 |
|
 |  |
|
|
| |
 | Alimentatie | Asistenta sociala | Frumusete | Medicina | Medicina veterinara | Retete |
OBIECTIVELE PSIHOLOGIEI MEDICALE
Psihologia Sanatatii si Medicina Comportamentala trateaza acelasi corp de probleme de Psihosociologie si Medicina. Psihologia Sanatatii si Medicina Comportamentala se ocupa de domeniul Psihosociologiei si Medicinei.
Bolile omului si animalelor sunt:
Somatice/Fizice: ulcer, tuberculoza, fractura, gonococul italian etc.
Psihice - de acestea se ocupa psihiatrii; pentru ele se da medicatie psihotropa; se trateaza in doua planuri: diagnostic si terapeutic.
Psihosomatica a aparut ca o incercare de a analiza problemele de ordin psihologic pe care le ridicau bolnavii cu boli somatice.
Astfel, s-au cristalizat urmatoarele directii:
Directia 1 - Directia psiho-somatica reziduala: Rolul factorilor psihologici in declansarea unor manifestari somatice sau a bolii propriu-zise; a contextului psihogenic al bolii care se va declansa, in care apare stresul; analiza factorilor psihologici, reflexelor conditionate in declansarea bolii.
Trebuie sa avem in vedere interactiunea factorilor psihosociali. De exemplu, ulcerul poate sa apara datorita stresului si factorilor psihosociali (datorita grupului, relatiilor cu ceilalti, datorita atmosferei tensionate cu un sef, perceptiei celorlalti despre respectiva persoana). Factorii psihosociali nu pot fi ignorati. Tot ce se intampla la nivel psihologic cu noi, apare datorita factorilor psihosociali care actioneaza prin intermediul factorilor psihicului, determinand o stare de anxietate sau stres.
Aceasta directie investigheaza de ce ne imbolnavim, cum si care sunt bolile datorate stresului (ex: ulcer, infarct, tuberculoza pulmonara etc.) si factorilor sociali.
Directia psihosomatica intereseaza in special pe doctori.
Directia 2 - Directia psiho-somatica (a influentei somaticului asupra psihicului): Ce face un psiholog cu un bolnav cu boli psiho-somatice - Reculul psiho-somatic al pacientului.
Directia intereseaza mai mult pe psihologi pentru ca studiaza reculul somatopsihic. Supararea puternica creste vascozitatea sangelui, care creste riscul infarctul miocardic. Reculul psiho-somatic: (ex.) infarctul este urmat de depresie puternica. Recuperarea este foarte grea in cazul in care exista o predeterminare depresiva. In cazul celor cu boli de inima, care fac infarct, merge foarte prost daca se asociaza cu o stare depresiva si merge mizerabil daca starea depresiva este cronica sau dinainte. La astfel de bolnavi rata de suicid este foarte ridicata (nu vorbim de asa-zise cazuri de suicid, cele ale unr femei isterice care ameninta ca se omoara si inghit niste pastile, ci de cazuri reale de suicid). Ce este sinuciderea? Este incununarea cu succes a depresiei. Exista si boli pur somatice. De exemplu cineva isi rupe o glezna.
Deci, omul s-a imbolnavit de o boala somatica sau, mai mult: a facut o fractura. Fractura nu faci pentru ca erai stresat. Nu este vorba de o directie psiho-somatica ce deschide valul, nu. Este vorba de o boala pur somatica. Ce pateste cel cu fractura in salon? Face depresie, sindrom anxios sau urticarie etc., daca este predispus. Acesta este reculul psiho-somatic. Toata aceasta revolta se varsa si pacientul face tulburari anxioase, Hy de conversie etc. Bolile cardiovasculare, cancerul, bolile respiratorii, accidentele de masina, toate pot fi determinate de somatica, de reactia psihologica la stres.
A doua directie este directia somato-psihica, a influentei somatice asupra psihicului.
Relatia medic-pacient este un element saturat de factori psihologici. Este important si statutul pacientului. Bolnavului cu stare materiala buna, pentru a-i da un diagnostic, trebuie sa i se inlature siguranta obraznica. Pe un astfel de bolnav trebuie sa-l iei cu argumente, teorii, trebuie sa-i demolezi judecata gresita cu care vine la tine (si iti spune ce are si ce medicamente trebuie sa-i dai).
A doua directie se ocupa si cu ce elemente comune sunt in relatia psiholog-pacient. Exista o moralitate medic-pacient. Cel mai important lucru este ca medicul sa-l convinga pe pacient sa-si tina tratamentul, sa-si ia medicamentele prescrise in anumite doze, singur.
