PSIHODIAGNOSTIC

Functiile

Istoricul

Psihodiagnoza- activitate specifica prin care se obtin informatii valide despre structura, dinamica si personalitatea unei persoane cu ajutorul unui anumit tip de instrumente(interviu, observatie, test psihologic).

Criteriile psihometriei clasice:

-natura standardizata a testelor,

-interventia minima a examinatorului,

-sistemul de evaluare- prin raportarea la rezultatele obtinute,

In cadrul interviurilor, subiectul nu este informat despre pertinenta rezultatelor sale,singura interventie permisa- pentru examinator- incearca si obtine o atitudine pozitiva fata de testare,

toti subiectii trebuiesc testati cu acelasi test si in conditii identice.

In anii 1960 a aparut o noua orientare, de la psihometrie s-a trecut la alta orientare- ce fac indivizii , unde, cand si in ce circumstante? De obicei se pleaca de la comportamentul motor si verbal.

S-au construit instrumente specifice- proceduri fiziologice, teste de observare, interviuri structurate, tipuri de noi scale de evaluare.

Diferenta dintre psihometrie si evaluarea comportamentala este ca, in cazul primei, scorul observat si interpretat, este compus dintr-un scor real, care oglindeste o entitate interioara, stabila, precum si eroare de masurare, adica, daca vom calcula acelasi scor, la acelasi test, la aceeasi persoana doar la intervale de timp diferit, vom obtine rezultate care nu difera prea mult.

In evaluarea comportamentala, scorul obtinut este prin definitie instabil.

Evaluarea comportamentala din 1960, in prezent tinde sa devina dinamica si formativa. Acest tip de abordare reliefeaza relatia care exista intre invatare si potential, intre invatare si performanta, ca factor fundamental pentru dezvoltarea si functionarea proceselor cognitive.

Evaluarea formativa pune accent pe evidentierea acelor factori cognitivi sau de natura nonintelectuala care determina calitatea adaptativa la o situatie problematica. Diferentele dintre psihometrie si psihodiagnoza moderna sunt:

-psihometria se centreaza pe produs nu pe proces,

-psihometria clasica nu se intereseaza de variatiile procesului rezolutiv, urmarind doar rezultatele sale;

-nu se intereseaza despre cum se poate ameliora o situatie, despre capacitatile de dezvoltare, despre imbunatatirea performantei subiectului.

In cazul evaluarii formative se urmareste dinamizarea relatiei examinator si examinat, cat si realizarea testului care se evalueaza prin masurarea castigului cognitiv (dintre distanta la nivelul abilitatii care se masoara intre pre-testare si post-testare).

Functiile psihodiagnozei- ca activitate sistemica de evaluare psihologica are functiile:

.-capacitatea de a surprinde corect trasaturi si capacitati psihice individuale si de a reliefa variabilitatea psihocomportamentala intra-grupala versus grup de referinta.

Sistemele de referinta pot fi:

-individul insusi

-grupul din care face parte individul

-normalitatea

evidentierea cauzelor care au condus spre o anumita realitate prezenta a subiectului, mai ales in cazul prezentei disfunctiilor sau a cauzelor psihice;

prognostica- anticiparea evolutiei probabila a comportamentului unei persoane in anumite conditii sau situatii contextuale,

.- de a evidentia cazurile de abatere in sens pozitiv sau negativ de la o norma sau etalon(evidentierea handicapului sau a geniului),

demonstrarea functionalitatii programelor de invatare si formare,

formarea capacitatilor de cunoastere si autocunoastere,

.- posibilitatea folosirii psihodiagnozei in consiliere si orientare vocationala,

.- sprijinul oferit prin psihodiagnoza, deciziilor de conduita in demersul psihoterapeutic de asistenta sau consultanta psihologica,

.- oferirea posibilitatii verificarii unor ipoteze stiintifice- testele devin instrumente de cercetare.

Istoric

Aristotel- 350 in - importanta observarii directe obiective pentru cunoasterea comportamentului uman.

1860- Descartes- relatia corp-minte ca interactiune.

1869- inceputul studiului stiintific al diferentelor individuale- Galton- masoara atribute umane ca inaltime si viteza de calcul, dezvoltand statistic diferentele; in 1879- prima descriere sistematica a unui test de asociatie libera; in 1788 in America, Cattell- inaugureaza un laborator de testare si tot el, in 1880 introduce termenul de test mental; deviatia standard ca masura statistica a variabilitatii rezultatelor in raport de medie.

In 1896- Krapelin- testarea comparativa a bolnavilor mentali cu oamenii normali.

In 1900 Binnet si Simon- initiaza primele interviuri sistematice pentru examinarea inteligentei.

1904 Spermann introduce teoria bifactoriala a inteligentei.

1905 C.G.Jung- experimentul asociativ verbal prin care se descopera si diagnosticheaza complexele inconstiente.

1905 Pierron- tehnici psihometrice ca metode ale psihologiei experimentale.

1905- Binnet si Simon- laborator in scoala primara, dezvolta o scala de diagnostic al nivelului de inteligenta pentru copii normali si anormali(Paris), iar in 1908 a doua scala de inteligenta si inventeaza termenul de varsta mentala.

Scala Binnet-Simon -1908- termenul de comportament in Franta, iar in Belgia apare primul cabinet.

1910- Cattell prezinta prime serie de 10 instrumente psihologice- teste mentale- dar si experimentate.

1911- a treia scara Binnet-Simon

1912- Stern- coeficientul intelectual- evaluare a nivelului actual al inteligentei prin distanta dintre varsta reala si cea mentala.

1917- primul test colectiv nonverbal pentru testarea unei populatii largi(armata USA)- Army alpha and beta examination.

1918- Wood Worth- primul inventar major de personalitate folosit in armata SUA pe recruti.

Dupa primul razboi, explodeaza folosirea testelor.

1921 Roschar- Psihodiagnosticul- introducerea a 10 planse pentru evaluarea bolilor mintale.

1922- Cattell- Corporatia Psihologica - firma de consultanta si publicare a testelor

1923- testarea elevilor de scoala prin testul de dezvoltare mintala Standford.

1936- URSS- interzicerea testelor

1939- Frank- tehnici proiectative pentru probele cu stimuli ambigui, asupra carora, subiectul proiecteaza starile si nevoile interioare

1959 - Guilfort- structura tridimensionala a intelectului- 120 abilitati masurate prin proceduri specifice

1966- Asociatia Psihologilor Americani publica standardele pentru testele si manualele psihologice

1969- APN introduce ghiduri pentru testarea celor dezavantajati.

In prezent -aparatura statistica;

personalitatea de la un model initial uni sau tridimensional se prezinta sub forma unor modele factoriale complexe;

periodicizarea etalonarii, reetalonarii si revizia testelor;

s-au dezvoltat cercetarile pe analize de item;

s-au dezv.cercetarile asupra validitatii; accent special pe standardele de testare psihologica care au devenit obligatorii in diferite state ale lumii.

Seminar 1 `

Testul este o metoda obiectiva si standardizata prin care ne putem forma o parere.

Carte- Mihaela Minulescu- 1996- Chestionarele de Personalitate in evaluarea psihologica-Ed. Garrel Bucuresti

CURS 2

Test - testum- oala de pamant(capacul cesteia)- latina - incercare, proba, marturie, piatra de incercare.

1938- Pieron- testul reprezinta orice experienta psihologica destinata a permite masurarea unui proces de determinare numerica ce se efectueaza cu scopul de a caracteriza un individ supus unor probe determinate.

