Masuri profilactice de ordin local

Masuri profilactice de ordin local

In neutralizarea acțiunii nocive a factorilor cariogeni locali, un rol important ii revine igienei buco dentare : autocurațirea, curațirea artficiala.

Actiunea naturala de autocurațire este rezultatul desfașurarii funcțiilor fiziologice ale aparatului dento maxilar.Realizarea unei masticații intense este condiționat de modul de pregatire a alimentelor astfel ca o alimentație de consistența dura , bogata in fibre, impune un efort masticator marit, care contribuie la inlaturarea depozitelor muco bacteriene de pe suprafețele dentare, favorizand și creșterea secreției salivare și alcalinizarea salivei, cu rol protector al cavitații bucale.In prezența alimentelor dure, procesul de autocurațire este potențat și de intensificarea activitații musculaturii orale și de reducerea spațiilor retentive in urma accentuarii abraziunii.

Clatirile orale

Contribuie la eliminarea resturilor ramase dupa periaj, fara a reuși sa detașeze placa bacteriana restanta in zonele greu accesibile ale arcadelor.Prin mișcarile riguroase imprimate apei de contracțiile msculaturii orale, s obține o curațire a spațiilor interdentare și a suprafețelor proximale.

In cadrul mijloacelor cmplementare de igienizare orala trebuie amintite lavajele bucale sub presiune, realizate cu autorul atomizoarelor .Dispozitivele de irigație orala de diferite tipuri,servesc la proiectarea sub presiune a unui jet de lichid (apa de gura sau antiseptice) la nivelul cavitații bucale, prin care se obține o buna curațire a spațiilor interdentare, impiedicarea formarii placii dentare.

De asemeni, dușrile bucale maresc eficiența detartrajului, contribuind la reducerea fenomenelor inflamatorii gingivale.

In vederea creșterii eficienței igienizarii bucale se urmarește gasirea unor mijloace chimice care sa previna sau sa reduca formarea placii și a tartrului dentar.

Acești inhibitori chimici ai placii ar acționa impotriva depunerii sau a atașarii depozitelor muco-bacteriene de suprafața dinților , ar distruge sau elimin placa inaintea calcificarii sau ar opri modofocarea compoziției chimice .

Una dintre cele mai active substanțe destinate acestu scop este CLORHEXIDINA, care

Clorhexidina

Mod de acțiune.

Chx are un spectru larg de acțiune antibacteriana impotriva microorganismelor gram poz si gram neg.

A fost notata de ICI( Macclesfield, England ) 1953 ca fiind un dezinfectant general pentru tegumente și mucoas. Se folosește in principal sub forma de digluconat de clorhexidina .

Ionii de clorhexidina se leaga de pereții bacterieni și de diferite suprafețe orale inclusiv de hidroxiapatita din smalțul dentar, de pelicula organica care acopera suprafața dentara, pe suprafețele mucozale și pe proteinele salivare.

Pe langa acțunea imediata asupra bacteriilor orale, este reținuta pe suprafețele dentare pentru a exercita o acțiune bactericida indelungata și ulterior, pe masura ce concentrația chx scade, un efect bacteriostatic pentru cateva ore.

La nivelul bacteriei, distruge permeabilitatea peretelui si determina precipitarea citoplamei.

Farmacodnamica clorhexidinei indica utilizarea acesteia minim de doua ori pe zi. La o concentrație de clorxexidina de 0,2 % diluata 10 ml, se efectueaza clatiri timp de minut, s-a observat o scadere a numarului de bacterii cu 85-95% (schiot et all 1970)

Clatirea cu apa de gura cu clorhexidina este esențiala pentru a preveni acumularea de placa bacteriana și apariția gingivitei la pacienții care nu-și pot efectua (temporar) controlul mecanic al placii.(loe și schiott 1970 a)

Clatiri orale:

Efectele antiplaca ale clorhexidinei sunt proporționale cu doza și nu cu concentrația.

Astfel, un control optim al placii, se obține folosind zilnic 18-20 mg de chx astfel:

Ex: 10 ml de chx 0,2% de doua ori pe zi (loe și schiott 1970 a) sau 15 ml de chx 0,12% de 2 ori pe zi( grossman et al 1986)

Daca se reduce doza și recvența utilizarii chx se obțin rezultate semnificative dar nu optime astfel: 15 ml de chx 0,2 % o data pe zi (Lang at al 1982) , 10 ml chx 0,1% de 2 ori pe zi (axelsson și lindhe 1987)

Teoretic, efectele secundare ca: disgeuziile, colorațiile dentare, care sunt dependente de concentrația chx, ar trebui sa scada folosind concentrații mai mici de chx, prin urmare sa creasca complianța la pacienții care folosesc produsul pe o perioada mai indelungata.

Trebuie accentuat faptul ca, chx in doze destinate pentru inhibarea placii bacteriene nou formate, are puțin sau de loc efect asupra placii stabile.

Pastele dentare

Multe din ingredientele pastelor dentare, in special detergenții anionici, vor interacționa și inactiva chx.astfel se recomanda utilizarea apei de gura cu chx la 30minute distanța de periajul dentar.

Precautii și efecte secundare

Studiul bacteriologic desfașurat efectuat dupa utilizarea pe o perioada indelungata de clatiri cu apa de gura cu chx au aratat ca , deși numarul de bacterii din saliva și din placa bacteriana au scazut, nu s-a observat nici o modficare in populația bacteriana și dupa incetarea clatirilor cu apa de gura efectele asupra bacteriilor a incetat iar numarul lor revine la normal in aproximaiv 48 ore.

Majoritatea efectelor secundare sunt de natura locala. Are un gust neplacut și produce disgeuzie care ar putea sa dureze cateva ore.

Leziuni descuamative la nivelul mucoasei orale au fost observate la un numar redus de indivizi, probabil datorita precipitarii proteinelor care acopera si protejeaza mucoasa( flotra et al 1971). Acest fapt face epiteliul vulnerabil la traumatisme mecanice minore sau la efectul citotoxic al chimicalelor, inclusiv clorhexidina insași.(almqvist și luhman1988).

Gustul neplacut și efectele pe mucoasa pot fi reduse prin scaderea concentrației de chx și de creștere a volumului folosit pentru a menține eficacitatea clinica.

Colorarea in brun a dinților și a obturațiilor este frecventa la folosirea apelor de gura si gelurilor cu chx, efecte secundare care apar și la alte antiseptice cationice.

Colorarea in brun a feței dorsale a limbii survine in urma utilizarii apelor de gura datorita absorbției chx și interacțiunii acesteia cu substanțe din alimentație cum ar fi taninele din cafea, ceai, vin roșu (jensen1977, praynito et al 1979)

Exista, e asemenea, o tendința crescuta la depunerea de tartru supragingival (loe et al 1976, grossman1986). Mecanismul acestui efect secundar ar putea implica suprimarea acidogenezei in placa bacteriana, astfel Ph ul crește la suprafața dintelui, ducand la preciptarea calciului și a fosfatului.

Colorarea și depunearea tartrului sunt dependente de doza și nu poate fi redusa fara semnificativ fara a se reduce și efectul antiplaca.