A doua directie vizeaza si complianta terapeutica.
Psihologia Medicala se ocupa cu bolile somatice, de bolnavii psiho-somatici, de problemele lor psihologice, si nu de bolnavii psihici.
Psihosomatica a avut in vedere:
cum ne imbolnavim,
cum reactionam la stres,
care este reactia individului la boala,
comportamentele saluto-genetice sau cum trebuie sa evitam bolile sau excesele factorilor de risc/ cei 6 factori Alameda:
fumatul in exces,
bautul in exces,
obezitatea,
sedentarismul,
somnul prea putin (Nu trebuie neaparat sa ai un somn de 7-8 ore, poti dormi foarte putin, poti sa nu dormi bine intr-o saptamana, poti sa nu dormi pentru ca te poti recupera daca dormi la o saptamana 9 ore.),
inclinatiile de consum a anumitor substante (cocaina, alcool).
Cafeaua intareste, creste memoria la femei. 3,4 cani de cafea consumate pe zi scad decrepitudinea. La barbati, cafeaua are efect dar sa nu dea extrasistole.
Ciocolata (amara in special) tonifica muschiul cardiac.
Tot consumul trebuie sa fie supus unei reguli (Hipocrate): Totul trebuie facut cu masura, sa fie echilibrat. Echilibrul este o problema a psihologilor. Ei trebuie sa-l asigure pacientilor.
O trauma psihica se converteste in boala unui organ cu care pastreaza o legatura simbolica. Refularea te obliga sa uiti cauza pe moment. Apare simptomul de conversie peste un timp (poate sa fie si peste doi ani). Psihanalistul il ajuta sa-si aminteasca.
Hans Selye (1936), inventatorul termenului "stres": "Nu conteaza ce ti se intampla, ci cum reactionezi la ce se intampla".
Psihosomatica a inceput sa considere toate elementele psihosomatice care apar intr-o boala. Ea vizeaza:
- stresul,
- boala,
- modificarile care apar in urma bolii,
- relatia dintre medic si pacient,
- factorii psihologici care intervin in complianta.
Idealul in bolile somatice este sa fie tratate simultan-terapii.
Greutatea de a convinge pe un bolnav sa isi ia tratamentul isi are originea in cauze psihologice. De exemplu, cum sa faci un fumator sa nu mai fumeze. Trebuie sa vezi in ce masura pacientul vrea dar nu poate. Cand medicul vede care este limita cand pacientul nu mai poate, trebuie sa-l cheme pe psiholog, nu pe psihiatru.
Psihosomatice sunt bolile somatice cu componenta psihologica.
Psihosomatica este un domeniu intre Medicina si Psihologie.
Americanii au vehiculat idee ca toate bolile ar avea o componenta psihosomatica. Ei au scos Psihologia Somatica si au introdus Psihologia Sanatatii care initial promova conduita de sanatate.
Un mod de viata sanatos inseamna o componenta a stilului de viata.
Ulterior, Psihologia Sanatatii a inceput sa se ocupe si de relatia medic-pacient.
Medicina comportamentala studiaza comportamentele omului bolnav, relatia medic-bolnav.
Psihologia Sanatatii se ocupa de comportamentele omului sanatos, de oamenii sanatosi, pentru a nu ajunge bolnavi.
In cursul anterior s-a discutat impartirea domeniului Psihologiei Medicale pe preocupari.
Psihologia Medicala a aparut dupa Psihosomatica. Psihosomatica a studiat rolul factorilor psihologici in declansarea unor boli psihosomatice.
Psihosomatica se ocupa de oamenii normali dar care datorita bolii sau a unor evenimente stresante se "clatina". Astfel, acesti oameni pot face un ulcer sau chiar o nevroza anxioasa, o stare depresiva.
Psihosomatica studiaza impactul factorilor psihologici asupra bolnavului somatic. Pierderea seviciului poate genera aparitia unei boli somatice ca de exemplu un infarct miocardic.
Psihosomatica, la nivel psihologic are doua laturi:
I. Latura - Latura psihosomatica/ psiche-soma:
- Vizeaza relatia psiche-soma, influenta psihopatogenetica asupra corpului. - este determinata de un factor social si psihologic, si poate genera o boala somatica, la nivelul oganului cel mai sensibil:
- Ea consta in studierea influentei psihogenetice a factorului psihic asupra somei/corpului;
- Ex: divort →durere→nvroza.