1954- Ana Nastasi- un test este in mod esential o masura obiectiva si standardizata a unui esantion de comportament.

1960 - R Zazzo - considera ca testul este o proba definita ca si conditii de aplicare cat si modul de cotare, ceea ce permite pozitionarea unui subiect in raport cu o populatie, ea insasi bine definita biologic si social.

Principiile si criteriile in aplicarea testelor

-standardizarea (conditiile in care se administreaza testul, administrarea propriu zisa, cotarea rezultatelor si interpretarea acestora)

-obiectivitatea(oricare ar fi utilizatorul testului, ar trebui sa obtina rezultate foarte apropiate).

Taxonomii

Dupa obiectivul urmarit:

teste de achizitii de cunostinte

teste de inteligenta

teste de aptitudini specifice

teste de atitudini

teste de interes

teste de sociabilitate

teste de personalitate

teste de temperament

teste de dezvoltare

Dupa timpul alocat avem

teste de randament

-teste de viteza

Dupa modalitatea de raspuns

teste cu raspunsul la alegere

teste cu raspunsul creat

Dupa modalitatea de administrare

teste individuale

teste de grup

teste standardizate

teste verbale-in scris sau oral

teste nonverbale

Dupa procesul psihologic folosit in procesarea informatiei

-cognitive

-noncognitive

In functie de felul de interpretare a rezultatelor testelor

-interpretare obiectiva

-interpretare subiectiva

Dupa rezultat avem

teste sintetice-ofera rezultate globale

teste analitice-profile de personalitate

Calitati generale ale testelor

Cand alegem un test , o facem in functie de

-utilitate- se masoara prin avantajul practic si trebuie sa includa scopul testarii,lungimea abilitatea de a scora , usurinta interpretarii rezultatelor

-acceptabilitate -se refera la dimensiune - adecvarea continutului ; scorul obtinut prin testul respectiv sa reprezinte refletarea exacta ;subiectul trebuie sa perceapa instrumentul ca fiind acceptabil

-sensibilitate-capacitatea testului de a sesiza modificarile in timp pt. subiectul respectiv

-caracterul direct- capacitatea testului de a reflecta comportamentul real gandirea si sentimentele reale ale persoanei respective

-nonreactivitatea-acea calitate a testului de a nu provoca sau induce o anumita reactie subiectului.

Reactii

sa nu induca raspunsuri

-sa nu manipuleze raspunsurile

-un item sa masoare 2-3 atribute

-sa nu fie jignitor

-sa respecte intimitatea

-sa nu induca anxietatea

-pot sa formeze o parere mult prea buna pt. cel testat

Profil de personalitate al unui psihodiasgnostician bun:

-spirit de observatie diferentiat pe anumite comportamente,pe cele 3 paliere de comunicare(verbal,nonverbal . .)

-sa poata comunica

-aspect fizic ingrijit

-atitudine neutra ,echidistanta

sa stapaneasca bine testele-instructiuni,teoria din spatele testului,informatii suplimentare relevante pt. test

-neutralitate

-sa-si asume propria greseala daca este cazul

-sa fie flexibil-nu o atitudine de superioritate

-sa aiba autoritate dar sa nu fie despotic

-sa fie sanatos fizic si mental

-sa fie echilibrat

-capacitate de analiza si sinteza

-sa fie moral,curios,deschis la nou d.p.d.v. al noilor descoperiri in domeniul cercetarii

-sa aiba simtul umorului

-sa aiba minim de cultura in domenii anexe.

CURS 3

Codul deontologic

Manualul testului

Masurare in psihologie

I.Exista 3 perspective ce formeaza un continuu de standarde ce reglementeaza comportamentul profesional. Sunt prb.legale, etice si cele profesionale, constituindu-se in perspective.

Primul cod - 1952- in America - APA(asociatia psihologilor americani)- erau descrise 100 principii etice din care 18 se refera la utilizarea testelor si la probele pentru psihodiagnoza.

-Certificarile necesare utilizatorului de teste - are 3 principii

-Responsabilitatile psihologului - are 4 principii

-Responsabilitatile si calificarile celor ce publica teste - are 3 principii

-Conditiile pe care testul trebuie sa le indeplineasca - are 1 principiu

-Modul de descriere in manuale si publicatii a testelor - are 5 principii

-Securitatea materialelor referitoare la test precum si a materialelor testului - are 2 principii.

Codul deontologic -1965- a fost elaborat de 3 org. profesionale: Asociatia americana de cercetare educationala, A.P.A., Consiliul National ptr masurare ineducatie. Standardele ptr testarea educationala si psihologica publicat in 1954 si revizuit ulterior, contine 10 capitole mari, fiecare cu principii speciale astfel:

1.responsabilitate

2.competenta

3.standarde legale si morale

4.afirmatii publice

5.confidentialitate

6.respectarea integritatii si asigurarea pastrarii bunastarii subiectului

7.relatii profesionale intra si inter disciplinare

8.tehnicile de masurare

9.cercetare pe participanti umani

10.grija manifestata in legatura cu folosirea animalelor in cercetare.

-Responsabilitati in construirea si publicarea testelor.

In codul deontologic testele trebuie sa se bazeze pe principii stiintifice, au proprietati psihometrice cunoscute si evaluate ce pot fi folosite ptr o varietate de utilizari.

Standardele tehnice includ:

-norme privind necesitatea masurarilor validitatii

-gradul de incredere acordat testului

-erorile de masurare

-cercetari privind dezv si reviziile respectivului test

-date asupra scorarii

-stabilirea normelor

-compatibilitatea scorurilor.

Exista 2 categorii de utilizare a testelor

a)utilizatori primari de teste- au nevoie de test ptr a lua decizii; sunt obligati sa demonstreze ca poseda calificarile necesare precum si responsabilitatile legale.Ei sunt implicati in imbunatatirea utilizarii testelor si de asemenea in formarea si influentarea utilizatorilor secundari.

b)utilizatori secundari - se intalnesc in procesul educational si include prof, parinti si pers ce se ocupa de politici manageriale deoarece exista riscul sa distorsioneze informatia.

Utilizatori primari de teste sunt implicati in imbunatatirea utilizarii testelor si de asemenea in formarea si influentarea utilizatorilor secundari.De aceea a fost necesar sa se construiasca un grup aditional de de coduri de conduita, de standarde, de tehnici de formare precum si studii de caz. Denumirea unui astfel de cod special este Coduri de practici de testare corecte in educatie.

Responsabilitati in efectuarea testelor - include

normele ptr utilizatori

-procedurile de utilizare - administrarea propriu zisa a testelor; stabilirea scorului, elaborarea raportului de psihodiagnoza, protejarea subiectilor

-reglementari privind calitatea procedurii de utilizare, obtinerea consimtamantului subiectului acolo unde este cazul, specificarea aspectului discriminator al testelor asupra grupelor minoritare; referiri la calificarile examinatorului; pot examina testele doar cei calificati.

-persoana calificata trebuie sa aibe informatii asupra masurarii psihologice; ptr fiecare test folosit trebuie sa cunoasca istoricul testului respectiv, sa fi promovat cursurile necesare daca exista, sa aiba experienta si cunostinte in domeniul in care se aplica testul.

-obtinerea obtinerea consimtamantului subiectului- psihologul este obligat sa explice scopul, motivul testarii si sa obtina consimtamantul(semnat de subiect si psiholog),

-comunicarea rezultatelor testarii.

