Primul ajutor in atacul cu arme

PRIMUL AJUTOR IN ATACUL CU ARME N.B.C.

Clasificarea agentilor chimici si biologici

a. Agentii chimici sunt clasificati dupa efectele primare psihologice pe care le produc, cum ar fi aparitia flictenelor, sufocarea, starea de voma si incapacitatea.

b. Agentii de lupta biologici sunt clasificati in functie de efectele pe care le au asupra omului. Aceste efecte includ abilitatea acestor agenti de a reduce eficacitatea trupelor, mergand pana la moartea acestora. Majoritatea agentilor sunt eliberati ca si aerosoli care afecteaza caile respiratorii; alti agenti biologici sunt eliberati ca si insecte infestate care contamineaza apa si hrana; iar alti agenti pot fi injectati individual de catre teroristi si nu expun masele. Toti acesti agenti se gasesc in organismele vii sub forma de fungi, bacterii sau virusi.

Conditiile imbracarii mijloacelor de protectie

a. Odata ce atacul cu agenti chimici sau biologici este detectat sau suspectat, ori exista informatii despre iminenta unui astfel de atac, trebuie SA-TI TII RESPIRATIA si sa imbraci masca contra gazelor. NU ASTEPTA sa primesti ordin pentru a face acest lucru, atunci cant exista una din urmatoarele circumstante:

. Pozitia unde te afli este sub focul artileriei sau rachetelor care produc vapori, fum sau ceata.

. Fum sau nori de vapori proveniti din surse necunoscute se apropie sau sunt prezenti in zona.

. Este prezent un miros suspect sau lichide ori solide suspecte.

. Intri intr-o zona suspecta a fi contaminata.

. Cand se primesc raniti care provin dintr-o zona unde s-a raportat existenta agentilor chimici sau biologici.

. Atunci cand prezinti una din urmatoarele simptome:

□ Curgerea inexplicabila a nasului.

□ Durere de cap brusca si inexplicabila.

□ Senzatia de sufocare sau apasare pe piept sau gat.

□ Vedere neclara.

□ Iritare a ochilor.

□ Dificultate in sau cresterea ritmului respiratiei fara un motiv evident.

□ Senzatia brusca de depresie.

□ Teama, anxietate sau stare de indiferenta.

□ Ameteala.

□ Vorbire neclara.

. Gesturi sau reactii neobisnuite vazute la alte persoane.

. Numar inexplicabil de bolnavi.

. Persoane care lesina brusc fara un motiv evident.

. Animale sau pasari care au un comportament neobisnuit sau care mor brusc.

b. Pentru mai multe informatii privind procedurile de protectie impotriva agentilor chimici si biologici vezi FM 3-4, FM 4-02.7, FM 8-284, FM 8-285.

Primul ajutor in cazul unui atac chimic

Masca contra gazelor asigura protectie impotriva agentilor biologici si chimici de lupta cat si impotriva caderilor radiologice. Cu antrenament, masca se va imbraca in 9 secunde sau chiar mai putin.

a. Oprirea respiratiei. Punerea mastii, ajustarea cordelelor astfel incat aceasta sa fie asezata etans pe fata, apoi expiratie. Se da alarma si se continua misiunea. Masca se pastreaza pana cand este dat semnalul "incetarea".

NOTA

Pastreaza masca pe figura pana cand zona in care te afli nu mai prezinta nici un pericol sau pana cand ti se spune sa scoti masca.

Figura 7-1. Zone de electie la nivelul coapsei si feselor

b. Daca ochii sau fata au fost contaminate, trebuie sa incerci sa te adapostesti imediat. Adapostirea previne contaminari ulterioare si permite inceperea decontaminarii. Daca nu este posibila adapostirea se poate folosi poncho asezat pur si simplu peste cap. Daca apare senzatia de voma, masca trebuie ridicata momentan - ochii se inchid si respiratia trebuie oprita - apoi se aseaza din nou pe figura verificandu-se etanseitatea.

c. Decontaminarea pielii trebuie facuta imediat si hainele impreuna cu echipamentul trebuie decontaminate imediat ce situatia permite acest lucru.