II. Latura - soma-psiche:
- Vizeaza relatia soma-psiche;
- Psihosomatocienii au constat ca nu este necesar sa te imbolnavesti doar din pricina stresului, se poate sacazi si sa faci o fractura. Cand suferi o fractura nu poti sa dai vina pe un factor psihogc. In aceasta situatie exista o boala somatica pura, dar nu inseamna ca nu poate exista si o boala psihica. Numai ca de data asta, boala vine din directi inversa: soma→psiche. A doua latura este soma-psiche, adica de la fractura la psihic. Omul cu fractura este bagat in spital. Acolo apare o depresie, un sindrom anxios sau depresiv. Schema te: Fractura →Spital→Boala psihica→Directie somatopsihica→Boala genereaza sindroame anxioase, depresive.
Problema impactului bolii asupra psihicului s-a studiat mai tarziu cand s-au introdus si alti factori cum sunt de exemplu:
- relatia medic-bolnav,
- relatia psiholog-bolnav.
In aceasta relatie, bolnavul sufera un proces de influentare pe doua directii:
1. Pe directia de relaxare:
- Cand medicul informeaza bine bolnavul, vorbind numai despre modul in care se vindeca si nu despre ce nu se vindeca, la obiect, si ii scoate bolnavului din cap gargaunii cu care a venit despre boala lui, la medic. Toate bolile somatice sunt de fapt psihosomatice, dar sunt si unele boli somatice, mai somatice decat altele.
- Dimensiunea relaxarii, adica a relatiei medic-bolnav, se realizeaza printr-o buna informare, ocolind cu grija acele informatii care ar putea produce anxietate bolnavului.
- Relaxarea psihosomatica este in directia scoaterii gandurilor negre din mintea pacientului cu privire la suferinta, zona ambigua, de incertitudine cu privire la diagnostic (care este puternic resimtita de paient). Trebuie sa ai cat mai multe informatii cu pivire la diagnosticul tau pentru a nu agrava simptomele bolii. Un medic sau un psiholog trebuie sa adauge maximum de informatii psivind informarea pacientului, ocolind cu grija detaliile alarmante ale consecintelor grave ale bolii. Un psiholog prost informat, fara cultura, poate inrautati starea pacientului. Empatia si informarea asupra pacientului sunt foarte importante.
Anxietatea este oama fara obiect. - definitie clinica.
Anxietatea apare dintr-o lipsa de informatii. - definitie cibernetica.
- Aceasta directie este caracterizata prin relaxare, empatie, inteegerea bolnavului.
2. Pe directia recuperarii sau a ameliorarii starii psihosomatice, a relatiei medic-pacient:
- Hipocrate, parintele psihosomaticii, considera ca un bolnav este vindecat cand este vindeca si corpul si sufletul. Astazi i se spune recuperare.
- Recuperarea este concentrarea in care bolnavul va urma sau nu recomandarile medicului, adica complianta terapeutica.
- Complianta terapeutica este gradul de aderenta al pacientului la recomandarile medicului, in cadrul psihoterapiei. Trebuie sa te intrebi: de ce nu mai vine pacientul la tratament, de ce nu a luat medicamentele asa cat si cum i s-a prescris.
- Hipercomplianta este un tratament adjuvsnt peste recomandarile medicului.
- Complianta terapeutica depinde de: bolnav, medic, boala.
Intr-o boala acuta, complianta terapeuta este crescuta. In boala cronica este mai scazuta.
Schimbarea stilului daunator in care bolnavul a trait este foarte greu de facut. De exemplu, la alcolism, pacientul ar trebui sa isi schimbe modul de viata daunator. Recomndarile medcului pot fi urmate mai mult sau mai putin de pacient in momentul in care acesta este bolnav.
Psihologia Medicala s-a desprins din Psihosomatica. Ea este insarcinata cu:
- promovarea si cultivarea comportamentelor saluto-genetice (mentinerea sanatatii, combaterea bolii);
- combaterea forilor de risc
- analiza, studierea relatiei dintre medic si pacient: medicul trebuie sa aiba capacitatati empatice, sa poata elimina starea de anxietate a pacientului, sa faciliteze catharsis-ul pacientului, descarcarea de tensiunea acumulata, sa se poata pange pe marul celui care ar putea sa-l vindece..
Psihologia Medicala ar fi subiectul cursului.
Exista afirmatia ca 80% din bolile care contribuie la mortalitatea de pe glob se datoreaza comportamentelor neadecvate, nepotrivite fata de sanatate. Nu este adevarat pentru ca sunt foarte importanti factorii genetici.
Toate comportamentele care vizeaza pastrarea sau ruinarea sanatatii sunt de natura psihosociala. In acest fel a aparut Psihologia Sanatatii.
Psihologia Sanatatii se ocupa cu:
- bolnavul,
- relatia medic-bolnav,
- comportamentul bolnavului,
- cum se schimba personalitatea bolnavului pe parcursul bolii.