II. Manualul testului

Informatii obligatorii cuprinse - capitole:

a) informatii generale-titlu, editia, autorii, data publicarii, materiale suplimentare necesare, timp de administrare si costurile necesare,

b)descrierea pe scurt a scopului sau a naturii testului

-tipul general de test

-natura continutului testului

-informatii despre subtestele sau scalele continute

-tipurile de itemi folositi

c)evaluare practica - trasaturile sau aspecte calitative ale materialului testului(usurinta utilizarii, afectivitatea, adecvarea fata de subiecti); aspecte referitoare la modul de utilizare, de administrare; procedurile de scorare(scorul obtinut dat de etalon); calificarile cerute personalului ce administreaza testul; validitatea de fatada(cum se poate prezenta testul subiectilor testati)

d)evaluari tehnice, respectiv: informatii despre norme- tipurile de norme folosite(percentilele, scorare), fidelitatea, validitatea

e)evaluarea rezumativa a testului- trebuie sa se faca referiri asupra elementelor pozitive si negative ale testului.

Masurarea in psihologie- cuantificarea- proces de atribuire a unui numar unei anumite variabile(procesului psihic).

Variabila- fie comportamentul psihologului, atitudini..

Masurarea cantitativa in psihologie include 3 tipuri de statistici:

-statistici descriptive - grafice, mediana, frecvente

-statistici inferentiale - fac corelatii si care au capacitatea de a judeca diferentele dintre indivizi sau grupuri

-statistici multivariale - se aplica in calcule de tip factorial, calcularea regresiilor, corelatiile multiple.

Tipul de masurare folosit este dat de nivelul de masurare

-nominal

-ordinal

-de interval

-proportie

Identificarea tipului de masurare se face in functie de 4 caracteristici:

-exclusivitatea

-ordonare

-echivalenta

-caracterul absolut

Scala de tip nominal are 1 caracteristica - exclusivitatea - presupune atribuirea a cate unui nr si doar a lui unei anumite valori a variabilei.

Scala de tip ordinal - are ca si caracteristici ordonarea si exclusivitatea; permite rangarea variabilelor(a aseza in ordine crescatoare, dar nu arata si cu cat).

Scala de interval - are caracteristici echivalenta, exclusivitate, ordonare(intervale egale intre valori, dar nu avem absenta variabilei respective).

Scala de proportie - are toate cele 4 caractere dar si 0 absolut. Se poate face orice tip de operatie matematica.

SEMINAR 2

Concepte fundamentale implicate in calitatile metrologice ale testelor

-fidelitate

-validitate

-standardizare

1.Constructul(primul concept)- idee- elaborata de experti pentru a rezuma un grup de fenomene si a fi utilizata intr-un cadru stiintific(exemplu-sistemul psihic).

Proprietatile constructului:

-orice construct este o abstractizare a unor regularitati

-nu pot fi observate direct, noi putand observa doar acele evenimente concrete prin care constructul este descris, poate fi considerat ca o eticheta aplicata unei grupari de comportamente care covaliaza.

Construct - notiune teoretica derivata din cercetare si din alte experimente, care a fost construita pentru a explica comportamente sau modele de comportament observabile. Structura constructului poate fi multidimensionala, include parti sau componente care sunt numite fatete. Guilford - fatetele creativitatii sunt: fluiditate, flexibilitate, originalitate, elaborare, senzitivitate fata de probleme si redefinire.

Relatia dintre construct si teoria psihologica

Orice construct este fundamentat pe o teorie ce permite descrierea si predictia comportamentelor legate de acel construct in situatii specifice. Din aceasta cauza in procesul de elaborare a testelor care sa masoare un anumit construct, demersul incepe prin asocierea acestui construct, a variabilelor cantitative despre care se presupune ca se afla in relatie crescatoare cu scorurile testului. Urmatorul pas este formularea de afirmatii care descriu modul in care se comporta persoanele ce obtin valori mari la testul respectiv, ca si cele care obtin valori mici, scazute.

Descrierea constructului in comportamente concrete se realizeaza in 3 pasi:

1.identificarea acelor comportamente care au legatura cu constructul

2.identificarea altor constructe si deciderea pentru fiecare dintre acestea daca au sau nu legatura cu constructul masurat,

3.pentru fiecare construct se realizeaza o lista de comportamente prin care el se manifesta. Pentru fiecare comportament in parte se decide daca are sau nu legatura cu constructul initial.

Reteaua care construieste aceste constructe si comportamente, a fost numita de unii cercetatori nomologica(are la baza legi); iar altii considera ca nu legile, ci relatiile de probabilitate stau la baza retelei, astfel ca au numit-o retea stohastica.

Ultima etapa in descrierea constructului este verificarea experimentala a fiecareia dintre afirmatiile in legatura cu acel construct. Daca (1) comportamentele nu au legatura cu constructul, se reia procesul de redefinire a constructului.

Domeniul de continut al unui test - multimea tuturor comportamentelor ce pot fi utilizate pentru a masura atributul specific sau caracteristica la care se refera testul.

Diferentele dintre construct si domeniu: constructul este mai abstract. In domeniu de continut al unui test, se urmareste evidentierea limitelor domeniului respectiv si importanta fiecarui domeniu al continutului.

Un alt concept - grupele contrastante sau grupurile extreme, sunt 2 loturi de subiecti care printr-o variabila sau mai multe au valori diferite si extreme, respectiv, un grup obtine valorile cele mari, pe cand celalalt, valori dintre cele mai mici.

Modul de formare ale celor doua grupuri extreme este dependent pe de o parte de numarul de variabile alese, iar pe de alta parte de scala pe care sunt efectuate masuratorile.

Recomandarile expertilor - fiecare dintre cele 2 grupe sa fie formate din 27% din populatia intregului glob, dar in practica se accepta ca fiecare grup sa aiba 25%-30%.

Alt concept - criteriul - variabila pe care incercam sa o prevedem cu ajutorul testului respectiv. In aprecierea personalului, criteriul este o masura a nivelului de performanta exprimata cantitativ si bazata pe o desciere completa muncii prestate.

Dimensiunile unui criteriu:

Unidimensionale

Multidimensionale(perspectiva cantitativa sau calitativa).Ex. performanta in munca - cantitatea de produs realizat in unitatea de timp; calitatea muncii; timpul de munca neutilizat; stabilitatea in munca.

Costul instruirii

Cunostintele profesionale

Satisfactia in munca

Evaluarile facute de superiori si colegi.

Conditiile care trebuie sa le indeplineasca un test pentru a face posibila aprecierea corecta a caracteristicilor sale:

-sa fie relevant pentru activitatea sau caracteristica la care se refera testul

-sa fie fidel

-sa fie practic

-sa fie exprimat in unitatea comparabile pentru toate persoanele

-in cazul in care are un criteriu multidimensional, sa releve importanta diferitelor componente, cat si nivelul individual al fiecaruia dintre ele.

Clasificarea criteriilor:

1.dupa modelul de obtinere a valorii acestuia

-subiective

-obiective

2.dupa gradul in care criteriul valorilor este dependent de contextul in care se afla persoana evaluata

-individuale

-de grup.

Construct - inteligenta.

Domeniul de continut - capacitatea de a se adapta la situatii noi; capacitatea de a rezolva problemele aparute.

Criteriul -varsta; adaptarea la situatii noi; stadiu(Piage).

CURS 4

Fidelitate si Validitate

Fidelitate

In 1954 si in 1966, APA - fidelitatea reprezinta precizia, consistenta si stabilitatea masuratorii realizata de test. In 1974, defineste fidelitatea - gradul in care rezultatele testarii pot fi atribuite surselor sistematice de variatie.

