinice au inclus: examen clinic atent, ECG ,Rx, ecocord, examen fund de ochi si tensiunea arterei retiniene, examen pentru microalbuminurie, metabolism lipidic. Explorarea VFC s-a efectuat prin inregistrare Holter pe 24 ore cu interpretarea parametrilor utili. Drept lot martor am folosit un grup de 20 donatori sanatosi de sange.

Parametrii VFC au fost modificati semnificativ fata de martori la diabetici dar mai intens la cei cu diabet si cardiopatie ischemica plus complicatiile neuropatiei periferice.Datele ecocardiografice au notat modificari importante la majoritatea cazurilor de diabet cu complicatii in paralel cu valori scazute ale MgE. In concluzie se remarca o scadere a parametrilor VFC, asociata cu valori scazute ale MgE cu posibila semnificatie diagnostica dar si prognostica in DZ complicat cu cardiopatie ischemica.

STUDIU DESCRIPTIV AL UNUI GRUP DE VARSTNICI PRIVIND NIVELURILE DE MAGNEZIU SI CALCIU, STAREA DE SANATATE SI STILUL DE VIATA

Victoria Papadopol, Cristina Cimpeanu, Nicoleta Florescu,

Gabriela Albu, Otilia Damian

Centrul Regional de Sanatate Publica Iasi

Introducere. Imbatranirea este un factor de risc pentru deficitul de magneziu (Mg). Daca in plus, sunt prezente diverse afectiuni si/sau stilul de viata este nesanogen, atunci deficitul de Mg se accentueaza, determinand sau agravand perturbari ale starii de sanatate.Scopul studiului a fost de a urmari nivelurile de Mg si calciu (Ca- macronutrient cu care Mg ar trebui sa fie in echilibru) in relatie cu starea de sanatate si stilul de viata la un grup de varstnici neinstitutionalizati.

Subiecti/Metode. Grupul de studiu (155 subiecti in varsta de cel putin 60 de ani, din care 103 femei) a fost selectat dupa varsta dintre pacientii a doi medici de familie din orasul Iasi. Starea lor de sanatate si medicatia au fost inregistrate din fisele lor medicale. S-au facut masuratori antropometrice (greutate, inaltime) si s-a recoltat sange venos pentru determinarea Mg, Ca si ai principalilor indicatori ai starii de nutritie (glicemie, proteine si profilul lipidic). S-a completat un chestionar ce viza situatia socio-economica si stilul de viata: alimentatia (ancheta de 24 ore si frecventele saptamanale de consum al unor tipuri de alimente), activitatea fizica, fumatul. A fost estimata ingestia energetica si a principalilor nutrienti.

Rezultate. Mg seric, Ca seric si Ca ionic au fost mai mari la barbati decat la femei. Mg eritrocitar nu a diferit intre sexe. Colesterolul a fost mai mare la femei. In ceea ce priveste statusul economic, barbatii au avut un nivel de educatie si venituri mai bune decat femeile si erau casatoriti in proportie mai mare. Subiectii, indiferent de sex, au avut o patologie si o medicatie foarte diversa. La femei s-a evidentiat o frecventa mai mare a osteoporozei si a alergiilor decat la barbati. Acestia au desfasurat mai multe activitati fizice moderate decat femeile. Ele au consumat mai multa cafea iar barbatii au consumat mai mult alcool si au fumat mai mult. In legatura cu consumul unor tipuri de alimente, s-a constatat ca barbatii au consumat mai multe paste fainoase decat femeile, iar acestea au consumat mai multe leguminoase uscate decat barbatii. IMC a fost nesemnificativ mai mare la femei (80,6 % fata de 67,3 % la barbati).

Concluzie. Rezultatele noastre sugereaza ca nivelurile de Mg si Ca au fost asociate cu o serie de factori cu care ar putea fi in interdependenta. Aceasta impune continuarea studiilor pe loturi mai mari de subiecti varstnici, precum si o abordare analitica a problemei.

