RISCUL CARIOS, PREVALENTA SI FRECVENTA CARIEI LA DINTII TEMPORARI

^{RISCUL CARIOS, PREVALENTA SI FRECVENTA CARIEI LA DINTII TEMPORARI}

^{Predispozitia la carii a pacientilor}

Particularitati :

Gradul de civilizatie este in continua crestere si contrar asteptarilor afectarea dintilor prin carie la copii, a crescut foarte mult in ultimul timp.

Intr-un studiu efectuat de prof. Livia Zarnea, aceasta a grupat copiii dupa gradul si caracteristicile populatiei din tara noastra, demonstrand ca exista trei tendinte de activitate cariogena cu diferente semnificative intre ele, care devin evidente la 7-8 ani si se mentin in aceeasi proportie pana la varsta de 13-14 ani, si anume :

1. Grupul cu cario-activitate intensa, interesand aproximativ 17.3%. Rata de crestere a cariei variaza pentru ambele sexe in jurul mediei de 2-3 suprafete cariate pentru fiecare an de varsta, exceptand perioada 10-11 ani, cand ating valori de 10 suprafete cariate pentru fete si 7 pentru baieti.

Particularitatile acestui grup sunt urmatoarele :

Tendinta la disparitie a diferentelor din gradul de afectare a grupurilor dentare, inclusiv caninii si frontalii inferiori putand fi, in egala masura sediul localizarii proceselor carioase ;

Leziunile prezinta uneori caracterul cariilor acute cu viteza mare de evolutie atat in suprafata cat si in profunzime ;

Debutul cariei este frecvent anarhic, interesand atat zonele vulnerabile cat si cele imune, iar localizarea se poate face simultan pe toate suprafetele unui dinte ;

Timpul posteruptiv necesar pentru debutul cariei este foarte scurt pentru toate grupele dentare, dar mai ales pentru primii molari care se pot caria chiar in timpul perioadei de eruptie.

2. Grupul cu cario-activitate medie, intereseaza aproximativ 55.7% din populatie. Caracteristicile principale ale acestora sunt:

Pentru fete modificarile indicelui COE sunt reprezentate de o crestere de 2-3 suprafete cariate la 7 ani, pana la 9-16 la 13 ani ;

Pentru baieti de la 2 suprafete cariate la 7 ani, pana la 9-15 suprafete cariate la 13 ani.

3. Grupul cu cario-activitate redusa, interesand un procent de aproximativ 25% si prezentand urmatoarele caracteristici:

Cresteri limitate ale indicatorilor de carie si anume pentru fete de la o suprafata cariata la 7 ani la 4, 4 la 13 ani iar pentru baieti de la o jumatate de suprafata cariata la 7 ani la 4, 3 la 13 ani ;

Acest grup prezinta in plus, o interesare selectiva a grupelor dentare, in mod exclusiv primii molari sau eventual si molarii secunzi, cu localizare dominant ocluzala si evolutie cronica, progresia leziunilor facandu-se lent, uneori in ani de zile.

Pentru departajarea indivizilor dupa gradul afectarii s-au produs o serie de criterii dintre care cel acceptat este cel al lui Grainger, care este usor de folosit si mai putin supus erorii. Acest criteriu de departajare se bazeaza pe diferentele dintre rezistenta la carie a grupelor dentare, ori luand in considerare localizarea leziunilor sunt acceptate cinci criterii distincte :

* afectare de gradul 1 cuprinde leziunile localizate in fisurile si gropitele fetelor ocluzale ale molarilor si premolarilor ;

* afectare de gradul 2 cuprinde leziunile localizate pe fetele aproximale ale molarilor si premolarilor, inclusiv fata distala a caninilor ;

* afectare de gradul 3 cuprinde leziuni pe fetele aproximale ale frontalilor superiori inclusiv fata meziala a caninului ;

* afectare de gradul 4 cuprinde leziunile localizate pe fetele vestibulare ale frontalilor ;

* afectare de gradul 5 cuprinde leziunile localizate pe fetele aproximale ale frontalilor inferiori.

Predispozitia la carii si particularitatile ei evolutive in perioada de crestere sunt influentate de urmatorii factori :

- prezenta concomitenta a dintilor temporari cariati care faciliteaza aparitia cariilor de contact mai ales la nivelul fetelor meziale ale molarilor de 6 ani ;

- existenta unor anomalii dento-maxilare sau prezenta uneori a unor aparate ortodontice ;

- consumul marit si irational de glucide si alimente lipicioase;

- neglijarea controalelor periodice ;

- influente de ordin general mai ales in perioada pubertatii.

Cariile dentare continua sa fie o problema majora in stomatologie si ar trebui sa primeasca o atentie deosebita in practica de fiecare zi, nu doar din punct de vedere al procedurilor restaurative, dar si pentru practicile preventive desemnate pentru a reduce aceasta problema.