In 1985, APA defineste fidelitatea astfel - gradul in care scorurile testului sunt consistente sau repetabile, adica gradul in care scorurile nu sunt afectate de erorile de masura; orice test este considerat fidel daca:

-este precis,

-este lipsit de erori de masura

Orice persoana obtine scoruri egale la test si la o forma paralela a acestuia, in situatia in care erorile de masura la cele doua teste (pentru orice persoana) sunt independente.

Criteriile de fidelitate ale testelor:

Dispersia rezultatelor testului sa fie mare

Distributia rezultatului testului sa fie normala

Rezultatul testului aplicat unui subiect sa fie asemanator cu rezultatul obtinut la retestare

Fidelitatea testelor colective sa fie mai mare decat la cele individuale.

Metode pentru evaluarea fidelitatii

Test-Retest - se masoara coeficientul de stabilitate care arata cat de stabile sunt rezultatele testului respectiv in timp. Pasii ce trebuiesc urmariti:

-administrarea testului unui grup de persoane;

-administrarea testului inca o data dupa un interval de timp, aceluiasi grup;

calcularea unui coeficient de corelatie liniara intre scorurile obtinute la cele doua testari.

Din perspectiva acestei metode, testul este stabil daca de la o testare la alta nu se produc modificari in clasificarea subiectilor.

Analiza consistentei interne - coeficientul obtinut este coeficientul de consistenta interna.

Prin aceasta metoda se verifica daca diferitele parti ale testului concorda intre ele.

Exista mai multi coeficienti de consistenta interna:

-coeficientul a (Alfa) - Crombach

-coeficientul l (Lambda) - Guttman

-coeficientul r₂₀ =r₂₁- indica masura in care itemii testului se refera la acelasi lucru; daca masoara acelasi construct.

Pentru a putea calcula primul din acesti coeficienti ai consistentei interne, testul pentru care masuram coeficientul, trebuie sa masoare o caracteristica unidimensionala si sa nu fie administrat cu limita de timp.

Formele paralele - se obtin coeficienti de echivalenta care exprima cat de asemanatoare sunt cele doua teste. Pasii in administrarea acestei metode sunt:

-administrarea primului test pe un lot de persoane,

-administrarea la un timp scurt a formei sale paralele(masoara acelasi lucru),

se calculeaza coeficientul de corelatie liniara intre scorurile obtinute, intre cele doua testari.

O forma particulara a acestei metode este forma injumatatirii - consta in administrarea testului unei populatii, impartirea testului in doua si calcularea coeficientului de corelatie intre cele doua jumatati.

Validitatea

Intrebarile care dau informatii despre validitate pot fi:

1.Masoara testul ceea ce-si propune sa masoare ?

2.Poate fi util testul in luarea unor decizii corecte ?

3.Sunt aplicate corect scorurile testului pentru scopul avut in vedere ?

4.Exista consecinte pe termen scurt sau lung pentru interpretarea rezultatelor ?

5.Exista efecte secundare ale testului ?

Validitatea se evalueaza in urma unui proces decizional.

Validitatea unui test se refera la cat de potrivite sunt interpretarile descriptive, explicative sau predicative care se dau scorurilor sale (Silva - 1993).

Pentru APA - validitatea este masura in care o anumita inferenta facuta,

plecand de la test, are inteles si este potrivita,

-este procesul prin care se investigheaza gradul de validitate a

interpretarii propuse de test.

Initial s-a considerat ca exista mai multe tipuri de validitate:

- validitate conceptuala,

- validitate de continut,

-validitate concurenta.

Astazi, se considera ca acestea sunt fatete ale validitatii, sunt etichete atribuite unor categorii de strategii de validare.

Validitatea nu se exprima in coeficient ci se deduce prin acumulare de dovezi empirice si conceptuale;

-este un proces cumulativ si care trebuie evaluat periodic,

depinde de felul in care este folosit testul si nu de testul in sine.

Fatetele validitatii:

-validitatea testului, referitor la constructul masurat - ipotetico-deductiva - , este prima care se analizeaza in procesul de validare a unui test;

-trebuie sa descrie, constructul pe care testul il masoara in termeni comportamentali precisi, identificand comportamente care au legatura cu constructul, se identifica alte constructe apropiate si se decide pentru fiecare in parte daca are sau nu legatura cu constructul initial, se realizeaza o lista cu comportamente corespunzatoare fiecarui construct din cele anterioare si are legatura cu constructul nostru.

Exista 3 componente ale validitatii:

-validitatea materialului testului, presupune specificarea constructului masurat

-validitatea structurii constructului - presupune sa se evidentieze elementele componente si legatura dintre ele,

-validarea externa - prin care se determina relatia constructului cu alte masuratori si care este de doua feluri:

-convergenta(se masoara acelasi construct pe care il masoara si alte teste; presupunandu-se ca rezultatele tuturor testelor trebuie sa covalieze in acelasi sens),

-discriminanta (atunci cand testul respectiv evalueaza alte variabile ale constructului decat oricare alt test construit pana atunci).

Pasii prin care putem decide validitatea unui test:

-se verifica daca itemii sunt formulati clar

-se studiaza corelatiile dintre temi

-se cerceteaza corelatiile itemilor cu o scara externa

-se face analiza de item

-se efectueaza analiza factoriala si analiza de clusteri a itemilor.

O alta metoda prin care se poate decide validitatea unui test, consta an manipularea experimentala a constructului masurat de test - Murphy - 1997.

Seminar 4

Sursa sistematica de variatie - se opune erorilor de masura.

Metoda analizei consistentei interne - fidelitatea

- coeficient alfa

α_(Crombach)=     .

n - nr.de itemi ai testului ptr. care masuram

σ - abaterea standard a scorului total al testului

- suma variatiilor scorurilor itemilor (cu varietate mare de raspunsuri)

- coeficient lambda - valoarea cea mai apropiata de realitate

λ_{3 (Guttman)}= 1 i ≠ j

- varianta scorurilor observate la test

- dispersia scorurilor observate la itemul i, respectiv y_i

- covalenta scorurilor observate la itemii i ≠ j

r₂₀ = n - nr.de itemi

p_i,q_i - frecventele relative ale celor care au raspuns

corect - p_i si incorect q_i la acelasi item

O forma particulara a lui r₂₀ este r₂₄ → se aplica atunci cand testele au acelasi grad de dificultate ptr. toti itemii

p, q - reprezinta mediile frecventelor relative ptr. raspunsurile corecte-incorecte ptr. fiecare item in parte

r₂₁ =

Metoda injumatatirii

r₁₁ =

r₁₁ - in care r este coeficientul de fidelitate al fiecarei jumatati a testului sau corelatia calculata intre cele 2 jumatati ale testului

Un caz particular - caz in care se modifica numarul de itemi

r₁₁ - Spearman Brown

r₁₁ =

n - numarul de ori de care creste sau descreste nr.de itemi initiali ai testului

SEM - eroarea standard de masura

- arata intervalul de incredere pe care il putem acorda scorurilor reale ale testelor

- alternanta a fidelitatii

r - coeficient de fidelitate a testului meu

σ - abaterea standard

SEM

Exemplu: IQ = 90

SEM = 7

Subiectul are inteligenta (90-7, 90+7) - apartine intervalului (83,97)

Conditiile necesare ptr. cresterea coef.de fidelitate:

- esantionul sa fie cat mai voluminos (ex: ptr a micsora de 2 ori eroarea standard, trebuie sa marim de 4 ori esantionul ca volum)

- esantionul sa fie reprezentativ si eterogen

- masuratorile facute cu ajutorul testului sa fie independente intre ele

procedura de admitere a testului: atunci cand testul este aplicat ptr. a i se

masura coeficientul. de fidelitate, sa fie identica cu cea care se va utiliza in practica

interpretarea coeficientul. de fidelitate - trebuie sa aiba valoarea intre -1 si +1, insa se considera fidel daca are peste 0,60. Daca are intre 0,6-0,7 imi permite sa fac doar comparatii intre grupuri. Daca vreau sa compar persoane, trebuie sa avem intre 0,85 - 1.