MAGNEZIU SI IMBATRANIREA: ACTUALITATI

Victoria Papadopol

Centrul Regional de Sanatate Publica Iasi

Lucrarea isi propune sa faca o trecere in revista a articolelor recente ce abordeaza problema magneziului (Mg) la varstnici. Imbatranirea constituie un factor de risc pentru deficitul de Mg. Pe de alta parte, exista dovezi care leaga Mg redus de imbatranire si boli legate de varsta, creandu-se astfel, un cerc vicios. Dat fiind rolul esential al Mg in reactiile celulare fundamentale, este posibil ca statusul sau neadecvat prelungit sa afecteze diverse cai metabolice ducand la scaderea proceselor celulare. Astfel, Mg scazut ar putea sa accelereze senescenta celulara, compromitand stabilitatea ADN-ului, sinteza proteica si metabolismul energetic celular. Studiile recente ale lui Killilea si Ames au aratat ca un mediu de cultura cu Mg scazut a accelerat imbatranirea celulara a fibroblastilor si a celulelor endoteliale umane cultivate in acest mediu pe termen lung, comparativ cu un mediu de cultura standard. S-a observat o activitate sporita a b-galactozidazei (marker al senescentei celulare), o expresie crescuta a proteinelor P16 si P21 (ce regleaza ciclul celular si mediaza senescenta celulara) si, in cazul fibroblastilor umani, o accelerare a scurtarii telomerilor. Aceste studii au demonstrat pentru prima data cum actioneaza specific din punct de vedere genetic deficitul de Mg in accelerarea imbatranirii. Senescenta celulara accelerata ar putea fi un mecanism prin care Mg neadecvat cronic ar putea promova sau exacerba bolile legate de varsta. Una din modificarile biologice asociate imbatranirii este cresterea formarii de radicali liberi. Pe de alta parte, deficitul de Mg contribuie la deteriorarea oxidativa a mitocondriei, cu producerea de radicali liberi. Animalele deficiente in Mg au aratat o susceptibilitate crescuta la stres oxidativ, iar proprietatile protectoare ale medicamentelor si nutrientilor antioxidanti sugereaza ca radicalii liberi sunt implicati in procesele perturbatoare ale deficitului de Mg. Senescenta pare sa fie conditionata de scaderea adaptabilitatii la stres. Aceasta se reflecta in degradarea progresiva a sistemului neuro-endocrin. Experimentele pe animale au aratat ca alterarile din creier legate de varsta se refera in special la hipocampus. Aceste alterari induc o stare de hiper-glucocorticism ce determina un influx crescut de calciu (Ca) in celula. Daca exista deficit de Mg, celula nu mai produce suficienta energie, pompa de Ca incetineste si mitocondria se calcifica. Este inceputul imbatranirii. Ambele minerale sunt de importanta vitala, dar intre ele trebuie sa fie un echilibru. S-a propus ca raportul Ca/Mg din celula reflecta varsta biologica a individului. Desigur ca deficitul de Mg nu este singura cauza a imbatranirii, dar suplimentarea cu Mg este una din caile de interventie nutritionala care poate contribui la o imbatranire mai sanatoasa si la prevenirea bolilor legate de varsta. Pare sa fie o cale foarte importanta, necostisitoare si poate cea mai simpla.

INTERRELATIA DINTRE INFECTIA CU HELICOBACTER PYLORI SI DEFICIENTELE IN OLIGOELEMENTE

Alexandra Dana Maria Panait¹, M. Cojocaru²

Agentia Nationala a Medicamentului, Bucuresti,

Universitatea "Titu Maiorescu", Facultatea de Medicina, Bucuresti

Se considera ca deficientele de micronutrienti datorate infectiilor cresc morbiditatea si mortalitatea. Acest fenomen este relativ rar intalnit in tarile dezvoltate. Deficientele de magneziu, fier, vitamine A, E, C, B₁₂, etc sunt prevalente la populatiile care traiesc in tarile lumii a treia. Infectiile provocate de Helicobacter pylori (H. pylori) prezinta un mare grad de prevalenta in aceste tari. Deficientele stricte de micronutrienti datorate infectiei cu Helicobacter pylori pot fi prezente concomitent si pot varia de la forme aparent subclinice pana la imbolnaviri clinice severe. Oligoelementele sunt implicate in mecanismele de aparare ale organismului, mentinerea integritatii celulelor epiteliale, sinteza de glicoproteine, mecanismele de transport, contractilitatea miocardului, metabolismul colesterolului si glucozei. In acest studiu prezentam asocierea dintre infectia cu H. pylori si deficientele unor oligoelemente si micronutrienti.