De aici s-a desprins Medicina Sanatatii, Psihologia Comportamentala si a disparut Psihosomatica.
Psihologia Sanatatii se ocupa de comportamentele omului fata de sanatate.
Glosar de termeni
Sanatatea reprezinta din punct de vedere subiectiv, o stare de bine total din punct de vedere biologic, psihologic si social (definitie OMS - Organizatia Mondiala a Satatii).
Factorii biologici sunt reprezentati de factorii genetici dar si de factorii lezionali dobanditi, care nu au legatura cu ereditatea. Ex: Oreionul, pancraita, diabetul insulino-dependent.
De factorii psihologici se leaga: un stres, un fel de a fi, o comunicare redusa. Comunicarea permite indivizilor sa aiba acces la informatie. Aceste informatii obtinute pot preveni bolile sau factorii de risc care pot dezvolta boala. Comunicarea inseamna informatie, cathartis.
Tot factori psihologici sunt deschiderea catre viata, optimismul.
Optimismul este considerat o trasatura psihologica imunogena care este importanta in pastrarea unui echilibru emotional, rezistent in traume, stabil si corelat cu o crestere a imunitatii (in sistemul imunitar sunt celulele NK/Natural Killer, celulele ucigase care ataca).
Trasaturile imunogene de personalitate sunt:
- gradul de comunicare,
- comunicarea cu ceilalti,
- optimismul,
- umorul,
- autoeficacitatea.
Endorfinele apar, se elibereaza in momente de fericire, ras, sex, rugaciune, de cate ori avem o stare de bucurie, de bine. Ele sunt stimulate de muzica, pictura, literatura. Oamenii intelectuali sunt mai longevivi pentru ca stiu sa se bucure de cultura, o opera de arta, o pictura.
Antonov a descoperit sensul/simtul coerentei, un atribut al oamenilor care traiesc mult. Este vorba de mentalitatea asupra vietii.
Dimensiunile sensului coerentei sunt:
- minim-full/ capacitatea de a te orienta in sensul cursului vietii, in haosul evenimentelor si gasirea sensului in care evolueaza lucrurile;
- capacitatea de a te descurca in orice situatie, de a rezolva probleme si o incredere deosebita in capacitatea ta de a rezolva problemele;
- sa pui suflet in tot ce faci, sa te angajezi cu tot sufletul in ceea ce faci.
Factorul imunogen negativ este depresia, anxietatea excesiva, interiorizarea, care cresc cortizonul. Depresia scade interesul pentru propria persoana si se coreleaza cu cresterea cortizonului. Depresia si anxietatea excesiva cres cantitatea de cortion si sunt trasaturi negative la imunitatea organismului. Interiorizarea intervine la suparari repetate. Factorii sociali pot modifica dispozitia, pot avea un ecou foarte puternic la evenimente sociale si pot genera evenimente nefericite de viata.
Scala Holmes si Rahe masoara factorul imunogen negstiv, respectiv cantitatea de nefericire din viata. La 100 - decesul sotului; 70 de puncte - divort, 50 puncte casatoria, 1 puncte - mutarea unei statii de autobuz. Sumate toate, daca fac peste 200 de puncte prezic o nenorocire.
Factorii care infirma Scala Holmes si Rahe sunt:
- terenul biologic solid (prezenta genei);
- personalitatea cu trasaturi imunogene psihologice pozitive;
- sunt legati de suportul social.
Categoriile suportului social sunt:
- informational,
- material,
- emotional,
- de stima sociala (pe care ti-l da respectul celor din jur).
Pentru a fi sanaos trebuie sa ai in armonie dimensiunea biologica, pe cea sociala cat si pe cea psihologica.
Sanatatea, in plan obiectiv = capacitatea unui individ de a face fata obligatiilor sale zilnice, sociale, familialr.
DEFINIREA DOMENIULUI
Psihologia clinica sau psihologia medicala - sudiaza atitudinile individului sanatos si societatii fata de sanatate, comportamentele pentru pastrarea si cultivarea sanatatii si pe cele cu risc de imbolnavire. Constituie un ansamblu de domenii care studiaza aspectele psihologice ale bolilor somatice (fizice) Are trei discipline sau domenii:
Psihologia sanatatii:
se ocupa cu omul sanatos, de cum putem ramane sanatosi;
probleme: - formarea conduitelor (deprinderilor) salutogenetice;
- stresul psihic (= o provocare din partea mediului natural si social care necesita eforturi de adaptare, uneori soldate cu boli si nefericire)
- conduitele de risc pentru imbolnavire (conduitele patogenetice, nocive pentru sanatate cum sunt: fumatul, alcoolul, drogurile etc.).