Se accepta un nivel scazut cand se iau decizii preliminare (< 0,5). Cand se iau decizii importante, nivelul trebuie sa fie < 0,85.

Coef. de fidelitate (r) al unei ½ de test este de 0,50. Care este r al intregului test.

r₁₁ = r₁₁ = = 0,66

Itemii unui test au crescut de la 25 la 100.

Coef. de fidelitate initial era de 0,5. Daca testul construit ulterior este fidel?

r₁₁ = = = 0,8

Daca un subiect de 35 de ani a obtinut IQ:110, r al testului folosit este de 0,89, iar abaterea standard este 15. Care este in realitate inteligenta subiectului meu?

SEM = = = 15 = 15*0,33= 5

Inteligenta este intre 105 si 115

CURS 5

I. Etalonare si reetalonare

II. Aplicarea testelor si interpretarea rezultatelor

I.      Etalonare - construirea de norme.

Norme - reprezinta performantele realizate la testare de catre un esantion luat ca model. Orice norma descrie si se limiteaza la o populatie normativa pe baza careia a fost derivata. Acest lucru implica ca fiecare utilizator de teste, pentru fiecare test folosit sa cunoasca modul in care au fost stabilite, construite normele respective.

Normele nu sunt permanente si nu au valoare absoluta.

Atunci cand alegem esantionul p care se va construi norma, trebuie sa fie respectate cerintele de reprezentativitate. D.p.d.v. al reprezentativitatii, exista mai multe tipuri de norme:

-reprezentative(pentru o intreaga populatie),

-de subgrup,

-locale.

Tipuri de norme

norme de varsta,

percentile,

scorurile standard.

1. Normele de varsta - conceptul a fost introdus in anul 1908 in procesul de revizie al scalelor, de Binnet Simon.

Normele de varsta pot fi utilizate cand se urmareste caracterizarea acelor functii psihice care se modifica clar si consecvent odata cu varsta.

Percentilele - reprezinta procentul de persoana din esantionul standard care se situeaza sub un rezultat dat.

Avantaje:

usor de inteles de utilizatori;

nu presupune utilizari statistice sofisticate;

este adecvat prin distributiile asimetrice.

Dezavantaje:

nivelul de masura este cel ordinal;

distorsioneaza mult diferentele de scor superioare si inferioare ale distributiei rezultatului testului.

permite compararea doar a grupelor similare .

Scorurile standard - se obtin prin transformari lineare si neliniare ale notelor brute.

Avantaje:

exprima diferentele absolute intre scoruri

permite compararea rezultatelor a doua teste, bineinteles pentru grupe echivalente de subiecti.

Dezavantaje:

sunt inadecvate pentru datele care nu se curbeaza pe o curba normala de distributie;

este dificil de explicat pentru utilizatori.

Aplicarea testului

Testul psihologic, fie evalueaza atribute psihologice, fie serveste predictiei unor comportamente. Orice test psihologic este alcatuit din una sau mai multe probe. Raspunsurilor testului li se atribuie scoruri.

Scorurile sunt valori numerice atribuite conform unor reguli fixe.

Itemul testului reprezinta situatia testului care solicita un raspuns sau o reactie din partea subiectului. Itemul poate fi pus sub forma de intrebare, desen, problema situationala a unei liste din care se alege, sau sub forma de ordonare.

Scala este setul de itemi omogeni care se refera la acelasi aspect psihologic.

Important ! - Testul psihologic masoara comportamente prin care se pot face inferente asupra altor comportamente care pot fi masurate mult mai greu.

Relatii posibile intre itemi si trasatori psihice de personalitate:

taxonomie - apartine lui Anglait(1986) - itemii pot descrie relatiile subiectului; relatii deschise(observarea directa); relatiile acoperite(de sentimente..etc); relatiile psihofiziologice,

atribute ale trasaturii - dispozitii exprimate adjectival sau substantival;

dorinte si trebuinte;

fapte biografice;

atitudini;

reactiile altora;

alte continuturi fara legatura aparenta.

Este important ca un test sa masoare ceea ce-si propune sa masoare - sa fie valid. Pentru aceasta trebuie sa se cunoasca acei factori care intervin sau influenteaza reactia subiectului la situatia de testare.

Factorii:

a.      tin de caracteristicile stimulului(ale testului)

-continutul propriu zis,

-forma testului si maniera de raspuns,

-dependenta de cultura(acolo unde exista),

b.     tin de caracteristicile situationale

-modul de administrare al testului,

-contextul interpersonal(influenta examinatorului),

-caracteristicile fizice(lumina, zgomot, . etc),

c.      tin de caracteristicile personale implicate

-scopurile personale ale testarii,

-stilul personal de raspuns ce tine de dezirabilitatea sociala, de complianta, de mecanismele de aparare ale Eului,

-fizice(oboseala, odihna,..etc),

-fluctuatiile atentiei si memoriei dar care au ca si cauza dinamica Inconstientului,

-capacitatea de a intelege intrebarea si "indemanarea" la lectura,

-starea emotionala sau de tensiune,

-familiarizarea cu testarea.

Sursele variatiei erorii - influenteaza fidelitatea.

particularitatile durabile dar generale ale unui individ, presupune ca exista anumite deprinderi ce pot influenta nivelul de operare in cadrul testarii;

particularitatile durabile dar specifice - influenteaza raspunsul fie la un test, fie la itemi;

particularitatile temporare dar generale - oboseala;

particularitatile temporare si specifice

factorii sistematici - tin de conditia de testare, de efectul interactiunii personale(sexul sau rasa examinatorului).

SEMINAR 5

Validitate (continuare curs 4).

Validitatea testului relativa la continutul sau (a 2-a fateta).

Acest tip de validitate presupune estimarea felului in care actioneaza o persoana in universul de situatii pe care testul intentioneaza sa-l reprezinte. Se realizeaza dupa definirea constructului si se urmareste verificarea tuturor situatiilor care pun in joc constructul masurat.

Se analizeaza daca esantionul de stimuli si cel de raspunsuri observabile si inregistrate in procesul de masurare sunt reprezentative pentru universul de comportamente pe care il defineste constructul respectiv.

Nu este o validare in sensul curat ci este mai degraba o analiza a testului in privinta claritatii, a reprezentativitatii si a relevantei continutului sau.

A 3-a fateta:

Validitatea testului relativa la criteriu este gradul in care deductiile facute pornind de la scorurile testului concorda cu cele bazate pe scorurile unei alte masuratori numita criteriu.

Exista 3 tipuri de procedee:

-validitate predictiva

-validitate concurenta

-validitatea obtinuta prin utilizarea grupelor contrastante.

Validitatea predictiva - masoara gradul de eficienta al testului in prognoza comportamentului unei persoane intr-o situatie data. Se realizeaza prin compararea scorurilor testului cu rezultatele obtinute la criteriu dupa un interval de timp mai scurt sau mai lung.

Lotul de subiecti pe care se realizeaza aceasta fateta trebuie sa fie neselectionat, trebuie sa contina atat subiecti cu valoare mare (scoruri mari) cat si subiecti cu scoruri mici.

