Motricitatea in a doua copilarie - perioada prescolara (3-6) ani

MOTRICITATEA IN A DOUA COPILARIE - PERIOADA PRESCOLARA (3-6) ANI

Aceasta etapa este numita si "varsta de aur a copilariei" in care comportamentul se diversifica ca urmare a integrarii in gradinita si a solicitarilor cognitive, comunicationale si nu in ultimul rand motrice carora copilul le face fata. Spre sfarsitul perioadei prescolare si inceputul celei scolare (5-7 ani) apar o serie de modificari morfologice in care proportia extremitati-trunchi se schimba in favoarea celor dintai.

Dezvoltarea fizica inregistreaza progrese evidente - la 4 ani copilul are de 5 ori mai mare greutatea decat la nastere si o inaltime dubla - iar mielinizarea fibrelor nervoase amelioreaza procesarea informatiei ca si precizia miscarilor. Tot acum are loc si angajarea cu predilectie a uneia dintre cele doua emisfere, fapt important pentru caracterul manualitatii copilului (ambidextru, dreptaci sau stangaci). Imbunatatirea comunicarii verbale alaturi de exprimarea copilului prin joc contribuie determinant la dezvoltarea de relatii interpersonale favorizate si de abilitati motrice.

La 4-5 ani copilul se joaca cu parteneri (chiar adulti), manifestandu-si preferintele pentru jocuri si constructii, jocuri in apa, jocuri ce presupun asumarea de roluri.

Nevoia de miscare si disponibilitatea pentru invatare, extrem de bine conturate la aceasta varsta, trebuie valorificate prin punerea copilului in situatii adecvate prin care acesta isi insuseste o baza larga de actiuni motrice. Sarcinile motrice, prin noutatea lor, trebuie sa ii solicite imaginatia, ca si deprinderile motrice ale caror baze au fost puse in etapa de varsta anterioara.

Alergarea, saritura (cu toate variantele sale), tararea, catararea, exercitiile de echilibru, suspendarea, balansarea, transportul obiectelor, aruncarea, etc., domina repertoriul motric al prescolarului.

Alergarea se caracterizeaza printr-o faza de propulsie care se imbunatateste si prin diminuarea fortelor de franare. De asemenea faza de amortizare capata importanta iar oscilatiile verticale si laterale scad in amplitudine.

Aruncarea cu un brat deasupra umarului capata amplitudine, ce se insoteste de o rotatie a centurii scapulare in plan orizontal. Pozitia corpului ester in continuare statica dar miscarea devine biarticulara; la 5-6 ani forta aruncarii creste prin actiunea trunchiului care insoteste miscarea si care se finalizeaza printr-o flexie la nivelul bazinului.

Referitor la saritura, copiii isi amelioreaza sariturile de tip "stangul-dreptul" si galopul. Debutul sariturii in lungime se realizeaza plasand un obstacol nu foarte inalt care sa stimuleze desprinderea pe verticala. Cu toate acestea copilul manifesta o incapacitate de a impinge in picior si deci o slaba desprindere in inaltime, bratele nu lucreaza eficient, ceea ce duce la franarea zborului.

Lovirea mingii cu piciorul de catre prescolari proiecteaza balonul la o distanta de 3m la 5 ani si 6m la 6 ani.

Dupa Gallahue caracteristicile acestei deprinderi sunt:

miscarea pregatitoare a piciorului are loc la nivelul genunchiului;

elanul poate consta in unul sau doi pasi;

piciorul care loveste ramana indoit in timpul miscarii active.

La aceasta varsta activitatea sportiva este practicata doar sub forma de joc, ca divertisment, contrbuid la dezvoltarea motricitatii in ansamblul ei, prin sarcini de tip nedefinit, cu caracter general.