Semne si simptome ale otravirii cu agent neuroparalizant

Aceste semne si simptome se impart in MODERATE - acelea care se recunosc usor si pentru care se poate acorda auto-ajutor si SEVERE - acelea care necesita ajutor din partea celorlalti.

a. Semne si simptome MODERATE:

. Curgerea inexplicabila a nasului.

. Durere de cap brusca si inexplicabila.

. Vedere dificila.

. Apasare pe piept sau dificultate in respiratie.

. Transpiratie locala in zona contaminata.

. Crampe la nivelul stomacului.

. Greata.

. Tahicardie urmata de bradicardie. (Tahicardia reprezinta accelerarea batailor inimii cu o rata de peste 100 batai pe minut. Bradicardia reprezinta incetinirea batailor inimii cu o rata de mai putin de 60 batai pe minut.)

b. Semne si simptome SEVERE:

. Comportament ciudat sau confuz.

. Respiratie greoaie, dispnee (dificultate in respiratie) si tuse.

. Privire fixa.

. Ochi inrositi si inlacrimati.

. Stare de voma.

. Stare de slabiciune generalizata.

. Urinare si defecare involuntara.

. Convulsii.

. Inconstienta.

. Privire fixa.

. Ochi inrositi si inlacrimati.

. Stare de voma.

. Stare de slabiciune generalizata.

. Urinare si defecare involuntara.

. Convulsii.

. Inconstienta.

. Oprirea respiratiei.

. Bradicardie.

Prim ajutor in otravirea cu agent neuroparalizant

Injectarea. Pentru administrarea antidotului, injectia trebuie facuta in mod normal in muschii coapsei. Locul unde se va injecta antidotul este cuprins intre o palma deasupra genunchiului si o palma sub articulatia soldului (figura 7-3). Este important ca injectia sa fie facuta intr-o zona musculara mare. Daca individul are o constitutie firava, injectia va fi facuta in fesa. Aceasta va fi impartita in patru cadrane iar locul injectiei va fi cadranul exterior de sus. Injectarea in fesa la un individ cu o constitutie firava evita afectarea femurului.

Figura 7-3. Injectarea antidotului in coapsa

Agenti vezicanti

Astfel de agenti includ mustarul (H si HD) nitrogenul de mustar (HN) si alte mixturi pe baza de arsenic si mustar precum si fosgenul (CX). Acesti agenti actioneaza asupra ochilor, membranelor mucoase, plamanilor si pielii. Ei ard si produc flictene la nivelul pielii sau oricaror parti ale corpului cu care intra in contact. Chiar si in cantitati reduse produc leziuni semnificative. Agentii vezicanti afecteaza de asemenea caile respiratorii (nasul, sinusurile, traheea), ducand la stare de voma si diaree atunci cand sunt inhalati. Fosgenul provoaca durere, imediat ce organismul intra in contact cu el.

a. Masuri de protectie. Masca contra gazelor si completul individual ofera protectie impotriva agentilor vezicanti. Daca se cunoaste sau se suspecteaza un atac cu agenti vezicanti, TINE-TI RESPIRATIA, apoi imbraca masca si echipamentul de protectie.

b. Semne si simptome provocate de agentii vezicanti.

(1) Durere intensa imediata la contactul cu agentii.

(2) Inflamarea si aparitia flictenelor (arsurilor) rezultand distrugerea tesuturilor. Severitatea arsurilor chimice este direct proportionala cu cantitatea de agent cu care organismul a intrat in contact. Cu cat agentul se afla in contact cu tesuturile mai mult timp, cu atat leziunile provocate sunt mai mari.

(3) Stare de voma si diaree. Expunerea la concentratii mari de agenti vezicanti provoaca voma si diaree.

(4) Moartea. Vaporii agentului vezicant absorbiti in timpul expunerii, probabil ca nu vor produce leziuni interne atat de grave incat sa apara decesul. Oricum, moartea poate surveni daca expunerea la agenti vezicanti cu concentratie mare este prelungita si cand decontaminarea este neglijata sau intarziata.

c. Masuri de prim ajutor.

