NOTIUNI DE EMBRIOLOGIE - SPLINA

NOTIUNI DE EMBRIOLOGIE - SPLINA

Splina este un organ limfoid abdominal caracteristic vertebratelor. La om are dimensiuni mari si greutatea de 150-250 g, la alte specii marimea ei este variabila .

Splina incepe sa se dezvolte la sfarsitul saptamanii a-5-a prin aparitia primordiului lienal. Primordiul lienal mai poarta numele de mugure lienal, dar acest termen nu corespunde realitatii procesului de formare a splinei.

Primordiul lienal se dezvolta in mezogastrul dorsal,anterior de mugurele pancreatic dorsal, prin proliferarea mezenchimului dintre foitele mezogastrului dorsal si a celulelor epiteliului celomic. Proliferarea mezenchimului se face in special spre foita stanga a mezogastrului dorsal si duce la aparitia mai multor condensari mezenchimale. Celulele mezenchimale de la acest nivel se multiplica prin mitoza, ducand la cresterea volumului acestor condensari mezenchimale, care alcatuiesc lobulii splenici primari.

La acest nivel, celulele pavimentoase ale epiteliului celomic se diferentiaza, devenind inalte, prismatice si se comporta similar celulelor epiteliului celomic de la nivelul gonadelor, pastrandu-si capacitatea de proliferare, prin care genereaza noi celule, ce se adauga condensarilor mezenchimale. Formarea primordiului splenic pare a fi rezultatul unor procese de inductie reciproca intre mezenchim si epiteliul celomic adiacent. De altfel capacitatea de a se diferentia in tesut splenic este prezenta in orice zona de mezenchim acoperit de epiteliu celomic, ceea ce explica atat frecventa crescuta a splinelor accesorii, cat si topografia lor.

In luna a 3-a, lobulii splenici primari fuzioneaza, alcatuind splina, care creste sub foita stanga a mezogastrului dorsal, ce devine peritoneu visceral lineal.

Dezvoltarea splinei si procesele de crestere inegala si de rotatie ale stomacului duc la impartirea mezogastrului dorsal in : ligament gastro-lineal, care leaga splina de marea curbura a stomacului, si ligamentul lieno-renal, care leaga splina de peretele posterior, in dreptul rinichiului stang si care contine coada pancreasului si vase lienale, de asemenea mai duc si la formarea bursei omentale si a prelungirii sale stangi, recesul lienal [8]

HISTOGENEZA SPLINEI

Celulele mezenchimale ale primordiului splenic se diferentiaza in doua directii:

- unele celule mezenchimale se interconecteaza formand capsula si reticulul pulpei albe si pulpei rosii ale splinei;

- alte celule raman libere si vor devein limfocite.

Din mezenchimul angioformator se formeaza, in situ, reteaua capilara, care se conecteaza cu vasele aferente si eferente. In luna a 4-a apare tesutul reticulat, in ochiurile caruia se gasesc limfocite. In luna a 5-a se formeaza nodulii limfatici ai pulpei albe a splinei. Incepand din luna a 5-a si pana in luna a 8-a, splina are o importanta functie hematopoietica. Ulterior functia hematopoietica dispare, fiind preluata de maduva rosie, dar aceasta functie ramane potentiala chiar si la adult, reaparand in conditii de necesitate (anemii severe).

ANOMALII CONGENITALE ALE SPLINEI

Sunt reprezentate, cel mai frecvent, de anomalii de numar:

1. Agenezia splenica izolata, anomalie extreme de rara, data fiind prioritatea oricarei regiuni de mezenchim acoperit de epiteliu celomic de a se diferentia in tesut splenic.

2. Sindrom de asplenie, care asociaza absenta splinei cu alte anomalii, ce duc la asimetria viscerelor pereche sau nepereche:

- anomalii pulmonare;

- anomalii hepatice;

- anomalii cardiace;

- anomalii ale bulbului arterial

3. Splinele supranumerale sau accesorii sunt cele mai frecvente anomalii, fiind prezente la aproximativ 10% din populatie. Se datoreaza particularitatilor procesului de formare al splinei.

Numarul splinelor accesorii este variabil, fiind descrise cazuri cu pana la 50 de spline accesorii. Dimensiunile splinelor accesorii sunt si ele variabile, fiind dependente si de numarul lor. Localizarea splinelor accesorii este dependenta de localizarea masei mezenchimale ce se va diferentia in tesut splenic. Astfel, splinele accesorii pot fi gasite la nivelul: cozii pancreasului, intre foitele ligamentului lieno-lienal, omentului mare, mezenterului, mezocolonului transvers, ovarului sau chiar a testiculului.