Psihosomatica generala si aplicata:
studiaza relatia psihic↔corp, cum ne imbolnavim din cauza stresului si cum putem sa evitam sau sa anihilam efectele stresului
probleme: - actiunea patogenetica (ce induce tulburari patologice) a factorilor psihici asupra somei,
- mecanismele psihoneuroendocrine si imune ale tulburarilor si bolilor psihosomatice,
- rasunetul psihologic al bolii somatice (adica tulburarile somato-psihice/ reactiile emotionale si comportamentale, sindroamele psihiatrice reactive la disconfortul somatic si situatia de bolnav).
Psihologia comportamentala/medicina comportamentala:
se ocupa cu omul bolnav, de cum ne comportam cand suntem bolnavi;
probleme: - rasunetul bolii, ca situatie de impas esential asupra vietii bolnavului, cu afectarea calitatii vietii acestuia - situatia bolnavului ca purtator al unui statut social specific,
- relatia medic-bolnav cu consecinte: complianta terapeutica (aderenta la tratament), efectul Placebo etc.
- comportamentul diferitelor subpopulatii de bolnavi d.p.v. al varstei sexului si natura diverselor boli.
Toate aceste discipline contin in tabla de materii cam aceleasi probleme.
STRESUL PSIHIC:
Psihologia sanatatii este consacrata studiului comportamentelor fata de sanatate/comportamentelor sanogenetice, comportamentelor la stresul psihic si comportamentelor de risc de imbolnavire, toate aceste comportamente fiind prezente si la omul normal si la cel sanatos. Problema este ca mult mai greu convingi un om sanatos sa fie, sa ramana sanatos.
Stresul psihic este intalnit in psihologia sanatatii si in medicina comportamentala. Psihosomatica trebuie sa raspunda la intrebari cum sunt: "de ce situatiile stresante au o actiune patogenetica?", "de ce genereaza o boala psihosomatica?", "prin ce mecanisme genereaza o boala psihosomatica?".
Trecerea de la normal la patologic, de la echilibrul normal la stres este greu sesizabila. In momentul in care ai evaluat ca situatia nou creeata depaseste posibilitatile tale de adaptare, atunci inseamna ca sigur te-ai stresat.
DEFINITII:
Hanss Selze: Stresul este o rectie generala nespecifica a organismului la actiunea unor factori - agenti stresori -, de natura variata: fizica, chimica, biologica, psihica. Inseamna ca avem de-a face cu agentii stresori - cu stimuli de diferite naturi - care vor induce stresul. De exemplu pot fi stimuli de natura vizuala sau acustica. In mintea noastra apare o perceptie care in plan cognitiv implica o evaluare.
Lazarus & Folkman (1984) - Teoria cognitiva a stresului: Stresul este un efort cognitiv si comportamental (adaugare - cu exprimare pregnant afectiva) de a reduce, stapani si tolera solicitarile externe sau interne care depasesc resursele personale.
Golu: Stresul este o stare de tensiune, incordare, disconfort, determinata de agenti afectogeni cu semnificatie negativa (adaugare - sau pozitiva, in cazul eustresului), de frustrare sau reprimare a unor motivatii (adaugare - trebuinte, dorinte aspiratii, inclusiv subsolicitarea), de dificultatea sau imposibilitatea rezolvarii unor probleme.
Iamandescu: Procesul stresului (general) implica actiunea factorilor (stimulii), agentilor stresori si presupune:
prezenta agentilor stresori care pot fi: non-psihici (stimuli fizici, chimici, biologici) si psihici (de natura cognitiva si afectogena - distres si stres);
procesul cognitiv, de evaluare a semnificatiei stimulilor;
semnificatia negativa, puternica a agentilor stresori (ce este perceputa ca o amenintare);
evaluarea situatiei pentru a face fata;
situatia evaluata, la care nu poti face fata, depaseste resursele tale;
miza;
starea de tensiune.
Stresul
este o stare de tensiune interna pe care o simte un ins in fata unor agenti stresori cu semnificatie negativa (distres);
cuprinde: - stimulii,
- semnificatia puternica pentru individ,
- evaluarea stimulilor ca fiind amenintatori.
STRESUL PSIHIC:
Stresul psihic (SP) = un caz particular de stres, inscris in sfera notionala a "stresului general", fiind declansat de anumiti agenti stresori: cei psihologici".
Agentii stresori psihologici pot avea semnificatie:
negativa: inductori de distres,
pozitiva: inductori de eustres.