DOMENII DE VARIATIE NORMALA ALE MAGNEZIULUI SERIC SI

A STATUSULUI ANTIOXIDANT TOTAL

I. Ionescu¹, Sofia Popescu-Pintilie², Ana-Maria Pop³, Ioana Varga⁴,

F. Boeriu⁵, M. Dancescu⁵

Centrul National de Boli Neuro-Musculare "Dr. Horia Radu", Valcele, Romania,

Universitatea de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara a Banatului, Timisoara, Departmentul de Biochimie si Nutritie Umana, Timisoara, Romania,

Universitatea de Medicina si Farmacie "Carol Davila" Bucuresti, Facultatea de Medicina, ⁴Universitatea din Brasov, Facultatea de Medicina, Departamentul de Neurologie si Psihiatrie, ⁵Spitalul Militar de Urgenta "Regina Maria", Departmentul of Neurochirurgie, Brasov

Deficienta de magneziu a fost asociata unor multitudini de conditii clinice (afectiuni cerebrovasculare, ateroscleroza, diabet zaharat, etc). Unul dintre factorii patogenetici majori asociati adesea in ultimii ani acestor afectiuni este variatia stresului oxidativ.Prezentul studiu isi propune evaluarea concentatiei magneziului seric, statusului antioxidant total si a altor parametrii biochimici implicati in stresul oxidativ la subiecti aparent sanatosi in functie de varsta si sex.

RELATIA DINTRE INCIDENTA UROLITIAZEI SI

MAGNEZIU DIN DIETA ZILNICA

Sofia Popescu-Pintilie¹, Ana-Maria Pop², I. Ionescu³, Anisoara Preda⁴, Z. Garban¹

Universitatea de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara a Banatului Timisoara, Departmentul de Biochimie si Nutritie Umana, Timisoara, Romania,

Universitatea de Medicina si Farmacie "Carol Davila" Bucuresti, Facultatea de Medicina, Centrul National de Boli Neuro-Musculare "Dr. Horia Radu", Valcele, ⁴Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Tehnologii Criogenice si Izotopice,

Rm. Valcea, Romania

Urolitiaza (sau calculi urinari) este una din bolile intalnite cu o frecventa ridicata pe plan mondial. Formarea calculilor de struvite (amoniu-mageziu fosfat hexahidrat) cunoscuti si sub denumirea de calculi triplufosfat sau calculi de infectie sunt o consecinta a infectiilor tractului urinar. In acest studiu a fost examinata relatia dintre incidenta calculilor de struvite, continutul de cationi din apa potabila folosita in alimentatia persoanelor si caracteristicile geologice ale localitatilor de unde provin persoanele ai caror calculi au fost investigati. Au fost investigati un numar de 26 calculi de infectie colectati din 11 % din sectiile de urologie din Romania (in special din regiunea Banat, o parte a regiunilor din Ardeal, Oltenia si Bucovina). Persoanele provin din 17 de localitati. Prin metoda de spectrometrie de absorbtie atomica s-a determinat concentratia de Ca si Mg din apa. In investigarea naturii calculilor urinari s-a folosit spectroscopia FTIR si metoda de difractie cu raze X. O rata ridicata a raportului de Mg:Ca afecteaza formarea calculilor de magneziu, cum este MAP asa cum reiese din studiile noastre anterioare. In aceasta lucrare am examinat relatia dintre incidenta calculilor de struvite si continutul de calciu, magneziu din apa. S-a observat o corelare pozitiva dintre raportul Mg-Ca din apa consumata si incidenta calculilor de infectie. Incidenta calculior de infectie urinara sunt in corelatie directa cu raportul Mg-Ca din apa din dieta dar si cu tipul regiunii geologice.

IMPORTANTA MAGNEZIULUI IN SARCINA-EFECTELE ASUPRA CELULEI ENDOTELIALE

Denisa Maria Simion, M. Cojocaru

Universitatea "Titu Maiorescu", Facultatea de Medicina, Bucuresti

In perioada de graviditate, femeile au nevoie pe langa un aport sporit de calciu, fier si de magneziu, care joaca un rol important in cresterea fetala si prevenirea avorturilor spontane, a preeclampsiei (hipertensiune arteriala provocata de sarcina) si a eclampsiei din postpartumul tardiv. Femeile cu o nutritie inadecvata sau care provin din medii sociale defavorizate sufera de obicei de lipsa de magneziu care poate avea consecinte negative pentru evolutia sarcinii.Disgravidia de ultim trimestru este considerata o boala vasculara sistemica. Substratul acestei boli este afectarea generalizata endoteliala, celula endoteliala fiind tinta in aceasta boala. Pornind de la datele descrise se contureaza un teritoriu grav afectat in disgravidia tardiva, afectarea cordului, mai exact cardiomiopatia dilatativa (CMD). Tratamentul de urgenta al eclampsiei pre-si postpartum se bazeaza atat pe reducerea valorilor tensiunii arteriale, cat si pe administrarea intravenoasa a sulfatului de magneziu.