(1) Daca s-au format flictene, acestea se vor acoperi cu pansament steril.

(2) Daca cineva prezinta flictene pe o suprafata mare a corpului, avem de-a face cu o persoana cu arsuri grave. Imediat se cere asistenta medicala.

(3) Daca apare senzatia de voma, masca trebuie ridicata - in acest timp ochii se tin inchisi si respiratia se opreste pe cat posibil - apoi masca se aseaza din nou etans pe fata.

(4) De reamintit, daca senzatia de voma si diareea apar dupa expunerea la agenti vezicanti, se cere imediat asistenta medicala.

Agenti sufocanti (agenti care afecteaza plamanii)

Agentii chimici care ataca plamanii, cauzand in primul rand acumularea de fluid in plamani (edem pulmonar), sunt clasificati ca fiind agenti sufocanti. Acest grup include fosgenul, difosgenul, clorinul si cloropicrinul. Din acesti agenti, fosgenul este cel mai periculos si cel mai probabil a fi folosit in conflicte viitoare.

a. Masuri de protectie. Masca contra gazelor este adecvata asigurarii protectiei impotriva agentilor sufocanti.

b. Semne si simptome. Pe timpul si imediat dupa expunerea la agenti sufocanti (depinde de concentratia de agent si perioada de expunere), pot aparea unele sau chiar toate semnele si simptomele urmatoare:

. Lacrimare.

. Tuse.

. Sufocare.

. Senzatia de apasare pe piept.

. Greata si voma.

. Durere de cap.

c. Auto-ajutor.

(1) Masca contra gazelor trebuie imbracata imediat ce una din conditiile descrise la punctul b este prezenta. Alt factor ce indica prezenta atacului cu fosgen este mirosul de fan proaspat cosit; oricum, acest miros nu trebuie luat ca un indiciu sigur de atac cu fosgen.

(2) Daca a fost inhalat fosgen, activitatile desfasurate de persoana respectiva pot continua in acelasi ritm, cel putin pana cand apar dificultati in respiratie, greata, voma. Daca una din simptomele de mai sus apare si misiunea permite, individul trebuie sa ramana linistit, in repaus si sa astepte evacuarea medicala.

d. Decesul. La o expunere normala a organismului la agenti sufocanti, este putin probabil ca moartea sa survina. Oricum, expunerea prelungita si la o concentrare mare a vaporilor, coroborata cu neglijarea imbracarii echipamentului de protectie si implicit a mastii contra gazelor, poate duce la deces.

Agenti cianogeni

Acest tip de agenti afecteaza modul de oxigenare al organismului. Hidrogenul cianid si cianogenul clorit sunt principalii agenti din acest grup.

a. Masuri de protectie. Masca contra gazelor impreuna cu completul ofera protectie corpului impotriva acestor agenti.

b. Semne si simptome. Pe timpul si imediat dupa expunerea la agentii cianotici (in functie de concentrarea acestora si timpul de expunere), pot aparea urmatoarele semne si simptome:

Lacrimare.

Iritarea ochilor, nasului si gatului.

Stimularea brusca a respiratiei (individul nu este capabil sa-si tina respiratia).

Greata.

Sufocare.

Senzatia de apasare pe piept.

Durere de cap.

Ameteala.

Inconstienta.

c. Prim ajutor.

Hidrogenul cianid. Pe timpul atacului cu astfel de substante, daca se percepe o stimulare brusca a respiratiei, sau se detecteaza un miros amarui, IMEDIAT SE IMBRACA MIJLOACELE DE PROTECTIE INDIVIDUALA. Viteza este absolut esentiala, deoarece acesti agenti actioneaza foarte repede (in cateva secunde) si efectele pe care le au asupra organismului impiedica luarea masurilor ulterioare. Pe cat posibil, se tine respiratia pana cand masca se etanseaza pe fata. Acest lucru poate fi foarte dificil de realizat deoarece respiratia este stimulata puternic.