Efectete stresului psihic se exercita asupra unor indivizi cu o anumita constitutie psihica, predispusa ereditar sau prin traume psihice anterioare, aparitiei unor tulburari cu implicatii disadaptative comportamentale.
Ceea ce se defineste obisnuit prin stres psihic = stresul primar - cu agenti stresori psihici posesori ai unei semnificatii unui cuvant capabil sa declanseze instantaneu reactia de stres.
In cazul stresului psihic secundar = este vorba tot de o reactie de stres psihic dar care survine in continuarea unui stres primar declansat de agenti nepsihogeni (ex: insolatia este insotita de o senzatie dureroasa sau o stare febrila). Stresul psihic secundar reprezentat de boala = cel in cadrul caruia simptomele psihice sau somatice genereaza stres psihic secundar nou, cauzat de discomfortul psihic si somatic.
Stresul psihic, in ipostaza de distres = o reactie a intregului organism la unul sau mai multi excitanti care corespund celui de-al doilea sistem de somatizare (Pavlov) dar si la stimuli nonverbali care au o semnificatie cu o rezonanta afectiva larga pentru subiect.
Reactia de stres psihic se manifesta sub forma unui sindorm nespecific care include manifestari psihice (cognitive si afective, exprimate comportamental) si tulburari functionale (psihosomatice) care afecteaza sau nu sanatatea individului.
Manifestari definitorii pentru stres sunt:
respiratia accelerata,
tahicardia,
incordarea musculara
care apar fie la efort fizic, fie daca este vorba de o cearta violenta.
Stresul psihic = un sindrom constituit de exacerbarea dincolo de nivelul unor simple ajustari homeostatice, a unor reactii psihice si a corelatelor lor somatice in legatura cu excitatia externa sau interna exercitata de o configuratie de factori declansati (agenti stresori) ce actioneaza intens, surprinzator, brusc si/sau persistent si avand uneori un caracter simbolic "de amenintare", alteori un rol extrem de favorabil pentru subiect .
Categorii ale stresului sunt:
stresul mobilizator,
stresul demobilizator.
Agentii stresori = stimuli cu semnificatie puternica pentru individ, acordata in virtutea procesului cognitiv de evaluare; mai pot sa reprezinte axcitanti psihici cu rezonanta afectiva majora (pozitiva - eustres sau negativa - distres) sau surse de suprasolicitare a proceselor cognitive (atentie, gandire etc.) si volitionale, cu mentiunea ca in stresul psihic exista o participare afectiva pregnanta.
EVALUAREA:
La agentii stresori se evalueaza:
intensitatea,
rapiditatea,
bruschetea
instalarii efectului.
Evaluarea presupune:
procurarea de informatii,
evaluarea intensitatii, rapiditatatii, bruschetii stimulilor,
compararea cu informatiile similare din experienta individului,
evaluarea resurselor proprii de a face fata,
decizia finala care implica: - actiune: faci ceva ca sa reusesti sa scapi, ceea ce inseamna ca aici pot fi doua situatii:
- lupta,
- fuga.
Reactia activa de lupta sau fuga se insoteste de o activare a medulosuprarenalei, adrenalinei si noradrenalinei, iar cand ai terminat, se elibereaza cortizonul.
- non-actiune: este o reactie de abandon.
Evaluarea situatiei poate fi:
adecvata agentilor stresori,
neadecvata agentilor stresori.
Rezultatul, in genere este acelasi.
Pe de alta parte exista si situatii in care ai evaluat corect si ai reusit sa faci fata. Atunci rezultatul este antrenamentul care este = cu cresterea rezistentei fata de viitoare situatii stresoare.
STRESUL (SEYLE): DISTRESUL SI EUSTRESUL
Trasaturile stresului : Stresul psihic depinde de:
miza persoanei pusa in joc,
gradul de implicare a persoanei in situatia stresanta,
bruschetea actiunii stimulilor stresori.
Putem sa evaluam o situatie ca depasind posibilitatile noastre de a face fata, ca fiind o situatie in care gravitatea stimulilor este maxima.
O evaluare eronata a unei situatii cu potential stresant aduce prejudicii asemanatoare cazului in care evaluarea este realista, cuiva care are rezistenta biologica, psihologica mai redusa.
Hans Selye a realizat o clasificare a stresului. Astfel: stresul general = o reactie a intregului organism, determinata de stimuli externi (dar pot fi si interni - lucru pe care Selye nu l-a prevazut in definitia lui) care ameninta adaptarea individului, iclusiv viata.