Cuvinte cheie: celula endotheliala, magneziu, lezare a endoteliului vascular, sarcina, cardiomiopatie dilatativa

PROTEINELE TRANSPORTOARE DE Mg²⁺

Monica Enache¹, Manuela-Anda Radu-Popescu², M. Cojocaru³, Gabriela Bancescu²

Universitatea de Stiinte Agronomice si Medicina Veterinara,

Facultatea de Biotehnologii, Bucuresti

Universitatea de Medicina si Farmacie "Carol Davila", Bucuresti

Universitatea "Titu Maiorescu", Facultatea de Medicina, Bucuresti

De la bacterii la plante si animale superioare, toate formele de viata au nevoie de magneziu. Cu toate acestea, mecanismele moleculare ale absorbtiei, homeostaziei si transportului acestui ion in organism nu sunt inca pe deplin cunoscute. Pana acum, in literatura au fost descrise mai multe proteine care realizeaza un transportul activ al Mg , multe alte asemenea proteine vor fi descrise cu siguranta in viitor. Lucrarea de fata prezinta o trecere in revista a proteinelor transportoare de Mg care au fost identificate la bacterii (transportorul CorA de la Escherichia coli si Salmonella typhimurium, proteinele MgtA si MgtB de la Salmonella typhimurium, proteina MgtE de la Bacillus firmus), fungi (proteinele Alr1p si Alr2p de la Saccharomyces cerevisiae), protozoare (XntAp la Paramecium) si organisme superioare: metazoare (hsaMrs2p in membrana mitocondriala a celulelor de soarece si om) si plante (AtMRS2-10 la Arabidopsis thaliana).

DESCRIPTORI MOLECULARI CARE INDICA EFECTUL ATOMILOR DIN COMPUSII MAGNEZIULUI ASUPRA EFECTULUI BIOLOGIC

C. Lepadatu¹, Monica Enache²

Institutul de Chimie Fizica al Academiei Romane, Bucuresti

Universitatea de Stiinte Agronomice si Medicina Veterinara, Facultatea de Biotehnologii, Bucuresti

Proprietatile fizice si chimice ale ionului de Mg²⁺ fac ca acesta sa participe la transportul prin membranele biologice. Mecanismele de transport trebuie sa ia in considerare structura tridimensionala a complexului [Mg(H₂O)₆]²⁺ format prin hidratarea ionului de Mg²⁺ in mediul apos, in care stratul intern este format din 6 molecule de apa, relativ puternic legate, iar cea de a doua sfera contine 12-14 molecule de apa. In acest caz, interactiile ionului de Mg²⁺ in sistemul celular trebuie sa tina seama de proprietatile chimice si fizice ale complexului molecular format prin hidratarea ionului de Mg²⁺. Pentru a descrie interactiunea complecsilor magneziului cu tintele biologice, a fost aleasa electronegativitatea atomilor complexului molecular (Lepadatu si colab., 2009) deoarece aceasta descrie capacitatea atomilor de a castiga sau a pierde electronii din stratul de valenta. Scopul acestei lucrari este de a prezenta descriptori moleculari care reprezinta electronegativitatea starilor moleculare OMO si UMO care ar putea fi fiolosite pentru a obtine informatii privind mecanismul transferului de electroni intre compusul cu magneziu si moleculele sau gruparile functionale ale moleculelor prezente in celula. Astfel de descriptori permit obtinerea de informatii referitoare la rolul atomilor prezenti in complexul metalic (nu numai a ionului de metal) asupra efectului biologic, de asemenea, se pot trage concluzii privind transferul desitatii electronice intre complexul cu magneziu si speciile moleculare prezente in celula.

Ape de baut si alimente surse de magneziu pentru organism si consecinte asupra sanatatii

Otilia Voroniuc¹, Pancu Cornel², Pancu Manuela², Nicoleta Florescu²

Disciplina de Igiena si Sanatatea Mediului, Facultatea de Medicina, UMF "Gr.T.Popa" Iasi

Centrul Regional de Sanatate Publica, Iasi

Magneziul se gaseste in majoritatea plantelor (leguminoase, seminte, nuci, legume cu frunze de culoare verde inchis mai ales) drojdie, in unele cereale (cereale integrale - de exemplu, orezul brun contine de cinci ori mai mult magneziu decat orezul alb, germeni de grau etc) in ape de baut si in ape minerale. Sarea Nigari, un extract natural de sare de mare (57% clorura de magneziu), fructe de mare (cu exceptia melcilor - contin 410 mg Mg/100 g fiind, fara indoiala, alimentul cel mai bogat in magneziu), sunt urmate indeaproape de melasa (197 - 242 mg), cacao (cu 150-400 mg) etc.