Cianogenul clorin. Se imbraca imediat masca contra gazelor, daca se simte o iritare a ochilor, nasului sau gatului. Cei care nu pot face acest lucru, trebuie ajutati de catre colegi.

d. Asistenta medicala. Daca se suspecteaza expunerea la agenti cianotici, se cere imediat asistenta medicala.

Agenti cu efect temporar asupra personalul

Reprezinta agenti chimici, care afecteaza temporar capacitatea de lupta a personalului, persistand uneori chiar ore sau zile dupa expunere. Spre deosebire de agentii care se folosesc pentru controlul multimilor, care au efect pe moment, efectul agentilor de incapacitare persista mai mult. Sunt asemanatori cu fumigenele sau munitia pe baza de aerosoli care datorita respiratiei patrund in organism. In acest caz, folosirea mastii contra gazelor este esentiala.

a. In aceste cazuri nu exista masuri de prim ajutor specifice pentru a indeparta sau a diminua simptomele provocate de agentii cu efect temporar. Daca individul este comatos, ne asiguram ca respiratia este prezenta si caile aeriene superioare nu sunt obturate, apoi se intoarce victima in pozitie laterala de siguranta. Spalarea pielii cu apa si sapun trebuie facuta cat mai repede cu putinta. Armamentul si alt echipament (vesta antiglont, vesta de lupta, etc.) va fi indepartat.

b. Agentii cu efect temporar pot produce o uscaciune alarmanta a buzelor si a limbii; oricum nu exista pericolul iminent de deshidratare.

c. Daca temperatura corpului este ridicata si mucoasa membranelor este uscata, este indicata o racire riguroasa si imediata (ca in cazul socului caloric). Metode de racire a pielii sunt stropirea cu apa rece si folosirea evantaiului; aplicarea compreselor imbibate cu alcool si asigurarea expunerii maxime la aer intr-o zona umbroasa.

d. Evaluarea ferma dar cu grija a individului precum si acordarea primului ajutor pot fi benefice victimei. Conversatia poate fi o pierdere de timp daca individul este incoerent si nu intelege ce i se spune. In aceste cazuri, cu cat se vorbeste mai putin cu atat mai bine.

Mijloace incendiare

Acestea pot fi grupate in fosfor alb, metale, gazolina si ulei si metale.

a. Fosforul alb este folosit in principal ca producator de fum dar poate fi folosit si datorita efectului sau incendiar, pentru a aprinde alte materiale combustibile. Arsurile provocate de fosforul alb, de obicei, sunt multiple, adanci si variabile in marime. Cand particule de fosfor alb ajung pe haine sau piele, ele continua sa arda pana cand sunt private de oxigen.

Daca pe haine sar sau cad picaturi de fosfor alb, acestea vor fi indepartate rapid pentru ca fosforul sa nu ajunga la piele.

Daca pe piele ajunge fosfor alb arzand, flacara se stinge cu apa, haine ude sau noroi.

NOTA

Datorita faptului ca fosforul alb este solubil in ulei, NU se foloseste uleiul, unguentele pentru a stinge flacara.

Particulele de fosfor alb vor fi tinute acoperite cu materiale ude pentru a intrerupe contactul acestora cu aerul, pana la indepartarea lor completa de pe piele.

Particulele de fosfor alb se indeparteaza de pe piele prin periere cu haine ude si prin razuirea lor cu ajutorul unui cutit, baioneta, bat sau alte obiecte disponibile.

Se cere asistenta medicala in momentul in care misiunea permite.

b. Mixturile de combustibili au tendinta de a se prinde de haine si piele, astfel ducand la expuneri prelungite si arsuri severe. Primul ajutor in aceste cazuri este asemanator cu cel pentru arsurile obisnuite. Caldura si gazele iritante pot duce la leziuni ale plamanilor, care trebuie tratate de catre personal medical de specialitate.

c. Metalele incendiare pun probleme speciale. Particulele de termit ajunse pe piele, trebuie sa fie racite imediat cu apa si apoi indepartate. Primul ajutor este cel acordat in arsuri. Particulele de magneziu ajunse pe piele ard rapid si in profunzime. Ca si celelalte metale incendiare, acestea trebuie indepartate cat mai repede. Atat personalul non-medical cat si cel medical trebuie sa ia masuri de indepartare a acestor particule in cel mai scurt timp posibil. Tratamentul medical imediat este necesar.

d. Metalele si uleiurile incendiare au efect foarte asemanator cu cele descrise mai sus (b si c), atunci cand ajung in contact cu pielea si hainele. Masurile de prim ajutor in cazul arsurilor sunt descrise in capitolul 3.