Validitatea concurenta - utilizeaza un esantion de populatie selectionat.

La grupele contrastante presupune sa impartim esantionul in doua grupe cu valori mari si mici - iar prin testul nostru trebuie sa obtinem aceeasi impartire a esantionului.

SEMINAR 6

Continuare CURS 5.

Etalonare./

Notele standard

-Z,

-T,

-H.

Z=(X-X*)/ σ

X= nota bruta obtinuta de subiect,

X*= ca medie - media grupului,

σ =abaterea standard

Dezavantajul - daca*este mai mare decat valoarea obtinuta de subiect, atunci Z este negativ.

T si H - in care media distributiei este de 50, iar σ in cazul lui T este 10; in cazul lui H este 14.

Clasele normalizate - distributia unei populatii in 5, 7, 9 si 11 clase; clasele fiind separate intre ele de intervale de performanta echivalente in functie de medie si abatere standard.

Etalon in 5 clase (procentele sunt standard - % din populatie)

Etalon in 7 clase

Etalon in 9 clase

Etalon in 11 clase

O alta varianta de etalonare este fractionarea in procente egale

-quartilele - sunt 4 clase - fiecare contine 20% din pop,

-decilele - sunt 10 clase - fiecare contine 10% din pop,

-centilele - sunt 100 clase fiecare contine 1% din pop.

CURS 6

Masurarea inteligentei.

Exista 3 orientari in definirea inteligentei

-ca aptitudine,

-ca dezvoltare,

-ca structura factoriala.

Inteligenta ca aptitudine - se intelege modalitatea de adaptare la situatii noi.

Din aceasta perspectiva exista mai multe tipuri de:

-rezolvarea problemelor concrete - folosim o inteligenta concreta,

- rezolvarea problemelor abstracte - folosim o inteligenta abstracta,

- rezolvarea problemelor verbale - folosim o inteligenta verbala,

- rezolvarea problemelor nonverbale - folosim o inteligenta nonverbala.

Testul analitic de inteligenta TAI - autor Maili.

Inteligenta ca dezvoltare presupune corelarea inteligentei cu varsta. Presupune identificarea aspectelor calitative ale inteligentei, si se introduce notiunea de QI, prin care se coreleaza varsta mentala cu cea cronologica.

I nteligenta ca structura factoriala, presupune sa redescompuna in componente factoriale, diferentele individuale in rezolvarea probelor de performanta individuala.

Factorii sunt: constructe ipotetice si denumite prin analiza continutului psihologic subdiacent acestor variabile latente.

Metoda de obtinere a factorilor presupune administrarea unui grup de persoane, a unui set de teste, apoi calcularea intercorelatiilor dintre scoruri pe toate perechile de itemi posibili, pe setul de rezultate, iar printr-o procedura statistica se reduc scorurile la itemi, la un numar cat mai mic de scoruri, respectiv la factorii presupusi a sta la baza performantelor sau rezultatele tuturor testelor.

Sociabilitate - factorii

-felul in care petrec timpul liber,

-relationarea in societate . etc.

La inteligenta s-au construit 4 teste

a-unul de intelegere a vocabularului,

b-unul de intelegere a citirii,

c-unul de rezolvare de probleme aritmetice si rationamente conceptuale,

d-un test pe varianta comportamentala.

Sunt 2 factori:

-pentru a+b - abilitate verbala,

-pentru c+d - abilitate matematica.

Spearman -1927 - a evidentiat 2 tipuri de factori

-factorul general G

-factorii specifici.

Factorul general G:

-intelegerea experientei,

-deducerea relatiei dintre comportamentele unui sistem,

-deducerea corelatiilor dintre componentele aceluiati sistem.

Tipul de test ce poate fi rez. Cu aceste tipuri de factori sunt cele de tip analogie.

Un alt autor care creeaza o teorie factoriala a inteligentei.

Fherstone, in 1938, a definit inteligenta cu ajutorul a 7 factori primari:

-factor de intelegere verbala (masurat cu ajutorul testului de vocabular si cu cele de deprindere a citirii),

-factor de fluenta verbala(masurat cu ajutorul testelor careau ca sarcina producerea rapida de cuvinte).

-factor numeric(se masoara cu ajutorul problemelor aritmetice),

-factor de vizualizare spatiala(desenele geometrice, teste de manipulare mentala a simbolurilor),

-factor de memorie(testele de reamintire), de lunga ti de scurta durata,

-factor de ratiune(se masoara cu ajutorul testelor de analogii sau a seriilor de completat),

-factor de viteza perceptiva(teste care cer o rapida recunoastere de simboluri).

Primul test de inteligenta - matrici compresive.

Raven - formele

-construite in 1938 -matrix- este alcatuit din 5 serii a cate 12 probleme fiecare, pleaca de la factorul G al inteligentei. Ce I se cere subiectului este sa-si mobilizeze imediat observatia si de asemenea sa fie capabil de rationamente clare.Pentru a rezolva cei 60 de itemi subiectul trebuie sa

-inteleaga figuri fara semnificatie definita,

-sa sesizeze relatiile existente intre figuri,

-sa conceapa natura figurii care urmeaza si sa fie capabil sa completeze fiecare sistem de relatii prezentate,

-de a dezvolta un sistem specific de a rationa.

Gradul de dificultate a itemilor creste pe masura ce se inainteaza, iar saturatia in factorul G este de 0,82.

PM 38 - al II-lea test.

Construit in 1947 -Matrix-sau PM47 - este un test in culori, folosit pentru copii si examene clinice, pentru studii antropologice, virstnici sau persoane care au alterata inteligenta.

Probele A si B sunt similare cu A si B din PM 38, a 3-a serie- A,b (cea din mijloc), este serie de trecere ca si grad de dificultate.

Cele realizate in 1947 si revizuite in 1962 - Matrix 62 - prescurtarea PMA - pentru persoane cu inteligenta medie si peste. Are 2 serii, iar tipul de probleme sunt similare seriilor C, D si E, de la PM 38.

Se poate da cu timp limitat, se doreste sa masoare rapiditatea efectuarii unei sarcini intelectuale.

Se poate da cu timp liber, determinand capacitatea maxima a rationamentului logic. Are 62 itemi.

Testul de inteligenta Maili sau TAI - construit de Maili care a obtinut aceasta proba prin combinarea altora deja existente si a urmarit prin acest test

-sa dea o masura generala a gradului de intel.

-sa dea indicatii asupra caracterului calitativ a inteligentei ca aptitudine.

Poate fi aplicat pentru 9-14 ani, adulti, colectiv sau individual, este format din 6 sub teste complet diferite, in cazul in care se aplica copiilor, se poate aplicda in 2 secvente de timp. Cele aplicate copiilor sunt sub testele

-imagini,

-analogii,

-lacune.

Cu acestea 3 trebuie sa inceapa.

Cele 4 tipuri de inteligenta testata prin Maili

-abstracta - sub teste - desene si cifre,

-inventiva- sub teste - desene si fraze,

-concreta- sub teste - imagini si fraze,

-analitica- sub teste - cifre si imagini.

CURS 7

Testele de aptitudini: memorie, atentie, creativitate.

Memoria este aptitudinea de a conserva lucruri sau/si evenimente bine delimitate si a le reproduce in momentul dorit cat mai exact posibil.