Stimulii sunt:
fizici (insolatia este un agent fizic caloric);
chimici (actiunea unui medicament care da somnolenta sau te face nervos, sau de exemplu daca ai mancat o ciuperca otravitoare - acestia sunt factori chimici);
biologici (malaria, pneumonia, tusea, frisonul - sunt stimuli chimici);a
Factorii fizici, chimici si biologici sunt agenti cu actiune directa - care este direct proportionala cu intensitatea, rapiditatea, bruschetea stimulului.
psihici - in care semnificatia stimulului poate fi:
- negativa: distres (tristete), care are valoare negativa in plan psihic.
- pozitiva: eustres (bucuria), care are valoare pozitiva in plan psihic.
Stresul se traduce printr-o activare a intregului organism cu vasodilatatie. Reactiile vegetative sau somatice sunt asemanatoare la factorii psihici cu semnificatie negativa - distres, fata de cei cu semnificatie pozitiva - eustres.
Exista o activare neuroendocrina in stresul psihic (Selye):
- in distres, cand se activeaza: - reactia catecolaminica, favorizanta pentru bolile cardiovasculare formata din hormonii:
-adrenalina ↑↑↑,
-noradrenalina.
- cortizonul, care scade rezistenta organismului fata de infectii si cancer.
- eustres, cand se activeaza: - catecolaminele ↑(↑),
- cortizonul ↑,
- endorfinele (care sunt morfine naturale) care creeaza trei efecte: - efectul antialgic,
- starea de euforie,
- in final, o stare de stimulare a sistemului imunitar, iar dupa ce se termina, sunt stimulate si eliberate celulele naturale NKC (natural killer cells - ucigasii celulelor canceroase).
Asadar, cine comunica mult, rade mult, traieste mult.
Distresul = are semnificatie negativa, desemneaza stresurile care au un potential nociv pentru organism si acopera in general sfera notiunii de stres. Toate caracteristicile stresului general sau psihic se refera la aceasta acceptiune a stresului.
TEORIA COGNITIVA A STRESULUI PSIHIC A LUI RICHARD LAZARUS, KAPLAN, FRENCH:
Lazarus: Distresul apare cand exista un dezechilibru intre solicitarile obiective asupra organismului si posibilitatile pe care subiectul considera ca le are spre a le face fata.
Stresul apare in conditii de suprasolicitare.
Teoria cognitiva: La baza distresului exista o neconcordanta intre resursele, abilitatile, capacitatile individului si cerintele sau necesitatile impuse acestuia.
Estetica - Aistotel: Frumosul consta in gratie si maretie.
Exemple de agenti stresori si stresuri in Distres (cand se elibereaza cortizon):
evenimentele nefericite de viata,
stari de situatii conflictuale,
stari de pierdere de persoane, de pierdere de reputatie sau in divort,
in situatiile active: bataia, frustrarea.
Agentul stresor = stimulul.
Stresul = reactia la agentii stresori: invidia, frustrarea.
Stresuri tipuri:
starea de furie,
disperarea
deznadejdea,
nerabdarea,
scarba,
plictiseala.
Definitia stresului care este unilateral acceptata este data de teoria cognitiva care pune accent pe evaluare.
Evaluarea nu epuizeaza sursele de stres.
Sunt stimuli de stres:
interni,
externi.
STRESURILE PSIHICE FUNDAMENTALE - TEORIA COGNITIVA:
Stresurile fundamentale sunt:
Stresul perceput ca amenintare: este semnificatia de anticipare a unui pericol;
Frustrarea - atunci cand in realizarea unui scop se impune un obstacol.
Starea de conflict: este creeata de interferenta a doua sau mai multe solicitari cu motivatii opuse care realizeaza o adevarata competitie
Rezolvarea unor probleme grele sau imposibile, in raport cu contextul situational de rezolvare.
Adaugare Iamandescu:
Situatiile cu caracter de pierdere: materiala (pierderi financiare, distrugere de locuinta etc.) si emotionala (decesul unei fiinte apropiate, decadere sociala etc.)
Suprasolicitarea limitelor de moment: solicitarea peste limitele capacitatii intelectuale.
Subsolicitarea (deprivarea senzoriala cu monotonie, lipsa de informatie sau lipsa de activitate cu o gama larga de stari psihice, de la plictiseala pana la izolare extrema). Subsolicitarea aspirationala: prin nesatisfacerea unor trebuinte sociale. Ex: un om care poate mai mult dar care nu este lasat sau nu este solicitat s-o faca).
Remanenta unor stari afective (pierderea unei fiinte dragi, esec profesional sau de alta natura etc.) sau redesteptarea lor sub actiunea unor excitanti conditionali (sau circumstantiali) ori readuse la suprafata constiintei prin vise, asociatii, idei etc.