Aportul scazut poate avea drept cauze saracirea solului in magneziu ca urmare a agriculturii intensive si mai ales cresterii nitratilor in sol si consecutiv concentrarii scazute a magneziului in vegetale, rafinarea cerealelor (duce la reducerea cu 85% a continutului de magneziu) pierderi culinare (30-75%) la care se adauga limitarea consumului alimentelor bogate in magneziu.

Cercetarea in domeniu atesta ca apa a fost mai eficienta in satisfacerea cerintelor de magneziu decat suplimentarea dietetica; de exemplu, biodisponibilitatea magneziului din apa minerala bogata in magneziu (110 mg/l) la subiectii sanatosi a fost estimata mai mare cu 45%, decat cea din surse alimentare.

Scopul studiului nostru a fost de a ierahiza principalele surse alimentare de Mg pe baza datelor din literatura si a determina concentratii in ape de baut (apa de la robinet, izvoare, ape minerale) Probele de apa au fost colectate de la robinetele din zonele urbane si rurale (in total 75 de esantioane), izvoare (n = 30), apele minerale distribuite in Romania (n = 25) si in alte tari (n = 30) si au fost analizate folosind metode standard de laborator. Rezultatele arata variatii importante, necesitatea cunoasterii concentratiei in sursele folosite precum si a dozei zilnice recomandate si a gradului ei de acoperire prin alimente si apa de baut.

Cuvinte cheie: magneziu, surse, doza zilnica recomandata.

COMUNICARI STIINTIFICE IN PLEN

IMPORTANTA MAGNEZIULUI IN SARCINA-EFECTELE ASUPRA CELULEI ENDOTELIALE

Denisa Maria Simion, M. Cojocaru

Universitatea "Titu Maiorescu", Facultatea de Medicina, Bucuresti

In perioada de graviditate, femeile au nevoie pe langa un aport sporit de calciu, fier si de magneziu, care joaca un rol important in cresterea fetala si prevenirea avorturilor spontane, a preeclampsiei (hipertensiune arteriala provocata de sarcina) si a eclampsiei din postpartumul tardiv. Femeile cu o nutritie inadecvata sau care provin din medii sociale defavorizate sufera de obicei de lipsa de magneziu care poate avea consecinte negative pentru evolutia sarcinii.

Disgravidia de ultim trimestru este considerata o boala vasculara sistemica. Substratul acestei boli este afectarea generalizata endoteliala, celula endoteliala fiind tinta in aceasta boala. Pornind de la datele descrise se contureaza un teritoriu grav afectat in disgravidia tardiva, afectarea cordului, mai exact cardiomiopatia dilatativa (CMD). Tratamentul de urgenta al eclampsiei pre-si postpartum se bazeaza atat pe reducerea valorilor tensiunii arteriale, cat si pe administrarea intravenoasa a sulfatului de magneziu.

Cuvinte cheie: celula endotheliala, magneziu, lezare a endoteliului vascular, sarcina, cardiomiopatie dilatativa.

ABSORBTIA SI RETINEREA MAGNEZIULUI SI A ALTOR IONI DE METALE IN DIFERITE SISTEME VEGETALE IN VITRO

Monica Enache¹, Manuela-Anda Radu-Popescu², Gabriela Bancescu², M. Cojocaru³

Universitatea de Stiinte Agronomice si Medicina Veterinara

Facultatea de Biotehnologii, Bucuresti

Universitatea de Medicina si Farmacie "Carol Davila", Bucuresti

Universitatea "Titu Maiorescu", Facultatea de Medicina, Bucuresti

Tehnologia culturilor de celule si tesuturi vegetale (TCC) este larg folosita in biologia vegetala. Folosirea tesuturilor si organelor vegetale cultivate in vitro pe un mediu artificial, nutritiv, a avut rezultate semnificative in cercetari de biologie si medicina. Utilizarea culturilor de celule si tesuturi vegetale ca sisteme pentru testarea fitotoxicitatii, metabolismului si a modului de actiune al substantelor chimice exogene prezinta numeroase avantaje. Pe baza literaturii de specialitate privind culturile de tesuturi de floarea-soarelui (Paterson si Everett, 1985; Prado si Berville, 1990), s-a elaborat un test care foloseste initierea calusarii pentru determinarea cantitativa a toxicitatii ionilor de metale (Enache si colab., 2003). Lucrarea de fata prezinta o analiza a absorbtiei ionului de Mg (II) si a altor ioni de metale (K (I), Na (I), Ca (II), Cd (II), Cu (II), Li (I), Co (II), Mn (II), Ni (II), Zn (II)) de catre calusul de floarea-soarelui si sunt discutate rolurile peretelui celular si ale altor mecanisme celulare implicate in procesul de detoxificare celulara a metalelor.