Exista 3 tipuri de memorii

-senzitiva,

-de scurta durata, sau de lucru(MSD)

-de lunga durata(MLD)

Acest model al memoriei este numit "model modal", autorii fiind Atkinson si Schiffinn. Ei considera ca stimulii din mediu sunt procesati de catre unii analizatori vizuali, auditivi sau tactili, informatia fiind inmagazinata in depozit de memorie pe termen scurt, si poate declansa un raspuns la nivelul organismului. Din acest depozit se ajunge in depozitul permanent de memorie. Circulatia informatiei se face in ambele sensuri.

In anii 90, MLD a fost impartita de Thulving in:

-memorie episodica(inmagazineaza intamplarile noastre),

-memorie semantica(cunostinte).

Se consudera ca, capacitatea de a memora, este influentata de mai multe componente psihice(afectivitatea, gradul de constienta, vointa, inteligenta).

Din cauza acestor intercorelatii se considera ca in testarea memoriei aici si acum exista influente ale situatiei actuale a subiectilor de atentia lor, dar si de metoda folosita si continutul examenului respectiv.

Atunci cand avem rezultate cu valori extreme, fie+, fie -, ele nu pot determina orientarea scolara sau vocationala.

Scale de memorie:

1,Scala clinica de memorie Wechsler-1995- are 7 axe ce masoara

a.date personale si informatii generale despre subiect,

b.orientarea spatio-temporala,

c.controlul mintal ce are ca sarcina numararea inversa, recitarea alfabetului si a

nr. din 3 in 3,

d.memorarea logica care inseamna nr. de idei memorate dintr-un test,

e.memoria imediata a cifrelor,

f.memoria figurilor geometrice prin reproducere,

g.memoria cuvintelor pereche.

2. testul de memorare si atentie Lachy, are 9 sub teste:

a.memoria imediata a cifrelor,.

b. memoria cuvintelor pereche,

c. memoria recunosterii,

d. memoria textului,

e. memoria dispunerii semnelor,

f. memoria executare de consemn,

g. atentie concentrata

i.+h. teste de punctare cu mana stanga si dreapta.

3.Testul de retentie vizuala, Benton(test clinic) are 2 forme:

-A si B poate fi aplicat si copiilor si adultilor.

Forma de azi, contine 3 forme paralele a cate 10 planse si 2 forme paralele cu alegeri multiple, ce au fost obtinute prin combinarea formelor precedente.

Fiecare plansa contine o figura geometrica care este prezentata pacientului timp de 10 secunde si apoi I se cere sa reproduca desenul. Timpul poate varia intre 5 si 15 sec. Rezultatul la acest test este influentat de afectiuni cerebrale. In afara de memorie, pacientul are nevoie de perceptie spatiala si de abilitate motrica pentru a reproduce desenul.

4.testul de memorie topografica este folosit in orientarea profesionala. I se prezinta subiectului o plansa ce reprezinta un oras cu principalele strazi si cu 37 de amplasamente. Este lasat 4 min. pentru a studia si invata harta respectiva, apoi se prezinta un plan ce contine doar strazile, iar sarcina este sa plaseze pozitia a 15 edificii din harta initiala.

5.Testul de memorare a unui text - Gogu Elen.

I se citeste un text care contine descrierea activitatii unei persoane obisnuite in conditiile unei zile obisnuite. Apoi I se prezinta acelasi text cu spatii libere pe care trebuie sa le completeze. Are saturatia in factor G, de 0,80. Este folosit in orientarea profesionala.

6.Testul de memorie auditiva - Royer.

I se citeste subiectului un text insa sarcina este sa raspunda la un chestionar referitor la nume, cifre, fapte descrise in text.

ATENTIA

A fost definita ca o focalizare asupra unei activitati particulare in detrimentul altor activitati concurente.

Azi este considerata un concept multidimensional astfel se considera ca atentia asigura o functie de selectie printre stimulii care se prezinta organismului dintre care doar unii beneficiaza de un tratament prioritar care se traduce printr-o facilitare a perceptiei lor, prin alegerea si producerea unor raspunsuri adecvate, printr-o prelucrare mai elaborata si prin accesul la constiinta.

Din aceasta cauza, este mai adecvat sa vorbim de o stare de atentie ce inseamna o stare clara, de constiinta care este de interdependenta cu intensitatea tensiunilor interioare si intensitatea stimulilor.

Atentia poate fi:

-spontana sau voluntara,

-restransa sau extinsa,

-rigida sau fluctuanta,

-subiectiva sau obiectiva,

-analitica sau sintetica,

-statica sau dinamica.

Fiecare are un test specializat. In general sunt teste de concentrare a atentiei si masoara:

-capacitatea de a rezista la distragerea prin perturbatii,

-distributivitatea atentiei.

Cele mai simple teste sunt cele de baraj, ce masoara viteya si exactitatea.

CREATIVITATEA

A fost definita in 1989 - Tylor. A teoretizat 4 directii de abordare a creativitatii:

1.Studiul contextului social, ca generator si receptor al expresivitatii creative,

2.Studiul performantelor, al caracteristicilor care asigura produsului recunoasterea calitatii de originalitate,

3.Studiul proceselor mintale implicate in creatie.

4.Studiul P, fiind definita prin aceasta perspectiva ca un cluster, care determina comportamentul creativ si un anumit tip de performanta.

In aprecierea originalitatii unui produs, trebuie sa se tina sema de urmatoarele criterii:

-nivelul potentialului creator; impune o serie de caracteristici care nu tin de functionalitatea factorilor rationali, de activitatea de invatare si care nu sunt prezente la nivelul noului produs creat, departajandu-se produsele originale de cele banale.

-considera apriori ca exista diferite nucleuri de originalitate, dar si o continuitate a originalitatii normal distribuite - viziunea lui Kettell.

-nu se pot distribui un alt tip de caracteristici care sa departajeze performantele creative de cele noncreative, deoarece originalul se impune in virtutea calitatii sale de paradox, care este adaptat si nu are nevoie de o lista de termeni specifici - viziunea lui Barron.

- Pikard - 1990 - considera ca, criteriul de apreciere trebuie sa fie apreciat individual si public.

-performanta originala presupune comportamente originale si comportamentul poate fi considerat el insuti performanta creativa in functie de gradul de originalitate prin care se impune.

Definitiile creativitatii ale lui Torans:

1.procesul creativ presupune goluri in cunoastere si dizarmonii, sensibilitate in sesizarea acestora, identificarea dificultatilor, cautarea de solutii, emiterea de ipoteze, verificarea si modificarea lor, atunci cand este cazul si adoptarea in final a solutiilor optime creative.

2.creativitatea este un proces care conduce la elaborarea de solutii noi, neancercate. Pentru aceasta, se asociaza inf. existente in memorie cu cele noi, se cauta solutii, se fac presupuneri, alternetive, pentru rezolvarea problemelor, se testeaza si retesteaza aceste alternative, se perfectioneaza si in final se comunica rezultatele.

Cele mai cunoscute teste de creativitate au fost construite de Guilford si de Torrance.

Testul Torrance de gandire creativa ce permite evaluarea figurala si verbala, a fost elaborat in 1960, el presupunand 7 activitati stimuli. Testul figural cuprinde 3 seturi de activari stimuli. Permite masurarea nivelului performantei creative prin intermediul a 6 variabile:

-fluiditate figurala, este un indicator al rapiditatii, usurintei de asociere in planul gandirii

-flexibilitatea figurala - indicator al capacitatii de restructurare a gandirii in raport cu noile situatii,

-originalitatea indica independenta de rationament, precum si capacitatea de integrare a unor elemente diverse in acelasi camp perceptiv,

-elaborarea - reprezinta capacitate de transformare si combinare de idei in procesul constructiei mintale,

-rezistenta la inchidere prematura. Masoara capacitatea de rezistenta perceptiva la figura indusa prin stimul sau rezistenta la gesthalt(forma),

-capacitatea de abstractizare semantica. Reprezinta capacitatea de interpretare abstract verbala a figuratului.

CURS

Psihodiagnoza la varstele mici.

In 1997 Nmitrofan - Testarea la varstele mici.

Principala problema d.p.d.v. al diagnosticului la varstele mici, este problema dezvoltarii. Adica incearca sa raspunda daca si in ce directie un copil se abate de la norma. In aceasta incercare s-au construit 2 tipuri de probe pentru copii.

A.    Testele scrineeing (triere) - identifica copii care prezinta riscuri in dezvoltarea psihica-comportamentala.

Testele de tip scrineeing, sunt parti componente ale unor programe mai ample, de evaluare si masurare a copiilor. Programele includ:

-examinarea pediatrica,

-date privind istoria dezvoltarii copilului (din interviurile cu parintii),

-date privind informatii speciale ale copilului (interviu de la educatori, parinti, persoane adulte care fac parte din anturajul copilului),

-evaluarea stadiului general al dezvoltarii copilului (Testele de tip scrineeing),

-revizuirea periodica a dezvoltarii copilului in 4 domenii:

-fizic,

-psihic,

-statutul familiei,

-statutul socio-economic.

Pentru folosirea testelor examinatorul trebuie sa aiba

-sensibilitate pentru preocuparile si grijile parintilor,

-familiarizarea cu copilul,

-capacitatea de a monitoriza influentele datorate interrelatiilor dintre copil si cei care il ingrijesc,

-sa poata monitoriza conditiile fizice ale locului de testare,

-sa poata verifica starea de sanatate fizica a copilului,

-sa-si dezvolte abilitatea de a observa interactiunile dintre abilitatile motorii, cognitive si comportamentale.

Un test de acest tip este DENVER - in Romania - 1993, 1994 de profesorul Mitrofan.

Acest test urmareste evidentierea achizitiilor de dezvoltare a copilului. Are 105 itemi care urmaresc 4 tipuri de comportamente

-sociale,

-de adaptare,

-comportament verbal,

-comportament motor.

Printre materialele necesare sunt

-jucariile zornaitoare - sugari,

-clopotel,

-minge de tenis,

-creion,

-coli de hartie.

Poate fi aplicat pana la 5 ani. Primii 2 ani se aplica din 6 in 6 luni, iar apoi o data pe an.

Componentele pe fiecare tip de comportament

Motor:

-motricitatea decubit dorsal,

-motricitatea decubit ventral (sezand)

-echilibrul,

-ortostatismul (stat in picioare),

-mers,

-alergat,

-deplasare pe verticala (urcat pe scara),

-motricitatea fina a mainilor.

Comportament cognitiv:

-receptivitate generala la stimul,

-perceptie si reprezentare,

-memorie verbala,

-activitatea de a construi si de a reproduce.

Comportament verbal: de la gangurit la pronuntarea de silabe, la limbajul pasiv-activ si structurile gramaticale.

Comportament socio-afectiv:

-diferentierea reactiilor afective,

-imitarea si comunicarea afectiva,

-implicarea in joc cu copiii si adultii,

-manifestari de independenta,

-capacitatea de autoservire.

Proba evidentiaza 4 nivele de dezvoltare

-normal,

-suspect,

-anormal,

-instabil.

Proba masoara nivelul general de dezvoltare, dar si pe cele 4 comportamente, ti de asemenea ofera capacitatea de a urmari dinamica dezvoltarii(imi da si avansul si retardul).

B.     Teste de dezvoltare.

Obiectivul acestor scale este de a compara achizitiile psiho-comportamentale ale copilului cu obiectivele instructionale.

Aceste obiective sunt diferite in functie de instrumentele folosite, de comunitatea din care face parte copilul..etc.

Scopul testarii este de a propune, crea un program de interventie, de recuperare si de compensare a deficientelor observate. La acest program participa psihologi, educatori, parinti, terapeuti.

Pasii programelor de acest gen sunt:

-trierea, depistarea copiilor care sunt in afara nivelelor normale de dezvoltare psiho-comportamentale,

-determinarea nevoilor specifice, de servicii educationale speciale,

-planificarea unui program de actiune educationala si terapeutica,

-monitorizarea progresului subiectilor,

-evaluarea programului.

Psihologul trebuie sa aiba urmatoarele atribute:

-sa fie capabil sa aleaga testul corespunzator,

-sa fie pregatit in domeniul masurarii copiilor,

-sa cunoasca foarte bine testele astfel incat sa poata delimita sectiunule de interes, (itemii de care are nevoie),

-mentinerea raportului cu subiectul testat care presupune rabdare, familiarizarea cu copilul, flexibilitate comportamentala.

Scalele de dezvoltare sunt construite pentru 2 categorii de varsta

-nou nascuti,

-prescolari de la 1 la 6,7 ani.

Examplu de scale

-scala Bayley - pentru dezvoltarea copilului - construit in 1969 si revizuita in 1993 - de la 1 luna la 42 de luni.

Scalele pe care le contine:

-scala mentala,

-scala motorie,

-scala comportamentala.

Scala mentala masoara achizitiile senzoriale perceptuale, memorare, invatare, rezolvare de probleme, comunicare verbala, evidentierea timpurie a gandirii abstracte, limbaj complex, reprezentari mentale, formarea conceptelor matematice.

Scala motorie - evidentiaza nivelul de control corporal, coordonare musculara, controlul motric fin al mainilor si imitarea posturala (propozitiile).

Scala comportamentala tine de atentie, de orientare si de reglare emotionala.

Itemii sunt aranjati in ordinea varstei. Fiecare varsta fiind data de varsta copiilor care au reusit sa rezolve itemul respectiv in proportie de 50 %.

Astfel se obtin 2 varste ale subiectilor

-una de baza - nr. de itemi succesivi care ii poate rezolva,

-una plafon - nr. de itemi la care a esuat.

Scalele pentru prescolari (masoara inteligenta)

-scala de dezvoltare intelectuala Binet-Simon,

- scala de inteligenta Stanford-binet,

- scala de inteligenta pentru prescolari si scolarii mici WPPSI,

-noua scala motrica de inteligenta NOEMI - forma definitiva in 1966 - Rene Zazzo.

Se aplica de la 3 la 14 ani.

3 nivele de dezvoltare a inteligentei

-superioara,

-normala,

-intarziata.

Masoara inteligenta generala (G).

Testarea are 2 etape

I.-sondajul - presupune folosirea mai multor subteste care sunt in legatura cu mai multe nivele de reusita pentru a se obtine nivelul scalei de la care se poate continua examinarea.

Are 3 parti in functie de tipul de proba, astfel:

-comune tuturor varstelor,

-teste de memorie, de logica verbala, de folosirea cifrelor,

-probele usoare (de numarare de jetoane),

-probele grele (de asemanare si de vocabular).

II. Examinarea propriu zisa consta in aplicarea initiala a itemilor de la nivelul de varsta la care s-a inregistrat primul esec (de la sondaj); se continua spre varstele inferioare pana la acele scale la care subiectul nostru reuseste toti itemii dintr-o secventa de varsta, aplicarea itemilor pentru varstele superioare celei care a avut primul esec si se aplica varstei superioare pana se inregistreaza 8 esecuri succesive.

Formula QI este varsta mentala/varsta cronologica x 100 (in luni).