Bowen (1991) subliniaza ca desi s-a observat o reducere in prevalenta cariei de multi ani, este clar ca, cariile umane raman boala cea mai intalnita ce afecteaza oamenii.

Predictia factorilor de risc carios in Uniunea Europeana

Scopul acestui editorial scris de un autor din afara granitelor U.E este de a atentiona medicii dentisti din tarile de la Marea Neagra, candidate la U.E despre evolutia cariei in Europa si implicarea acesteia in Medicina Dentara.

Situatia defavorabila care a fost prezentata privind tarile U.E in timpul anilor 70, a fost corectata, in acest moment este satisfacatoare pentru ambele categorii copii si adulti.

Majoritatea studiilor Europene epidemiologice discuta despre urmatoarele grupe de varsta: mai mici de 5 ani, intre 5 si 7 ani, 12 ani, 35 la 44 ani si 65 la 74 de ani. Categoriile cele mai vulnerabile sunt reprezentate de copii, adolescenti, persoane suferind de afectiuni sistemice, handicapati si grupuri sociale defavorizate.

Indicele CAO pentru 12 ani este in jurul valorii de 1- 1,5. La adulti, datele actuale comparate cu studiile mai vechi releveaza o prevalenta stabila a cariei. In Germania, de exemplu, 20% din populatia adulta poarta proteze partiale (procentul este mai mare in estul decat in vestul tarii).

O situatie foarte speciala este descoperita la varstnici. Aceste diferente semnificative sunt datorate diferentelor istorice, culturale si sanitare. Diferentele vor disparea in randul noilor generatii de varstnici.

Starea de sanatate orala este mentinuta de catre 245.169 de medici dentisti si de 13.295 igienisti. (1998).

Strategiile preventive de grup privind medicina dentara sunt bazate pe principiul de 80%- 20%, insemnand ca 80% din rezultate trebuie sa fie obtinute utilizand 20% cheltuieli. (Veer Kamp J.P-2004). Acest fel de campanie preventiva trebuie sa aiba un efect favorabil de 80% cu costuri foarte scazute. Costurile pentru asistarea restului de 20% persoane vulnerabile va fi mult mai mare si 89% cheltuieli vor fi necesare pentru un efect de 20%.

In U.K programul numit "examinare de baza" (National Dental Inspection Program) imparte toti copiii din scolile primare si din liceu in trei categorii (Pitts 2003) :

A. risc crescut de carie- asistenta medicala trebuie acordata imediat

B. risc carios mediu- copilul trebuie sa caute repede asistenta medicala

C. risc carios scazut - asistenta medicala poate fi inclusa in cadrul unui program de sanatate oro-dentara.

Recent (2004) Pitts N.B indreapta atentia medicilor dentisti catre necesitatea utilizarii termenului pacienti cu risc carios mare si la analizarea factorilor crescuti de risc in randul copiilor mici. Termenul este utilizat inadecvat mai ales de catre nespecialisti si de catre persoanele cu putere de decizie. NDIP recomanda urmatoarea schema pentru a evidentia procentul cariilor fara implicarea dentinei si numarul de carii restaurate sau dinti lipsa.

In U.E principala atentie este directionata grupului de varsta intre 1 si 5 ani si in special copiilor intre 1 si 2 ani.

Care sunt factorii de risc la acest grup?

Infectia cu streptococ mutans apare intre 19 si 30 de luni, bacteria colonizand suprafata de smalt.

Saliva (rata secretiei, continut mineral, sisteme tampon salivare, transportul agentilor terapeutici, factori imuni).

Prezenta placii.

Obiceiuri alimentare (tipul, cantitatea de carbohidrati fermentabili).

- Consumul de fluoruri (tendinte la largirea fluorizarii topice si limitarea administrarii sistemului).

Axelson (1998), ia in considerare trei factori i in randul metodelor de evaluare a riscului cariogenic (cei mai utilizati in randul practicienilor) impartind pacientii in patru categorii:

-(1) C-0 risc cariogenic nul

-(2) C-1 risc scazut

-(3) C-2 tendinta crescuta

-(4) C-3 risc ridicat

In concluzie ce trebuie sa faca medicii dentisti din aria Marii Negre pentru a reduce diferentele dintre ei si colegii lor din U.E?

Sa pregateasca specialisti in sanatate orala.

Sa dezvolte politici sanitare privitoare la programe de preventie.

Sa realizeze studii epidemiologice si studii de evaluare a eficientei programelor de preventie cu privire la anumite grupe de varsta si metode de evaluare a riscului, precum colegii lor din U.E.

Sa reduca inegalitatile cu care caria dentara lucreaza.