Agentii biologici si masuri de prim ajutor

a. Atacurile biologice pot duce la incapacitatea partiala sau totala a trupelor prin inducerea organismelor care produc diferite boli.

b. Odata ce o boala este identificata, primul ajutor sau tratamentul medical este initiat, in functie de gravitatea bolii. Masurile de prim ajutor sunt declansate de simptomele observate la cei expusi agentilor biologici si anume aparitia diareei si a starii de voma.

Toxinele

Este stiut faptul ca acestea au fost folosite in conflictele trecute. Martorii oculari precum si persoanele expuse au descris acesti agenti ca fiind o ploaie toxica (sau ploaie galbena), deoarece s-a raportat folosirea aviatiei in utilizarea agentilor toxici.

a. Semne si simptome. Simptomele provocate de toxine pot aparea de la cateva minute la cateva ore, in functie de particularitatile toxinei, cantitatea de toxina inhalata, ingerata sau depusa pe piele. Simptomele pe care le produc toxinele implica sistemul nervos central, dar adesea sunt precedate de simptome mai putin evidente, cum ar fi greata, starea de voma, diareea, crampele sau iritarea stomacului si senzatia de arsura. Simptomele tipice neurologice, deseori se dezvolta rapid in cazurile severe; de exemplu tulburari de vedere, imposibilitatea de a inghiti, dificultate in vorbire, lipsa coordonarii musculare si anormalitati senzoriale (amortire la nivelul gurii, gatului sau extremitatilor). Ploaia galbena poate produce de asemenea hemoragii incluzand unele sau toate din simptomele urmatoare:

□ Ameteala,

□ Umflaturi severe si insensibilitate a pielii,

□ Flictene mici si tari,

□ Coagularea sangelui,

□ Soc (care poate duce la deces).

b. Auto-ajutor. Imediat dupa recunoasterea semnelor ce indica folosirea toxinelor, se vor lua urmatoarele masuri:

(1) Se opreste respiratia, se imbraca masca contra gazelor, apoi se expira puternic. Urmatorul pas este imbracarea completului de protectie.

Daca apar umflaturi locale severe la nivelul fetei, in cel mai scurt timp:

Se umezeste o carpa, bereta, etc. cu apa din bidon,

Se inspira profund, dupa care se tine respiratia si se ridica masca,

Cat timp se tine respiratia, se inchid ochii si se sterge fata cu o cantitate mare de apa.

Se aseaza masca inapoi pe fata si se verifica etanseitatea, apoi se expira puternic.

Pielea se decontamineaza prin spalare cu apa si sapun imediat ce misiunea permite.

Se schimba hainele si se decontamineaza completul si masca contra gazelor, folosind apa si sapun. Se inlocuieste filtrul mastii.

Daca apare senzatia de voma, se tine respiratia (pe cat posibil), se ridica masca - in timp ce ochii se tin inchisi - apoi aceasta se aseaza pe fata si se verifica etanseitatea.

c. Asistenta medicala. Daca se suspecteaza faptul ca ai fost expus agentilor toxici, se cere imediat asistenta medicala.

Detonatia nucleara

a. In urma detonatiei pot aparea trei tipuri de leziuni. Acestea sunt leziunile termice, leziuni datorate exploziei si leziuni provocate de radiatii. De multe ori cei expusi vor prezenta combinatii ale acestor leziuni. Primul ajutor in leziuni termice si in cele datorate exploziei se acorda in baza celor observate, cum ar fi arsuri, hemoragii sau fracturi.

b. Semnele si simptomele provocate de radiatii, in faza initiala includ instalarea rapida a starii de greata, voma si agitatie. Singura masura de prim ajutor in astfel de cazuri este decontaminarea.