ADAPTAREA LA STRES - MECANISMELE DE COPING:
Stresul insusi este o modificare in procesul de adaptare datorata agentilor stresori care antreneaza un efort in plan somatic cat si in plan psihic.
Lazarus & Launier (1978): Coping = o serie de strategii constiente (cognitive si comportamentale) de ajustare sau acomodare (= adaptare) printr-o adaptare nuantata elaborate de individ pentru a face tolerabila tensiunea interioara (stresul psihic) indusa de o situatie potrivnica (ce depaseste resursele personale).
Mecanismele de adaptare in plan mental se mai numesc si mecanisme de coping.
Mecanismele de coping, dupa Suls & Fletcher sunt:
Copingul (ajustarea) centrat pe problema ("coping" vigilent):
cand te ocupi sa rezolvi problema;
este mai productiv;
are loc o secretie mai mare de catecolamine,
este utilizat in cazul stresului psihic generat de situatiile potential reversibile,
cuprinde evaluarea in plan mental a unor posibilitati avute la indemana de subiect,
in cadrul conduitelor avute la indemana, subiectul intreprinde urmatoarele operatii, cu rasunet afectiv:
- evoca experienta anterioara (ex: succesele in aceleasi situatii),
- conteaza pe suportul social,
- solicita informatii si cauta mijloace,
- elaboreaza un plan de actiune.
Copingul centrat pe emotii ("coping" evitant):
este generat de situatiile fara iesire, ireparabile,
are rol pozitiv cand nu depaseste o durata rezonabila de timp,
este o strategie pasiva, "de uitare", evitand confruntarea cu gravitatea situatiei, subiectul incercand o detenta emotionala prin abandonarea tentativelor de rezolvare a problemei - cel putin pentru moment - si adoptarea unor strategii defensive constand in: - negare, resemnare, fatalism, agresivitate.
3. Reevaluarea problemei:
- consta in reducerea diferentei percepute initial de subiect, intre gradul de amenintare si propriile resurse, fapt ce ajuta la perceperea situatiei ca fiind mai tolerabila (reinterpretare pozitiva).
Strategiile de coping se pot automatiza si pot fi conditionate fata de anumiti agenti stresori (ex: evitarea unei persoane antipatice).
Smith (1993): impicarii in coping a 4 tipuri de emotii negative, relationate in "cuplu", cu 4 semnificatii nocive pentru subiect:
supararea: Lazarus - rezultat al amenintarii stimei de sine si sociale; → invinuirea celuilalt.
vinovatia: Lazarus - incalcarea de catre subiect a unor norme morale; → autoinvinuire.
frica/anxietate: pericol/amenintare.
tristete: pierdere ireversibila, neajutorare legata de greutati sau pierderi.
RELATIA DINTRE PSIHOLOG SI BOLNAV
Boala = o stare de afectare, lezare celulara, tisulara, de organ (cand se distruge integritatea acestora), a unor structuri anatomice cu implicarea unor disfunctii in plan fizoiologic, cu perturbarea functiilor acestora.
Boala se traduce prin simptomele obiective sau subiective date prin modificari sesizabile uneori numai cu ajutorul laboratorului si nu intotdeauna putem sti daca suntem bolnavi, desi suntem.
Nu intereseaza pe psiholog la pacienti bolile acute decat daca exista traumatisme sau vor ramane cu handicap.
Tot ce face psihologul tine doar de bolnavii cronici.
Ce se intampla in mintea bolnavului cronic sau reprezentarile cognitive asupra bolii:
Leventhal: "Omul vrea sa stie, trebuie sa stie, este terorizat de faptul ca nu stie."
Statutul si rolul social al bolnavului:
Statutul = regleaza drepturile si obligatiile intr-un anumit sistem, intr-un anumit domeniu.
Rolul = modul in care iti indeplinesti statutul.
Drepturi:
Elementele cele mai frecvente ale bolii:
limitarea fizica a activitatii,
efectele negative ale medicamentelor,
durerea (* vezi in cartea bleu pt. examen),
starea de rau care este asociata in majoritatea simptomelor.
Elemente de impas esential:
1. de modificare a relatiei familiale, inclusiv de ordin sexual.
- Sindromul "Garajului" = situatia in care familia interneaza un bolnav in spital ca sa petreaca vreo 10 zile in concediu.
2. probleme financiare legate de absentele la serviciu
- scaderea posibilitatilor de recreere, afectarea activitatilor de loisir.
Elemente intrapersonale - modul in care bolnavul reactioneaza la boala
tendinta de izolare a unor bolnavi,
consecinta finala este izolarea lor.
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate
