Echinococoza - Echinococcus granulosus

Echinococoza - Echinococcus granulosus

Cestodele sau viermii lati pot avea dimensiuni variate, au 1 cap mic (scolex) care genereaza proglote. Infectiile apar prin 2 forme : virmele lat se ataseaza la peretele intestinal; formele larvate invadeaza corpul omenesc (organe) si produc cestodioza larvata.

Adultii sunt mici si in organismul gaszda (cainele) dau tulburari minime. Gazdele intermediare, inclusiv oamenii pot ingera ouale, care se maturizeaza in duoden cu aparitia de embrioni care traverseaza mucoasa, intra in ramurile venei porte si ajung in ficat si de aici oriunde in corp. Dupa o lunga perioada de liniste formeaza chisturi mari - hidatide - care produc compresia structurilor vitale, alergii la lichidul ce apare la ruperea chistului sau la veziculele fiice care se formeaza in chist. Suprainfectia bacteriana transforma chistul in abces. Aproximativ 2/3 din chisturi se gasesc in ficat, 5-15% in pulmon si restul in oase, creier.

La acest nivel larvele se gasesc in capilare unde initial incita o reactie inflamatorie compusa in principal din monocite si PME. Multe larve sunt distruse iar altele inchistate. Chisturile sunt initial microscopice, apoi cresc progresiv in talie incat dupa 5ani au aproximativ 10 cm, continand un lichid opalescent. In int.au 1 strat germinativ si in ext.1 strat opac, nonnucleat (destul de caracteristic : membrana anhista gelatinoasa). La ext.apare reactia inflamatorie a gazdei care produce fibroblasti, celule gigante, eozinofile si mononucleare. In timp se formeaza o capsula densa, fibroasa. Dupa 6luni de dezvoltare a chistului, acesta contine veziculele fiice care apar initial ca proiectii minime ale stratului germinativ si care dezvolta vezicule centrale formand "capsule pui". Scolecsii se dezvolta in int.veziculelor fiice si se separa de stratul germinativ ptr.a forma 1 sediment ca 1 nisip fin in lichid. La nivelul osului veziculele hidative se dezvolta langa epifize sau vertebre pe care le turtesc. Larva nu este incapsulata, astfel incat viermele se dezvolta in tesutul osos spongios producand multiple diverticule chistice. In timp osul se atrofiaza putand sa apara fracturi spontane.

Chisturile pulmonare pot eroda in bronhii cu tuse dramatica, eliberandu-se "lichidul de stanca", membrane anhistice etc. Daca se produce erodarea in vasele pulmonare sau in cavitatile cardiace apar embolii letale.

Chisturile hepatice si abdominale pot sa se fisureze in inflamatii sterile sau suprainfectate bacterian ceea ce poate produce reactie fibroasa, eventuala calcificare cu distrugerea parazitului, cu exceptia scolexului care ramane intact in resturi de culoare galbena, bogate in colesterol (patognomonic).

Ruptura chistului in caile biliare dau colangite acute sau colecistita.

Terapia medicamentoasa are 1 succes moderat in sterilizarea chistului. Rezultate mai bune au interventiile chirurgicale. Cazurile netratate ajung la deces in proportie de 100%.